Irina Bejan ne dă întâlnire în clădirea Poștei din Cahul, unde-și are biroul organizația la care muncește. Ne conduce prin coridoarele clădirii de tip sovietic, vorbește animată la telefon și se tot scuză că e prinsă în apel.
„Să știți că o să vorbesc mult”, ne previne Irina, râzând. Femeia are multe de povestit: la 32 de ani are patru diplome de studii și o grămadă de experiență la activ. Astăzi, ea combină munca de mentorat și activismul cu funcția de directoare executivă la Centrul Regional de Dezvoltare Comunitară din Cahul.
Copilăria în Taraclia… de salcie
Centrul, care acoperă satele Taraclia-de-Salcie din Cahul și Antonești din Cantemir, are cinci angajați și 15 voluntari în echipă. A fost lansat de o mână de femei în 2019 și are începuturile în Taraclia-de-Salcie, satul de baștină al Irinei. „Am plecat din sat la 16 ani”, povestește ea. „Am crescut într-un mediu în care se tot vorbea despre «locul femeii». Îmi lipsea mult comunicarea: în sat, femeile se întâlnesc la penit gâște, la prășit, la poartă. Ele nu se adună la o cafea sau să discute problemele comunității și nu au suficiente locuri pentru asta”, conchide femeia.
Simțea că în sat autoritățile abordau problemele comunității din perspectiva bărbaților: mai construim un drum, mai reparăm un acoperiș. Așa a înțeles că femeile trebuie încurajate să se implice mai mult. Acest grăunte de indignare a încolțit, iar peste ani a dat naștere centrului cu misiunea să dezvolte comunitățile rurale.
La început, lucrurile existau doar online. Activă pe grupul „Taraclia-de-Salcie – generația Facebook” și pe pagina Asociației Băștinașilor din localitate, Irina și-a dorit ca inițiativele ei și ale altor femei să se materializeze. A lansat un apel public pe Facebook pentru crearea unui centru de dezvoltare comunitară. „Oamenii s-au arătat interesați, ne-am adunat la Taraclia-de-Salcie și au fost aleși cei 16 membri fondatori ai Centrului Regional de Dezvoltare Comunitară din Cahul.”
Când n-ai resurse te ajută diaspora
Prezența online i-a adus mai aproape de diaspora celor două sate. Micile inițiative lansate de echipa Irinei Bejan în Antonești și Taraclia-de-Salcie erau susținute din donațiile de peste hotare. „Diaspora ne-a acordat un vot imens de încredere la care nu ne-am așteptat”, povestește activista. „Eram foarte transparenți: tot ce făceam era publicat imediat pe Facebook. Eram atât de prezenți online, încât nu mai erau dubii că facem treabă.”
Apoi au venit proiectele: la început de o mie de euro, apoi pentru acoperirea salariilor. „La sfârșitul lui 2022 am văzut apelul Institutum Virtutes Civilis și ne-am zis că e momentul nostru”, povestește Irina.
Din martie până în septembrie 2023 Centrul implementează proiectul „Parteneriate pentru liderismul femeilor și buna guvernare” cu sprijinul „Institutum Virtutes Civilis” și Fundației „Friedrich Ebert” Moldova, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.
„Nici n-am știut că se poate așa”
Pentru că femeile din localitățile Antonești și Taraclia-de-Salcie erau puțin implicate în strategiile administrațiilor locale, echipa centrului a decis că asta e direcția pe care și-o doresc. Au lansat un alt apel online: s-au format două grupuri de lucru în ambele sate cu câte 15 femei fiecare. „Sunt femei foarte diferite: lucrează pe tractor, predau la școală, fac agricultură sau gestionează o instituție publică. Au un lucru în comun: își iubesc satele în care trăiesc”, spune Irina cu mândrie.
Cu ajutorul mentorilor și expertei din proiect au fost analizate strategiile de dezvoltare ale satelor. Femeile au învățat timp de trei zile despre dezvoltarea comunitară și politicile publice. S-au colectat date de la primărie și au fost elaborate două politici publice pentru fiecare sat. În comunitatea de baștină a Irinei Bejan femeile au hotărât că au nevoie de sală de fitness. Pentru femeile din Taraclia-de-Salcie, o sală de fitness nu este doar un spațiu pentru sport, ci un loc doar al lor în care se pot întâlni în tihnă.
Iar femeile din Antonești au decis că-și doresc un sistem audio performant pentru casa de cultură. Clădirea e funcțională, dar stă prost la capitolul tehnic. Ultima etapă e decizia consiliilor locale din ambele localități, care trebuie să includă aceste propuneri în strategia localității.
Munca grupurilor de femei continuă dincolo de realizarea acestor două idei. Proiectul le-a ajutat să-și descopere curajul de care aveau nevoie pentru a se implica. Irina spune că cea mai frecventă exclamație auzită a fost: „Noi nici n-am știut că se poate așa!”. „Ele nu știau că pot participa la ședințele consiliului local. «Chiar sunt publice ședințele?» «Putem filma? «Ne putem da cu părerea?”» ne întreabă femeile”.
Autoritățile locale: într-o „bulă informațională, dictată de agenda politică”
Deși proiectul acoperă o parte din bugete, ține și de autoritățile locale să contribuie financiar. Autoritățile din Antonești au fost deschise și au co-finanțat costul tehnicii audio, care e cumpărată și urmează să fie instalată în Casa de Cultură. Și autoritățile din orașul Cahul au fost receptive în cei patru ani de când există centrul și nu au refuzat nicio inițiativă, spune Irina Bejan.
Dar nu toate primăriile arată aceeași deschidere. În Taraclia-de-Salcie, satul natal al Irinei, colaborarea a fost, pe alocuri, mai grea. „Agenda politică limitează APL-ul într-o bulă informațională”, e de părere activista, care crede că primăria nu are un contact suficient cu comunitatea. „Există neîncredere în asociațiile obștești, văzute ca instituții care vin să-și bage nasul în treburile primăriei”. Iar vizibilitatea online funcționează ca o lupă, prin care se văd problemele comunității care rămân ascunse de ochiul public.
Centrul gestionat de Irina Bejan nu-și asumă rolul de monitorizare. Organizația încearcă să aducă soluții, uneori refuzate. În Taraclia-de-Salcie primăria și-a retras anul trecut co-finanțarea pe ultima sută de metri pentru trei proiecte locale, spunând că „nu știau ce au semnat”. Irina Bejan povestește că s-a lăsat cu insulte în adresa centrului, dar că s-au descurcat și fără primărie. Cu ajutorul diasporei au reușit să instaleze un teren de joacă, să amenajeze zona pentru „Hora satului” și să deschidă Centrul pentru Tineret.
Acces la apă potabilă în Antonești și o nouă filială la Cantemir
Pentru viitor, echipa Irinei Bejan și-ar dori o filială a centrului în orașul Cantemir, dar și proiecte de cursă lungă în comunități. „În Antonești oamenii nu au acces la apă potabilă și femeile merg cu căldările să care apa. Asta e dureros – avem una din cele mai bune viteze la internet, dar nu avem aprovizionare cu apă”, punctează ea.
Vorbind despre contribuția bărbaților în această ecuație, Irina spune că implicarea lor în comunități este foarte scăzută. Cei doi colegi bărbați de la centru au plecat: voluntariatul și implicarea civică sunt încă văzute ca „treburi femeiești” în unele sate. „Avem o cultură patriarhală demnă de evul mediu. Trebuie să lucrăm mai mult cu femeile, să le împuternicim”, e convingerea ei.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare”, implementat de Fundația „Friedrich Ebert” Moldova și AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.
