Deși Moldova nu se clasează în topul țărilor cu cel mai bun sistem de educație, elevii săi câștigă medalii de aur în competițiile globale de robotică. Cum se întâmplă asta?
„Vlad, ai făcut senzație acolo!”, exclamă un prezentator la FIRST Global, cea mai mare competiție mondială de robotică pentru tineret. În spatele lui, adolescenții își ajustează agitați roboții. „Spuneam că nu avem mulți trăgaci buni, dar tu ai avut o mașinărie uimitoare!”
Echipele au avut trei luni pentru a construi un robot care să poată alege bile de diferite dimensiuni, să le verse și apoi să le împuște în cutii de diverse mărimi, aflate într-un spațiu limitat. Unele echipe s-au folosit de mâini pentru a arunca bilele în cutiile ridicate.
Mii de oameni s-au adunat la evenimentul de talie mondială care a avut loc în Singapore, iar milioane de spectatori s-au conectat de pe ecranele lor.
Vladimir Corduneanu, un moldovean de 17 ani, afișează un zâmbet mândru: „Da, avem cel mai bun trăgaci!” El și cei patru membri ai echipei sale – Cristian Romanciuc, Sanda Bostan, Nicolae Țurcanu și Andrian Bandalac – l-au construit timp de o lună. A fost greu, au petrecut împreună multe nopți nedormite.
„E super impresionant!”, au concluzionat gazdele evenimentului.
Dintre cele 191 de echipe naționale formate din adolescenți, doar 24 au ajuns în finala din octombrie anul trecut. Pentru unele țări, a fi aici este ca și cum ai ajunge la Olimpiadă. Kazahstanul a organizat mai multe competiții naționale cu mii de elevi, până când cel mai bun a fost selectat și trimis la acest concurs.
Din cele șaptesprezece categorii premiante, echipele din Moldova au plecat acasă cu o medalie de argint la categoria Premiul Global pentru Inovare și o medalie de aur pentru Inovație în Inginerie.
„Poate că, pur și simplu, nu știam că suntem buni?”
Nu a fost prima lor competiție. De când robotica a prins avânt în Moldova acum zece ani, tinerii au excelat în domeniu. Totul a început cu doar cinci echipe acum zece ani, iar mai târziu peste 60.000 de tineri moldoveni au fost implicați în domeniu.
„Poate că pur și simplu nu am știut că suntem buni?”, spune Florin Cazac în vârstă de 32 de ani, unul dintre primii profesori de robotică din țară. El a supervizat echipa din Singapore. După prăbușirea Uniunii Sovietice, elevilor moldoveni nu li s-a dat o șansă să strălucească pe arena globală, a explicat el, adăugând că „țara a căzut în umbră.”
Ani de tulburări politice au zguduit sălile de clasă. „Moldovei i-a luat aproximativ zece ani să scrie și să tipărească materiale didactice noi, când situația politică s-a schimbat iar, odată cu venirea la putere a comuniștilor,” explică Stanislav Juc în teza sa de doctorat despre sistemul educațional moldovenesc. „În timpul guvernării lor, din 2001 până în 2009, comuniștii s-au pronunțat împotriva cărților de tip românesc și au reintrodus cărțile vechi de tip rusesc în sistemul educațional.” Asta, chiar dacă moldovenii sunt vorbitori de limba română.
În prezent, partidele pro-europene sunt la guvernare, iar educația pare să fie din nou pe drumul european. Mai este, însă, un drum lung de parcurs. Moldova se clasează pe locul 50 la testele PISA în matematică și pe locul 51 la citire și știință, într-o listă din 81 de țări.
Când copiii din Moldova au făcut, însă, cunoștință cu robotica, aceștia au început să participe la concursuri și au realizat rapid că sunt buni în domeniu. Uneori este suficientă implicarea câtorva adulți entuziaști ca să se schimbe cursul unei întregi generații.

În 2014, USAID, agenția americană pentru dezvoltare, a finanțat primul curs moldovenesc de robotică la centrul pentru tineret Artico din Chișinău. „L-am dus acolo pe fiul meu”, își amintește Veronica Eșanu, care era atunci specialistă în dezvoltarea afacerilor. La început era doar un părinte entuziast, dar acum este una din principalele susținătoare ale învățării tehnologiilor viitorului pentru elevii moldoveni. Ea l-a recomandat pe Florin, care tocmai absolvise informatica, pentru rolul de profesor de robotică al copilului său.

Florin nu știa nimic despre domeniu. În timpul studiilor sale la Universitatea Tehnică a Moldovei, profesorii îi învățau teorie. Dacă aveau noroc, vizitau un laborator sau foloseau un computer, dar cam atât. Dar Florin, având experiență de lucru în SUA, vorbea engleză și, prin urmare, avea un avantaj pe care majoritatea profesorilor din Moldova nu-l posedau la acea vreme. A descoperit lumea învățării practice și inspirate. Iar asta l-a umplut de entuziasm.
„A fost o scânteie în interiorul meu când am văzut toate astea”, spune Florin. „Nu am avut nimic de genul acesta în țara noastră – să construiești ceva care chiar funcționează.”
Pentru el nu era vorba doar despre inginerie și robotică. A remarcat că robotica este despre relațiile umane. Chiar dacă concurezi unul împotriva celuilalt, rămâi prieten. Pentru că inamicul comun, în final, este problema care trebuie rezolvată. „Aceste lucruri ne unesc și unifică întreaga planetă!”, spune Florin.
Florin ia un mic robot de pe raft și spune că omulețul din plastic face jumătate din munca lui la lecții. Cu robotul, este ușor să mențină copiii implicați. După fiecare lecție, Florin se asigură că lasă timp și pentru imaginație. Încurajează copiii să experimenteze cu idei noi și să fie creativi.
Iar acea mică scânteie s-a transformat rapid într-un foc.
Unul dintre elevii săi, Andrian Bocancea în vârstă de 13 ani la momentul respectiv, a proiectat logo-ul și i-a numit pe primii entuziaști ai roboticii „Robo Rangers”. Aceștia sunt încă activi, iar el este acum mentor pentru noii elevi. În 2017, s-au mutat în centrul IT Tekwill. Au umplut noul lor spațiu cu bean bags, au lipit notițe pe pereți și au acoperit podeaua cu tehnologie. Florin a împărtășit entuziasmat pe rețelele sociale: „Așa arată o clasă a viitorului.” Totul era foarte entuziasmant. Robo Rangers cucerea lumea!

Florin a fost primul profesor de robotică al lui Vlad despre care povesteam la începutul acestui articol, dar și motivul pentru care băiatul s-a implicat în robotică. Vlad s-a alăturat echipei când avea zece ani. Pentru el, era mai mult decât un hobby. Se întâlneau după școală cu prietenii, construind și visând. „Florin ne-a spus să nu renunțăm niciodată la idei”, își amintește el. Florin le-a mai spus să nu complice și să nu suprainginereze lucrurile. Este mai greu, dar cele mai bune produse sunt simplificate, obișnuia să spună el. Împreună cu prietenul său, Nicolae Țurcanu, ei sunt acum unii dintre cei mai buni tineri constructori de roboți din țară.
Vlad: „Este în sângele nostru să muncim din greu și să punem lucrurile în practică, și suntem foarte creativi.” Apoi se uită la Nicolae și râde: „Cam așa…”
Tinerii moldoveni concurează acum în întreaga lume și se întorc acasă cu medalii. În 2019, au adus trei medalii de aur de la FIRST Global. Se organizează concursuri și în Moldova. Chiar acum câteva săptămâni, 80 de echipe din toată Moldova au venit în capitala țării să vadă cine este cel mai bun.
Adevărata provocare a lui Florin acum este să îi facă pe membrii echipei să lucreze împreună. „Trec printr-o perioadă a vieții lor când cred că știu totul cel mai bine. Este atât de greu să îi țin împreună. Dar încerc să le vorbesc în fiecare zi. Îi rog cu bunătate să nu ia decizii de sine stătător și să vorbească cu mine și unii cu ceilalți,” a spus Florin.
Moldova strânge deja primele roade și construiește următoarea generație de specialiști. Mulți dintre foștii elevi de robotică studiază acum în universități de top din Europa. Nicolae și Vlad planifică și ei să studieze în străinătate, dar apoi să se întoarcă. „Vreau să-mi folosesc abilitățile pentru a îmbunătăți Moldova și vreau să arătăm de ce suntem capabili”, spune Nicolae.
Munca grea dă roade
„Moldova este o țară de care suntem foarte mândri”, a declarat Matt Stalford, purtătorul de cuvânt al organizației non-profit FIRST Global, care organizează competiții anuale de robotică. „Ea ne arată munca grea a cetățenilor săi care cred că totul este posibil”, a adăugat Matt.
În plus, cine nu iubește roboții? Sunt distractivi, se mișcă și fac lucruri interesante. Sunt o modalitate inteligentă de a-i entuziasma pe oameni în privința învățării.

