Pride Month sau Luna Mândriei este o perioadă însemnată pentru comunitatea LGBTQ+. În luna iunie celebrăm atât progresele în drepturile membrilor comunității, cât și expresiile culturale care au apărut din această comunitate. Dansul vogue este una dintre acestea.
Când spunem „vogue” ne imaginăm revistele legendare de modă americane. Numele revistei este similar cu cel al stilului de dans născut în anii ‘70 în cartierele newyorkeze și asta nu e doar o coincidență.
Vogue, mai mult decât dans
Vogue ar fi apărut la sfârșitul anilor ’60-începutul anilor ’70 în cartierul Harlem, New York. Acea perioadă era marcată de transformări sociale și politice profunde. În acest context, comunitatea LGBTQ+, în special bărbații gay și femeile trans de culoare și latino, au găsit refugiu în spațiile în care puteau să-și afirme identitatea și să se simtă acceptați de semenii lor.
Cultura ballroom, cultura drag ball, comunitatea house-ballroom și termeni similari descriu o subcultură queer underground, fondată de persoane trans și queer de culoare. În această subcultură, oamenii „defilează” (adică, concurează), dansează, fac playback și prezintă moda în diverse categorii. Aceste categorii ar fi fost create pentru a reprezenta și a satiriza construcțiile de gen, ocupațiile și clasele sociale.
Vogue în Moldova
Deși vogue-ul este mai popular în America și în unele țări din Europa, se pare că încep să apară manifestări și în Moldova. Ca să aflăm mai multe despre asta, am stat de vorbă cu trei tineri de la noi, Vasile (a preferat să nu divulge numele), Pavel Medeea Ermacov și Antonina Goloseev.
Vasile face parte din comunitatea queer și dansează vogue de mai bine de patru luni. În trecut a experimentat cu mai multe stiluri de dans, printre care hip-hop și dansuri de gală.
„Eu dansez de mic copil. Dar dintre toate pe care le-am încercat, cel mai confortabil mă simt în vogue. Pentru că vogue-ul îți creează un spațiu în care tu poți să te exprimi așa cum tu ești. Și mai întruchipează diferite stiluri pentru că în istorie în el se regăseau și gimnaști, și balerini, și tot felul”, zice Vasile.
Cele trei stiluri de vogue:
Old Way (înainte de 1990) – stilul original care punea accentul pe linii solide, simetrie și poziții puternice, inspirate de modele, reviste de modă și arte marțiale. Aspectele competitive originale ale vechiului stil presupuneau că participanții încercau să-și imobilizeze adversarul pe podea sau pe perete pentru a câștiga.
New Way (după 1990) – a apărut când persoane cu abilități mai variate (contorsioniști, gimnaști și balerini) s-au alăturat scenei de ball. Se caracterizează prin flexibilitate, mișcări cu modele geometrice și iluzii cu brațele, încheieturile și mâinile.
Vogue Fem (circa 1995) – presupune exagerarea mișcărilor tradițional feminine influențate de balet, jazz și dans modern.
Tânărul mai spune că într-o societate homofobă foarte mulți oameni nu își pot exprima trăirile interioare și asta a simțit-o personal pe pielea sa.
„Îmi place stilul Vogue Fem și pe scenă prefer să etalez partea mea mai feminină și știu că nu o să fiu criticat, ceea ce în societate se va întâmpla.”
Vasile consideră că, în comparație cu alte stiluri de dans practicate, vogue-ul și prezența în această cultură îi permite să improvizeze și îl scoate din anumite limitări și înrămări.
„Inițial mă consideram homofobă”
„Prima dată am făcut cunoștință cu vogue, așa pe bune, nu la master-class, unde înveți orbește o coregrafie, în 2019. De fapt, totul s-a întâmplat foarte banal. Mie îmi place să mă costumez și am văzut că la Odesa urma să aibă loc un ball și am decis să particip. Deși inițial mă consideram homofobă, la final mi-am schimbat părerea ”, relatează Antonina, de patru ori campioană a Ucrainei la strip-plastică și dansatoare de vogue în Moldova.
Dansatoarea a îndrăgit comunitatea și a apreciat felul lor prietenos de a fi. Crede că multe dintre prejudecățile pe care le avea se datorează discursurilor discriminatorii pe care le auzea în societate până la acea vreme.
„Vogue reprezintă o cultură, aceasta este principala sa caracteristică. Nu stilul de dans e pe primul loc. Poți să nu dansezi nicio zi din viața ta și să fii totuși o figură importantă a acestei culturi. Este o luptă pentru egalitate, pentru libertatea de exprimare. Este un spațiu sigur în care poți să fii ceea ce vrei să fii.”
În cultura vogue, fără să dansezi vogue?
În cultura ballroom sau vogue, există membri care nu dansează. Și totuși aparțin acestei comunități. Un exemplu în acest sens este actorul Pavel Medeea Ermacov.
„Eu nu sunt dansator. De asta, pentru mine categoriile non-dansante sunt alea în care mă simt mai bine: Lip-sync (tendința de a sincroniza buzele cu melodii celebre interacționând cu publicul și juriul), Best Dressed (imitarea ținutelor de pe covorul roșu), Fashion Killa (defilarea în ținute tip haute couture). În astea eu mă simt super confortabil pentru că aici sunt suficient de experimentat în a mă exprima”, spune Pavel.
Unul dintre lucrurile care fac vogue-ul și cultura ballroom deosebită, după Pavel, ar fi susținerea și validarea celor din jur.
„În momentul în care ieși pe podium și simți susținerea tuturor celorlalți, te simți și tu valoros. Ballroom-ul reprezintă libertate în minte, în mișcări, în inimă. Ăla e momentul în care nu există prejudecăți, nu există limite.”
Actorul mai spune că pe lângă faptul că scena ballroom ar fi un spațiu sigur, ar fi și un loc de creștere pentru participanți.
„Chiar dacă tu ai ieșit și ești super nepregătit pentru o categorie, publicul oricum o să te susțină și o să zică «Hai, hai, hai!». Aprecierea publicului e necondiționată. Juriul ține de competiție, dar ieșirea pe podium e susținerea necondiționată și o încercare de a depăși bariere, de a depăși stereotipuri, frici ale tale pe care le ai tu cu tine”, adaugă Pavel.
Popularitatea vogue-ului în Moldova
Antonina Goloseev crede că vogue-ul nu este încă popular în Moldova și nu știe când va fi. Totuși, are o altă perspectivă asupra acestei popularități.
„Vreau ca oamenii să înțeleagă că reprezentanții acestei culturi sunt în primul rând comunitățile din SUA. La noi încă există o percepție foarte distorsionată, cum ar fi, de exemplu, că vogue este doar despre «a da din mâini». Nu este deloc așa.”
Pavel admite și el că vogue-ul și cultura ballroom se află la etapa incipientă în Moldova.
„Noi abia începem așa să ne apropiem de ideea de ballroom. Categoric o să crească și categoric o să devină tot mai vizibilă și tot mai multă lume interesată.”
Vasile privește lucrurile în același mod. „E interesantă cumva tema culturii ballroom, dar nu este atât de populară încă. Adică oamenii, mulți, nu cunosc sau se tem poate din cauza homofobiei”, adaugă el.
„Sunt de părere că vogue nu trebuie să fie popular în sensul că mulți oameni trebuie să devină parte din cultură. Pentru a nu exista această distorsiune a culturii trebuie să rămână cei mai buni. Dar cultura în sine trebuie să fie vizibilă. Și trebuie să fie auzită. Pentru a promova din nou valorile libertății și ale iubirii”, adaugă și Antonina.
Provocările ballroom-ului în Moldova
Una dintre provocările culturii vogue în Moldova este, desigur, de ordin financiar.
„E foarte scump să organizezi un ball, mai ales așa cum ne place nou să fie totul aranjat. E scump pentru participanți, în primul rând, pentru că fiecare participant vrea să vină cu o ținută cât mai interesantă, să aibă elemente cât mai interesante. Și asta costă uneori. Uneori prea mult”, împărtășește Pavel Medeea Ermacov.
Mai mult, Vasile a adus în discuție și invitațiile membrilor juriului din străinătate, care pot fi la fel de costisitoare. Deși asta este important pentru schimbul de experiență cu comunitatea locală.
Copiii în vogue – sexualizare sau act coregrafic?
Recent, secvențe video cu copii dansând vogue, în Chișinău, au generat opinii contradictorii în rândul internauților. După Antonina, coregrafiile de vogue în rândul minorilor nu și-ar avea locul. Excepție face Vogue Fem, care se dansează de la 16 ani. „În Rusia, de exemplu, mulți copii dansează vogue și observ că asta se încearcă și la noi. Încă avem influență rusească în industria noastră de dans”, spune Antonina.
Fiecare mișcare de vogue ar avea o anumită însemnătate. Vogue Fem, în mod special, descrie experiențele sexuale, de gen, de tranziție.
„Este vorba despre sexualizarea copiilor. Nu putem închide ochii la asta. Chiar dacă pe plan internațional există figuri emblematice foarte tinere, acest lucru se întâmplă pentru că ei fac parte din această cultură”, mai adaugă dansatoarea.
Însușirea culturală
„Atunci când tu preiei niște mișcări de dans și spui «uite, eu dansez vogue», folosind termenul de vogue fără să știi ce înseamnă, îl denaturezi și minimizezi importanța vogului ca o cultură. Nu poți să ignori rădăcinile unei mișcări culturale și să te apuci să le folosești în scopul tău așa cum vrei tu”, este de părere Pavel.
Dacă un copil „face parte din cultura vogue”, se presupune că părinții acestuia ar cunoaște la rândul lor istoria și semnficația fiecărei mișcări de dans. De asemenea, aceștia ar comunica copiilor despre persoanele transgender, despre genuri și orientare și ar fi susținători ai comunității queer.
„Ei trimit copilul într-o cultură cu o înțelegere clară a acestei culturi, nu drept o devalorizare a acesteia, așa cum facem noi cel mai adesea. Când ștergem pur și simplu cultura, ștergem toate morțile, toată munca depusă pentru a o menține în viață. Iar când ștergem și lăsăm doar ceea ce ne este favorabil, asta se numește însușire culturală și reprezintă insultă la adresa culturii”, comunică Antonina Goloseev.
„Când organizăm ball-uri, avem nevoie de trei jurați, pe care îi putem chema de peste hotare. Păi, persoanele acestea când văd că în cultura noastră se întâmplă astfel de chestii (n.red. Persoane care fac însușire culturală sau care practică vogue fără a susține comunitatea queer), încep să își pună întrebări și își fac opinii care ulterior se răspândesc pe arena internațională. Asta ne pune într-o lumină proastă, de aceea încercăm să vorbim despre aceste fenomene ca să le oprim”, conchide Vasile.
