În perioada 3-7 iulie redacția Moldova.org a găzduit tabăra celei de-a doua ediții a Școlii de Scris care s-a desfășurat anul acesta în județul Suceava, România.
Timp de patru zile, participanții au fost familiarizați cu tehnicile narative, au exersat interviul și scrisul ghidați de cele două mentore, Ana Gherciu și Natalia Graur.
Tabăra este prima parte a proiectului, participanții au plecat acasă cu primele schițe de texte care vor fi îmbunătățite în sesiunile individuale de mentorat. Câteva dintre textele scrise de participanții primei ediții a Școlii de Scris pot fi citite aici.
Paisprezece participante au învățat timp de patru zile tehnici narative, au exersat scrisul, au construit personaje și au început munca la primele eseuri personale din cadrul proiectului.
„Ediția din acest an a venit cu mai multe îmbunătățiri. Am structurat curricula în așa fel ca teoria să fie și mai focusată și mai ușor de aplicat. Am creat mai multe circumstanțe în care participantele și participanții să aibă timp pentru scris, aplicarea teoriei și căutarea propriului stil. Și mai important este că fiecare etapă a fost planificată pentru a construi un spațiu sigur, plin de încredere între membrii grupului. De aceea a fost important să ne aflăm într-un loc izolat de rutina zilnică a fiecăruia. Munții și râul au fost complicii noștri în acest sens. Mă bucur să spun că la această ediție am putut asigura și diversitate gender. Am co-creat o micro-comunitate de scriitori și scriitoare și abia aștept să-i cunoască mai multă lume și să le citească textele. M-am convins pentru a doua oară că Școala de scris este un proiect valoros și mă bucur că are loc sub umbrela Moldova.org”, spune Ana Gherciu.
„Scrieți despre ce vă doare, despre ce s-a copt și e gata să fie exprimat. Nu trebuie să forțați nimic, nu scriem ca să demonstrăm nimic, nu săpăm după teme. Ce are nevoie să fie exprimat o să vă vină”, acesta fost îndemnul pe care l-au primit participanții în ziua a treia, menționează Natalia Graur. „A fost nevoie să creăm un mediu sigur de la început, în care fiecare să poată să fie, cu toate ale sale. Textele ne-au arătat că am reușit”, adaugă ea.
Școala de scris este locul unde am cunoscut o comunitate de oameni frumoși la chip și suflet, pasionați de scris. Mi-a plăcut să fac parte din această echipă minunată, unde mi-am reamintit mie cât e de important e să continui să scriu. Am descoperit noi tehnici și instrumente, dar mai mult de atât am avut timp să fiu cu mine însămi. Mulțumesc organizatoarelor pentru această posibilitate!
Marina Cebanu, participantă
Școala de scris de la Moldova.org a fost impulsul de care aveam nevoie pentru a crede cu adevărat în puterea scrisului. A întâlni oameni la fel de pasionați de scris și a-mi crea propria comunitate a fost poate cel mai frumos bonus. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără mentorii noștri care ne-au fost alături nu doar în momentele de bucurie, ci și atunci când am vărsat lacrimi, încurajând scrisul ca terapie, dar și eliberare. Această experiență a fost cu adevărat transformatoare, oferindu-mi încrederea și sprijinul necesare pentru a-mi urma pasiunea pentru scris. Încurajez pe toți care își notează gândurile sau poveștile într-un jurnal închis într-un sertar, să deschidă sertarul, dar și jurnalul pentru următoarea ediție a ceea ce poate urmează a fi imboldul de care ai nevoie pentru a continua cu această pasiune.
Cătălina Roșca, participantă
Cătălina a beneficiat de bursă de participare în valoare de 700 USD oferită de UN Women, în cadrul unui concurs de eseuri pe tema “Să investim în femei pentru a accelera progresul”.
De-aș fi știut cât de tare avea să mă scuture această experiență, nu știu dacă mai participam. Și bine că n-am știut și am trăit această irepetabilă ucenicie. Pentru mine, Școala de Scris n-a fost despre greșit sau corect, formule de scris, gramatică sau relație profesori-elevi. A fost mai degrabă ca o pâinică plămădită cu grijă din făină de calitate, o pâinică căreia i s-a dat timp suficient să dospească și care a fost gustată cu unt delicat în cercul familiei. De ce spun asta? Pentru că am avut toate ingredientele necesare pentru a lăsa robinetul de cuvinte și istorii să curgă. Cele patru zile cu munții de jur împrejur și vocea râului pe fundal, cu oameni pasionați de aceeași artă și cu activități care, pe de o parte ne-au scos din zona de confort, și pe de alta – ne-au format un spațiu sigur și armonios să înșirăm pe foaie cele mai lăuntrice memorii, au creat simbioza perfectă pentru ca serile să se transforme în sesiuni de terapie prin scris.
Valeria Dumitriu, participantă
După două vămi și opt ore de drum am ajuns la căsuța din Broșteni care ne-a devenit spațiul sigur și plăcut pentru învățare, că totuși am venit la școală, și nu la odihnă, chiar dacă am avut și râu, și munte la doi pași de noi. Am fost bucuros să aflu că scrisul este despre „a arăta și nu a spune” și că „tăiatul în curechi (text)” nu este un lucru dureros, iar scrisul de mână „la mai concret” este la fel de plăcut ca țocăneala pe tastatură. Vreau să mulțumesc Moldova.org, Nataliei, Anei și Oxanei pentru facilitare și tuturor participanților și participantelor pentru că am reușit să creăm un spațiu în care m-am simțit liber să scriu liber.
Alexandru Florea, participant
Fotografii de Adrian Crăciunescul
Cea de-a doua ediție a Școlii de Scris a avut loc datorită granturilor feministe accesate de Oxana Greadcenco, Ana Gherciu și Natalia Graur și oferite de Coaliția Națională „Viața fără Violență”, cu sprijinul financiar al Urgent Action Fund.
