Pentru prima dată în viață, la fel cum se întâmplă cu primul sărut, primul dans, prima reușită la școală sau prima dezamăgire față de oamenii pe care-i considerai prieteni, ajungi la această reconciliantă idee. Mai devreme sau mai târziu, cu toată stupoarea, te vei trezi în fața acestui gând necruțător. Și atunci viitorul nu va ține cont de trecutul tău, iar prezentul îți va aluneca printre degete, ca niște fire de nisip de pe o plajă ascunsă adânc în memoria ta de copil. O să trăiești acea clipă într-o lucidă, lugubră, dar și izbăvitoare senzație de irelevanță.
Vei ajunge la asta din senin, într-o fracțiune de secundă, când întorci cheia în ușa biroului; sau când fixezi cu privirea plăcuța mașinii din față în trafic; sau când prinzi tremurul unei crengi de copac înainte să pornească o ploaie de vară. Vei primi această palmă ca pe un tăcut harakiri al egoului, ca pe o scurtă rugăciune înainte de cină: prietene, ești irelevant, iar timpul tău se pare că s-a scurs.
***
Chișinăul este parte din trecutul meu. Una dintre cele mai frumoase părți, de altfel. Ori de câte ori revin, ori de câte ori fluxurile de gânduri opresc la stația orașului copilăriei mele, resimt o căldură, o îmblânzire a minții. Mi-e dragă această teleportare, urmată de o beatitudine și stare de cunoscut. Se întâmplă nu pentru că sunt un emigrant, deși și asta schimbă percepțiile, ci mai degrabă pentru că mintea mea îl consideră un loc sigur, unde orice pericol poate fi îndepărtat, iar vocea mamei mă va proteja de toți balaurii. Noi toți avem un asemenea ascunziș. Unii îl numesc și dor.
Departe de Moldova, în locul pe care-l numești casă, trăind într-o altă cultură, civilizație, mentalitate, această percepție a dorului te schimbă ireversibil.
***
Neurobiologii susțin că, odată cu trecerea timpului, avem tendința de a filtra lucrurile. Cu alte cuvinte, emoțiile cele mai puternice ajung amintiri de lungă durată. Acest filtru ne ajută să navigăm prin lume, diminuând suferințele și amintirile negative. Cu timpul, totul devine mai palid, îndepărtat, la fel ca și amintirile noastre din copilărie. De aceea iubim locurile unde am locuit mult, pentru că uităm ce ne-a rănit. Creierul ne protejează și decide când o informație este irelevantă.
***
În aer încă pluteau particule de praf, amestecate cu razele unui soare de august târziu. Era o vară îngenuncheată, supusă, în așteptarea iminentei schimbări de sezon. Străduța care trecea pe lângă Spitalul Nr. 1 mi se părea deja străină. Venisem într-o vizită scurtă la părinți. Au trecut mai mult de șapte ani de când mi-am luat bagajele și am plecat spre o viață nouă, un job nou, pe un nou continent. Iar Chișinăul mi s-a părut mai frumos ca niciodată. Într-adevăr, emigrarea anihilează amintirile neplăcute legate de locul de unde vii. Pe drum, am întâlnit un amic. Nu m-a recunoscut din prima. Am discutat câteva minute, ca să ne promitem să ne revedem în timpul apropiat. Ulterior, m-a fulgerat gândul că s-ar putea să ne vedem peste mulți ani și să reluăm discuția din același punct, ca și cum distanța în timp nu mai există. Creierul face bine curat și în percepția timpului nostru.
***
Oricine a trecut prin emigrare, la întoarcere, are același sentiment de cădere în timp. Colinzi străzile orașului tău cu gândul că acest oraș a fost, este și va exista chiar și fără tine. Te simți o stafie. Aici, timpul a luat altă direcție de când ai plecat, iar oamenii pe care-i cunoșteai au să te uite treptat. Înțelegi că ai devenit un turist.
***
În „Mitul lui Sisif” de Albert Camus, personajul mitologic este condamnat să împingă o piatră în vârf de munte, ca apoi, aceasta să se rostogolească în jos și Sisif să reia lucrul de la capăt. Această irelevanță a acțiunilor este parte a vieții noastre și acceptarea absurdului face, la fel, parte din existența noastră. Este ușor să cazi în starea de irelevanță, de exemplu, atunci când admiri o fotografie a universului de pe telescopul James Webb, în care dimensiunea Pământului este sub un pixel.
Oricât de mult ai rătăci prin gândurile acestea, în oricare colț al planetei și în oricare situație, o să existe ceva ce va da sens existenței tale.
Tu ești absolut relevant pentru altcineva.
Autor: Alecu Mătrăgună
