Ina Cernei și-a pierdut complet vederea la 17 ani. Atunci, lumea ei s-a transformat într-o mare de cerneală, prin care nu reușea să pătrundă lumina. „Îmi era rușine că nu văd. În primele luni stăteam închisă, încercam să ascund că mi-am pierdut vederea.”
Azi se află la Jocurile Olimpice de la Paris, unde, împreună cu alți patru colegi paralimpici, luptă pentru o medalie.
Dar drumul n-a fost simplu. Ca să ajungă aici a fost nevoie de multă muncă, dar și de o schimbare radicală a abordării. „Am înțeles că problema e în mine, nu pentru că nu vedeam, ci pentru că nu acceptam că nu văd”, își amintește ea. Când gândurile acestea i-au potolit fricile, a început să învețe să se adapteze noilor realități. Fiecare zi era o nouă lecție, în care își construia normalitatea.
Gravitație în loc de agresivitate
În urmă cu aproape doi ani, Ina Cernei a ajuns pentru prima dată în sala de judo. A pășit pe salteaua moale și a nimerit într-o lume în care se simte bine. „Judo nu este despre putere. E ca și cum ai avea în față un dulap pe care trebuie să-l dai jos, dar să nu o faci agresiv, ci să folosești forța gravitației și să-ți pui în mișcare mintea…”, povestește Ina.
După aproape doi ani de antrenamente, Ina a ajuns pe lista lotului național de para judo și a obținut locul cinci la Campionatul European Paralimpic de Judo din 2022. Iar acum aspiră la locul de frunte la Jocurile Paralimpice de la Paris.
Ion Basoc, pe locul doi în lume
La categoria judo paralimpic este înscris și sportivul Ion Basoc. În 2023 a devenit campion european și a urcat pe podium la numeroase turnee, asigurându-și locul doi în topul mondial și calificarea la Jocurile Paralimpice de la Paris.
Ion Basoc provine dintr-o familie cu trei copii și își amintește cu drag de copilăria fericită și simplă petrecută în Dănuțeni, unde era pasionat de fotbal și juca adesea la bloc după școală.
Ion a început să-și piardă vederea în mai 2017. „Am simțit de parcă am pierdut totul în timpul acelei veri, în care am trăit parcă printr-o ceață tot mai densă, de unde nu am mai putut ieși”, își amintește sportivul.
Datorită antrenamentelor, muncii și a momentelor când trece peste durere și „nu mai pot”, Ion Basoc a devenit cunoscut întregii lumi când a urcat pe prima treaptă a podiumului la Grand Prix-ul din Tbilisi, devenind campion al categoriei de 90 de kilograme după ce a reușit un ippon (n. red.: cel mai mare scor pe care-l poate obține un luptător, comparat cu un knockout în box) spectaculos în doar 10 secunde în finală împotriva brazilianului Wilians de Araujo, liderul clasamentului general și multiplu campion mondial.
Drumul spre Paris
„Acești oameni nu trebuie văzuți ca persoane cu dizabilități care trebuie ascunse de societate sau față de care să simți milă. Ei sunt adevărați sportivi, care pot face extrem de multe lucruri”, susține Vitalie Gligor, bărbatul care antrenează sportivii nevăzători deja de două decenii și care le demonstrează că sportul nu cunoaște limite.
Povestea și fricile celor doi paralimpici la judo care vor lupta la Jocurile Olimpice pentru Republica Moldova sunt relatate în episodul patru al documentarului „Drumul spre Paris”.
Episodul oferă o examinare a impactului Jocurilor Paralimpice asupra conceptelor de dizabilitate, diversitate și excelență, făcându-l relevant nu doar pentru iubitorii de sport, ci și pentru cei interesați de incluziune.
„Drumul spre Paris” – Episodul 4 este mai mult decât un documentar sportiv; este o poveste de viață, un testament al rezilienței umane și al puterii de a depăși orice obstacol. Fie că sunteți pasionat de sport sau căutați o sursă de motivație, acest episod vă va oferi o nouă perspectivă asupra curajului și determinării necesare pentru a lupta pentru visurile voastre.
„Drumul spre Paris” este difuzat săptămânal pe YouTube, începând cu 5 iulie.
Proiectul este susținut de USAID în cadrul Programului Inițiativei de Reziliență pentru Moldova. Producția seriei a durat cinci luni, perioadă în care echipa Six Points Media a asistat olimpicii moldoveni în cinci orașe ale lumii și la două Campionate Europene.
