Îți aduci aminte cine organiza sărbătorile de familie? Cine pregătea bagajele pentru vacanțe? Dar completarea listei de invitați la zile de naștere? La capătul firului roșu care trece prin toate aceste scenarii stă de cele mai multe ori o femeie – mamă, soră sau bunică, care face o muncă istovitoare, dar rareori recunoscută și apreciată – cea de kinkeeping.
Termenul kinkeeping a reapărut în discuțiile publice recent, dar vine să descrie o muncă de secole. Acesta a fost definit în 1985 de către sociologa Carolyn Rosenthal și se referă la procesul de menținere și consolidare a legăturilor de familie. Kinkeeperii sunt cei care oferă sprijin emoțional membrilor familiei, le creează și le mențin un simț solid al apartenenței sociale și au grijă de multiple procese organizatorice.
Ca să elucidăm particularitățile și dedesubturile fenomenului, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Ștefan Popov și sociologa Tatiana Cojocari.
Conexiunea cu familia și nevoile fundamentale
Necesitatea oamenilor de a crea și a menține relațiile sociale, explică Ștefan Popov, ar fi puternic legată de una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor – cea de siguranță emoțională și apartenență.
„Familia este adesea prima sursă de sprijin emoțional și financiar și joacă un rol important în formarea identității și socializarea individului. De regulă, relațiile de familie și rudenie sunt privite ca fiind mai puternice și mai importante decât relațiile cu prietenii. Asta deoarece se bazează pe legături biologice și genetice, implică responsabilități și obligații legale și morale, și oferă stabilitate și continuitate pe termen lung”, menționează psihoterapeutul.
Printre activitățile care ilustrează munca unui kinkeeper se numără organizarea reuniunilor de familie, păstrarea legăturii cu rudele îndepărtate, transmiterea informațiilor despre evenimente importante din viața de familie și menținerea tradițiilor și obiceiurilor.
„Femeile sunt de obicei cele care își asumă acest rol, datorită așteptărilor tradiționale de gen și a tendinței lor de a investi mai mult în relațiile interpersonale”, adaugă Ștefan Popov.
„În spatele unui bărbat puternic stă o femeie epuizată”
Faptul că femeile sunt cele care își asumă acest rol și îl perpetuă are de-a face cu câteva componente. Puține femei conștientizează că ceea ce fac este de fapt o muncă.
„În general, femeile și fetele sunt cele care văd că mama sau bunica stau la bucătărie, pregătesc totul de sărbători, sună rudele, trimit cărți poștale, cumpără, ambalează cadouri și mențin toate aceste relații. Apoi preiau automat aceste comportamente pe baza modelelor existente și consideră că așa se cuvine de bun”, explică sociologa Tatiana Cojocari.
Prin prisma rolurilor tradiționale de gen, anume femeile sunt asociate cu îngrijirea și gestionarea gospodăriilor.
„Normele culturale le-au văzut [n. red.: pe femei] ca fiind mai empatice și abile în gestionarea relațiilor. În plus, influențele religioase și accesul limitat la piața muncii au consolidat acest rol”, explică psihoterapeutul Ștefan Popov.
Totuși, sociologa Tatiana Cojocari consideră că, deși femeile ar fi mai empatice de felul lor și se descurcă la menținerea relațiilor sociale, problema apare când aceste „obligațiuni” se pun exclusiv pe umerii lor, fără să li se ofere alegeri. Acest lucru ar duce la inegalitate socială și la o stimă de sine scăzută pentru femei.
„Există o zicală foarte faimoasă: «În spatele unui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică». Eu aș spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie epuizată. Lucrul acesta din păcate nimeni nu-l spune și nimeni nu-l recunoaște”, afirmă specialista.
Relația cu familia în detrimentul relației cu sine?
Așa cum procesul de kinkeeping este solicitant și epuizant, specialiștii sunt de părere că e necesară redefinirea rolurilor de gen, înțelegerea problemei și echilibrarea sarcinilor în cuplu.
„Acest lucru ajunge să fie de multe ori pentru femei o povară, deoarece consumă multă energie și necesită abilități organizatorice excepționale. Iar acum, când femeile tind să combine familia și cariera, pentru că cele două nu se exclud reciproc, simt foarte multă presiune pe sănătatea mintală. Așa ajung chiar să evite ocaziile de sărbători, de relaționare cu familia și de conexiuni în general”, spune Tatiana Cojocari.
Din punct de vedere psihologic, procesul de menținere a relațiilor de familie ar putea genera conflicte interioare, resentimente, stres cronic și o constantă tensiune din cauza oscilării între nevoile personale și așteptările familiale.
„Instituția familiei trebuie să devină mai flexibilă, acceptând diverse structuri familiale și partajând responsabilitățile în funcție de abilități, preferințe, disponibilitate, nu de gen”, menționează psihoterapeutul Ștefan Popov.
Acest lucru, spune specialistul, ar avea efecte pozitive pe termen lung pentru ambii parteneri. De asemenea, copiii care cresc în astfel de medii ar învăța valoarea egalității și cooperării, având modele pozitive de urmat.
De ce suferă și bărbații, soluțiile propuse
Faptul că doar femeile au avut grijă de-a lungul timpului de relațiile de familie nu s-a lăsat fără repercusiuni și asupra bărbaților. Ștefan Popov consideră că bărbații care nu învață să facă asta pot fi lipsiți de sprijin emoțional în momentele de criză și stres. Ceea ce le-ar putea afecta sănătatea mintală din cauza izolării sociale.
„O femeie aflată în dificultate emoțională poate să contacteze o rudă pentru a comunica, însă din cauză că bărbații nu prea sunt învățați să comunice în relațiile de familie, preferă să se izoleze social și posibil să recurgă la alcool. Neimplicarea în relațiile familiale mai poate reduce stima de sine și sentimentul de apartenență”, adaugă specialistul.
Sociologa Tatiana Cojocari crede că și femeile ar trebui să facă un pas în spate și să permită bărbaților să se ocupe de kinkeeping.
„Bărbații nu că nu ar vrea să se implice, dar se întâmplă că sunt automat izolați și nu li se oferă spațiu de manevră, așa cum comunicarea se face prin intermediul mamei, surorii, bunicii ș.a. Pentru că iarăși, la nivel de instituție familială, nimeni nu le-a explicat și nu le-a oferit exemple”, afirmă sociologa.
Ce soluții există? Ambii specialiști consideră că este nevoie să se discute deschis despre asemenea subiecte, să existe o conștientizare a faptului că orice membru se poate implica egal în familia sa, în pofida presiunilor și rolurilor din societate. Și, la fel de important, să se vorbească despre aceste concepte în educație, pilonul pe care se creează schimbările.
