„Pe profesorii care te ascultă
îi numeri pe degete”
Patru elevi care au terminat a 9-a vorbesc despre sperietori la examene, bullying și viitorul în Moldova
Clasa a noua e o etapă definitorie pentru elevi, lăsată pe nedrept în umbră de anii de liceu și de BAC. Adolescenți încă fără drept de vot, dar cu responsabilitatea de a lua decizii cruciale pentru viitorul lor.
Am vorbit cu patru tineri care au absolvit anul ăsta clasa a 9-a. Ne-au povestit cât de grele au fost examenele de la sfârșit de an, câtă hărțuire e în școală, dacă-i sperie profesorii cu examenele și ce se văd făcând mai departe.
Am vorbit cu patru tineri care au absolvit anul ăsta clasa a 9-a. Ne-au povestit cât de grele au fost examenele de la sfârșit de an, câtă hărțuire e în școală, dacă-i sperie profesorii cu examenele și ce se văd făcând mai departe.
„La școală e prea puțină ghidare în carieră”
Uliana Vîntu are 15 ani și învață la Liceul Teoretic
„Mihai Stratulat” din satul Boșcana, raionul Criuleni
„Mihai Stratulat” din satul Boșcana, raionul Criuleni
Pe Uliana am cunoscut-o la clubul de robotică din Boșcana, unde vine de trei ani. Aici a descoperit pasiunea pentru robotică și design grafic. În iulie a mers la o tabără de vară pentru fete în IT și de atunci are un interes nou cu nume complicat: design UI/UX.
Examenul de la sfârșit de an la istorie a derutat-o – „s-au scos puncte pe nedrept”. N-a dat la contestare, pentru că are media bună și rămâne în liceu. Merge, însă, la umanist – pentru o clasă cu profil realist nu au fost suficienți elevi. „Într-o lume ideală aș fi mers la liceu în România, unde e prietena mea [...] Mai sunt chestii pe care vreau să le fac aici, deci mai trebuie să rămân.”
Se arată contrariată că la școală se învață multe chestii pe de rost, cărora nu le vede sensul. „E prea puțină ghidare în carieră. S-ar putea scoate niște materii și adăuga chestii care să dezvolte copilul. Cum să cumperi o casă, o mașină, cum să faci chestii în viață când crești mare [...] Când ajungi adult, trebuie să întrebi de la alții mai mari sau de la părinți, experiența cărora e diferită. Părinții noștri au crescut în alte generații sau cu alte realități. Și noi creștem cu altele”, declară ea cu convingere.
O altă problemă punctată de Uliana e hărțuirea. „Ca să nu fii bullying-uit (hărțuit, n.red), trebuie să fii tu în bully, așa iese. Chiar dacă sunt multe campanii care spun «Stop bullyingul în școală, stop bullyingul online», el nu se oprește, parcă mai mult se întâmplă”. Tânăra e convinsă că mulți nu înțeleg că ceea ce fac se cheamă hărțuire, iar profesorii intervin rar.
Examenul de la sfârșit de an la istorie a derutat-o – „s-au scos puncte pe nedrept”. N-a dat la contestare, pentru că are media bună și rămâne în liceu. Merge, însă, la umanist – pentru o clasă cu profil realist nu au fost suficienți elevi. „Într-o lume ideală aș fi mers la liceu în România, unde e prietena mea [...] Mai sunt chestii pe care vreau să le fac aici, deci mai trebuie să rămân.”
Se arată contrariată că la școală se învață multe chestii pe de rost, cărora nu le vede sensul. „E prea puțină ghidare în carieră. S-ar putea scoate niște materii și adăuga chestii care să dezvolte copilul. Cum să cumperi o casă, o mașină, cum să faci chestii în viață când crești mare [...] Când ajungi adult, trebuie să întrebi de la alții mai mari sau de la părinți, experiența cărora e diferită. Părinții noștri au crescut în alte generații sau cu alte realități. Și noi creștem cu altele”, declară ea cu convingere.
O altă problemă punctată de Uliana e hărțuirea. „Ca să nu fii bullying-uit (hărțuit, n.red), trebuie să fii tu în bully, așa iese. Chiar dacă sunt multe campanii care spun «Stop bullyingul în școală, stop bullyingul online», el nu se oprește, parcă mai mult se întâmplă”. Tânăra e convinsă că mulți nu înțeleg că ceea ce fac se cheamă hărțuire, iar profesorii intervin rar.
Ulianei îi place să aibă planurile făcute. Vrea să se înscrie anul ăsta în programul FLEX (Programul Future Leaders Exchange pentru elevii de liceu din Europa și Eurasia, n. red.), care i-ar da șansa să facă clasa a 11-a în SUA.
Recunoaște că are noroc de părinți înțelegători. „Le spun: «Eu mă înscriu, eu am fost acceptată» și ei spun «Ok, du-te și încearcă». Mă bucur că nu-mi zic: «Tu trebuie să fii doctor!»”, glumește ea.
În trecut, tânără nu-și vedea viitorul în Moldova. Acum, însă, e de altă părere.
„Dacă mă duc eu din Moldova, nu o aibă cine să rămână să schimbe țara asta pentru generațiile următoare. Poate m-aș duce [peste hotare] doar așa, ca să învăț la o universitate...”
„Pe profesorii care te ascultă îi
numeri pe degete”
numeri pe degete”
Bogdan Surujiu are 15 ani și învață la
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din orașul Bălți
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din orașul Bălți
Bogdan a decis a decis să rămână în liceu după a noua și merge la profilul umanist. Decizia a fost influențată, în parte, de munca de voluntar pe care o depune la Centrul de Resurse pentru Adolescenți și Tineret din oraș, care-i aduce multă satisfacție. „Mă ocup de partea de promovare, fac videouri, TikTok-uri. Într-un fel, mă ocup de social media. Îl ador [domeniul], mă văd mergând mai departe pe partea asta”, mărturisește băiatul cu hotărâre. E pasionat de tot ce înseamnă tehnologie, filmare, editare. Iar în timpul anului școlar joacă baschet după ore pe terenul școlii.
Spune că examenele de anul ăsta au fost cam grele, mai ales la istorie. Programa școlară i se pare destul de încurcată - și-ar dori mai multe obiecte utile ca educația sexuală sau financiară. I-ar mai plăcea ca profesorii să fie mai deschiși să comunice cu elevii și să-i susțină mai mult.
Pentru Bogdan, profesorii se împart în general în două categorii: mai rigizi și mai comunicabili. „Sunt profesori care doar vin la lecții, predau tema și atât. Alții sunt destul de liberi și gata să comunice despre orice cu elevii, dacă aceștia au o întrebare.” Dar asemenea profesori care te ascultă, conchide tânărul, îi poți număra pe degete.
„Dacă un elev nu e serios [...], n-o să aibă o atitudine serioasă dacă-l sperii să învețe”
Gloriana Ghenea și Vlad Sandu au ambii 16 ani și au învățat în aceeași clasă la Liceul Teoretic
„Ginta Latină” din orașul Chișinău
„Ginta Latină” din orașul Chișinău
Pe Gloriana și Vlad i-am prins împreună pentru o discuție. Sunt prieteni și au fost până acum colegi de clasă. După a 9-a fiecare a ales drumuri diferite: Gloriana a vrut o schimbare și merge la Colegiul Național de Comerț al ASEM, iar Vlad rămâne în liceu la profilul realist pentru că, spune el, nu-i plac schimbările bruște.
Gloriana are o poziție categorică în ce privește școala - simte că există multă presiune. „Toți profesorii vor tema învățată. Poate temele nu-s atât de grele, cât e presiunea asta pusă pe copii. Școala îți lasă un spațiu foarte limitat.”
Asta, pentru că îi place să fie activă și încearcă să combine mai multe pasiuni, printre care dansul are întâietate. Gloriana merge de șase ani la un ansamblu de dansuri populare. „Se spune că școala e a doua casă. La mine sunt dansurile a doua casă”, glumește ea.
Asta, pentru că îi place să fie activă și încearcă să combine mai multe pasiuni, printre care dansul are întâietate. Gloriana merge de șase ani la un ansamblu de dansuri populare. „Se spune că școala e a doua casă. La mine sunt dansurile a doua casă”, glumește ea.
Pentru Vlad zilele de școală trec repede, iar el nu simte atât de acut această presiune. Activitățile extra-curriculare îl solicită mai puțin.
„Uneori putem avea doar cinci lecții pe zi. Poți merge la lecții, apoi acasă să te odihnești, apoi la chestii care-ți plac... Cel puțin, așa e la mine”, poveștește tânărul. În timpul anului școlar, Vlad merge la box de trei pe săptămână. În vacanța de vară a făcut o pauză, dar speră să se întoarcă din septembrie.
Cei doi cad de acord că e devreme să decidă ce vor să facă în viitor. Vlad răspunde sincer că nu are o idee. „Poate ceva tehnologie, mai ales că e un job foarte bine plătit. Dar nici nu știi cum se schimbă lucrurile în timp [...] Sper că după trei ani [de liceu] o să știu deja ce să fac.” Și Gloriana speră că după colegiu o să-i fie mai clar ce-și dorește. Când era mică se visa profesoară. „Dar părinții mei sunt profesori. Văzând câtă muncă, efort, chin au, mi-am spus că n-am atâția nervi. Și m-am orientat spre finanțe și economie”.
Totodată, cei doi colegi au adus în discuție și hărțuirea în școală. De la lecțiile despre bullying în sala festivă cu prezentări în PowerPoint, despre care povestește Vlad cu ironie, până la profesorii cărora li „se pune pata” pe elevi, după spusele Glorianei, școala pare să nu aibă încă o abordare eficientă împotriva hărțuirii.
Nici sperietorile profesorilor înainte de examen nu funcționează. „Dacă un elev nu a fost serios față de învățătură, nu o să aibă o atitudine mai serioasă dacă îl sperii să învețe”, conchide Gloriana.
Nici sperietorile profesorilor înainte de examen nu funcționează. „Dacă un elev nu a fost serios față de învățătură, nu o să aibă o atitudine mai serioasă dacă îl sperii să învețe”, conchide Gloriana.
Mai puțin dependenți de rețele și
mai independenți financiar
mai independenți financiar
Adolescenții născuți în 2008-2009, astăzi absolvenți ai ciclului gimnazial, sunt considerați generația Z, care include copiii aduși pe lume între 1997 și 2012.
Despre trăsăturile, viziunile și planurilor elevilor de astăzi am discutat cu Alex Leahu, formator în „Clasa Viitorului” și profesor de matematică de zece ani.
Alex îi crede foarte diferiți de generațiile anterioare. COVID-19 și fluxul imens de informație de la începutul războiul ar fi influențat, printre altele, această generație. Pe de o parte, pandemia și izolarea le-a afectat capacitatea de socializare. Pe de alta, ei au învățat foarte devreme distingă informația relevantă pentru ei din torentul informațional debusolant.
Alex îi crede foarte diferiți de generațiile anterioare. COVID-19 și fluxul imens de informație de la începutul războiul ar fi influențat, printre altele, această generație. Pe de o parte, pandemia și izolarea le-a afectat capacitatea de socializare. Pe de alta, ei au învățat foarte devreme distingă informația relevantă pentru ei din torentul informațional debusolant.
Alex Leahu
profesor de matematică, formator în „Clasa Viitorului”
Contrar stereotipurilor, îi consideră mai puțin influențați de conținutul online. „Ei nu au Facebook. Au Instagram, unde nu postează și doar comunică cu prietenii. Sunt inundați de informație, dar, fiind crescuți în ecosistemul ăsta, au învățat să aleagă ce le trebuie.”
Paradoxal, părinții lor ar fi, de fapt, mai dependenți de internet, crede Leahu. „Părinții lor sunt generația care au zis că copiii vor fi «stricați» de televizor și telefoane. Dar ei sunt cei dependenți de rețelele de socializare”, punctează el.
Paradoxal, părinții lor ar fi, de fapt, mai dependenți de internet, crede Leahu. „Părinții lor sunt generația care au zis că copiii vor fi «stricați» de televizor și telefoane. Dar ei sunt cei dependenți de rețelele de socializare”, punctează el.
„Ei se străduiesc la o vârstă cât mai fragedă să scape de dependența financiară care a afectat generația noastră”
Leahu îi consideră pe acești copii mai maturi decât predecesorii lor și mai independenți financiar. „Dacă eu făceam voluntariat în anul doi de facultate, ei în clasa 10-11 caută joburi pe vară și vor să facă bani”.
Strategia optimă pentru elevi:
să „guste” din toate
să „guste” din toate
Alex Leahu recunoaște că poate fi derutant pentru elevi să alegă ce vor să facă mai departe, mai ales când se pune presiune. „Presiunea există pentru că părinții lor sunt copiii generației sovietice pe care s-a pus presiune la vremea lor. E o traumă care se extrapolează mai departe, poate nu la fel de mare. Dar părinții trebuie să lucreze asupra lor.”
Strategia pe care profesorul o recomandă elevilor de gimnaziu și liceu ar fi ca la un bufet suedez: te duci și guști din toate. „Faci oleacă de voluntariat, te duci la diferite conferințe, târguri de universități. Guști din tot și pe urmă decizi ce pare mai ok după gustul tău. Iar dacă n-ai dat peste ceea ce-ți place, măcar știi ce nu-ți place”, explică acesta.
Strategia pe care profesorul o recomandă elevilor de gimnaziu și liceu ar fi ca la un bufet suedez: te duci și guști din toate. „Faci oleacă de voluntariat, te duci la diferite conferințe, târguri de universități. Guști din tot și pe urmă decizi ce pare mai ok după gustul tău. Iar dacă n-ai dat peste ceea ce-ți place, măcar știi ce nu-ți place”, explică acesta.
Text de Patricia Mihailă
Poze de Ernest Todiev și Renata Rățoi
Editare de Anastasia Condruc
Poze de Ernest Todiev și Renata Rățoi
Editare de Anastasia Condruc
