Când a fi puternică înseamnă a cere ajutor la timp
O comunitate de femei din Hîrbovăț dă un nou sens grijii de sine și lucrează cu o psihologă
Încă de mici, noi, femeile, suntem educate să avem multe griji. „Ai grijă cum vorbești! Ai grijă cum te îmbraci! Ai grijă de gospodărie! Ai grijă de armonie în familie! Ai grijă de bărbat, copii, bunici!” Într-un tumult de griji induse artificial în conștiință, noi, femeile, pierdem ceea ce contează: grija de sine.
În mediile rurale, acolo unde oportunitățile sunt mici, iar inegalitățile de gen – și mai mari, acest tip de grijă aproape că lipsește din viața femeii. În schimb, deseori auzim narațiuni ce elogiază sacrificiul, răbdarea, hărnicia și puterea femeilor din sate.
„Fii puternică! Ia-te în mâini!” Deși auzim astfel de mesaje deseori pentru încurajare, în realitate, ele ne constrâng să corespundem unor așteptări ce ignoră nevoile și experiențele noastre. Acolo unde este presiune, este și frică, și rușine, și suferință, și nevoia de a învăța cum să facem față acestor stări și cum să nu ne pierdem pe noi înșine.
Uite-așa, 13 femei din Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, de diferite vârste și cu diferite experiențe de viață, au început să lucreze cu o specialistă în bunăstare mintală și au avut parte de sprijin psihoemoțional profesionist în comunitatea lor.
În mediile rurale, acolo unde oportunitățile sunt mici, iar inegalitățile de gen – și mai mari, acest tip de grijă aproape că lipsește din viața femeii. În schimb, deseori auzim narațiuni ce elogiază sacrificiul, răbdarea, hărnicia și puterea femeilor din sate.
„Fii puternică! Ia-te în mâini!” Deși auzim astfel de mesaje deseori pentru încurajare, în realitate, ele ne constrâng să corespundem unor așteptări ce ignoră nevoile și experiențele noastre. Acolo unde este presiune, este și frică, și rușine, și suferință, și nevoia de a învăța cum să facem față acestor stări și cum să nu ne pierdem pe noi înșine.
Uite-așa, 13 femei din Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, de diferite vârste și cu diferite experiențe de viață, au început să lucreze cu o specialistă în bunăstare mintală și au avut parte de sprijin psihoemoțional profesionist în comunitatea lor.
Le-am cunoscut într-o zi de duminică. M-au primit cu încredere și căldură în intimitatea lor. Femeile s-au așezat în cerc și, împreună cu psihologa lor, se bucurau de experiențele pe care le-au acumulat pe parcursul a trei luni de lucru în cadrul proiectului comunitar „Femei fericite și încrezute”.
„Eu demult am înțeles că am nevoie de psiholog”
Ideea proiectului îi aparține Anei Ceban. Ana are 30 de ani și este mama unui copil cu necesități speciale, pe care ea îl însoțește, în calitate de asistentă personală, la școală. Ana a inițiat proiectul pornind de la propria nevoie de a primi sprijin psihoemoțional profesionist, atunci când, acum câțiva ani, a aflat despre diagnosticul fiului său, Matei. Consultațiile psihologului au ajutat-o să combată cu mai multă încredere și curaj stereotipurile și prejudecățile față de copiii cu necesități speciale atât din partea unor profesioniști din sistem, cât și din partea societății.
Ana Balan, alături de fiul ei, Matei
„Eu demult am înțeles că am nevoie de psiholog. Însă nu am resurse financiare suficiente ca să-mi permit consultații la specialist ori de câte ori am nevoie.” Ana spune că, la început, oamenii din sat nu voiau să accepte ideea de a aduce un psiholog.
„Da’ eu n-am probleme.” „Da’ ce să fac eu la psiholog? Ce să spun?” „Satul nu are nevoie de asta.” „Orice, numai nu psiholog!”. Sunt câteva dintre replicile cu care Ana s-a confruntat atunci când invita femeile să facă parte din comunitatea ei.
„Pentru că simțeam o lipsă de încredere din partea femeilor, mai întâi le-am invitat la o întâlnire de grup și le-am oferit libertatea să decidă singure dacă au nevoie de întâlniri individuale cu psihologa. La început, în comunitatea noastră, doar trei femei au cerut ședințe individuale cu psihologa, apoi, pe parcurs, tot mai multe femei le solicitau. Din cauza resurselor limitate din proiect, am rămas la un grup din 13 femei”, spune Ana.
„Da’ eu n-am probleme.” „Da’ ce să fac eu la psiholog? Ce să spun?” „Satul nu are nevoie de asta.” „Orice, numai nu psiholog!”. Sunt câteva dintre replicile cu care Ana s-a confruntat atunci când invita femeile să facă parte din comunitatea ei.
„Pentru că simțeam o lipsă de încredere din partea femeilor, mai întâi le-am invitat la o întâlnire de grup și le-am oferit libertatea să decidă singure dacă au nevoie de întâlniri individuale cu psihologa. La început, în comunitatea noastră, doar trei femei au cerut ședințe individuale cu psihologa, apoi, pe parcurs, tot mai multe femei le solicitau. Din cauza resurselor limitate din proiect, am rămas la un grup din 13 femei”, spune Ana.
În proiectul „Femei fericite și încrezute”, fiecare participantă a putut beneficia de câte trei ședințe individuale și de două ședințe colective, adică 41 de ședințe psihologice. Dar fiecare participantă a putut să aleagă ședințele la care merge în funcție de necesități și disponibilitate.
Moldova.org a participat la întâlnirea colectivă finală din cadrul proiectului. În timpul acestei întâlniri, am auzit multe mesaje de recunoștință din partea femeilor. „Ana, eu nu știam că am nevoie de ajutor, dar acum știu. Și îți mulțumesc pentru asta” este unul dintre ele.
„În sate mai persistă stereotipul că
pe femei nu are cine să le asculte”
pe femei nu are cine să le asculte”
„Foarte multe femei din Moldova suferă de violență psihologică, economică, fizică. Din cauza că nu au parte de susținerea rudelor, femeile nu au curajul să plece dintr-un mediu nesănătos. O femeie abuzată de soț, dacă pleacă după ajutor la rude, este refuzată și blamată. În sate, mai persistă stereotipul că pe femei nu are cine să le asculte. Când îi este prea greu, femeia discută cu o vecină, apoi prin sat sunt vorbe. Dar dacă femeile ar avea parte de serviciile unui psiholog, ceea ce povestesc ele ar rămâne confidențial”, continuă Ana.
Femeile din Hîrbovăț, la întâlnirea de încheiere a proiectului
Încă de la începutul întâlnirii noastre de duminică, am observat că femeile au încredere una în alta și se simt oarecum libere să-și împărtășească emoțiile în grup. Ana mi-a mărturisit că femeile au căpătat treptat această încredere reciprocă, prin reguli stabilite împreună.
„Când eu mă deschid, și tu te deschizi. Probabil, cel mai greu i-a fost primei femei care și-a povestit viața. Eu am spart gheața. De fiecare dată, eu mă prezint ca mama unui copil cu necesități speciale. Și încurajez mamele care au copii cu necesități speciale, indiferent de diagnosticul copilului, să apeleze la psiholog ca să aibă grijă în primul rând de ele, apoi de relația cu copiii”, spune Ana Ceban.
„Când eu mă deschid, și tu te deschizi. Probabil, cel mai greu i-a fost primei femei care și-a povestit viața. Eu am spart gheața. De fiecare dată, eu mă prezint ca mama unui copil cu necesități speciale. Și încurajez mamele care au copii cu necesități speciale, indiferent de diagnosticul copilului, să apeleze la psiholog ca să aibă grijă în primul rând de ele, apoi de relația cu copiii”, spune Ana Ceban.
„Aveam multe emoții. Nu prea aveam cu cine să vorbesc despre ele, dar simțeam nevoia să o fac”
Oxana Afteniuc, la întâlnirea grupului cu psihologa
Ca să mențină unită comunitatea de femei din Hîrbovăț, Ana a fost sprijinită de Oxana Afteniuc. Oxana are 35 de ani, s-a născut în orașul Tighina, iar acum un an s-a mutat împreună cu familia în Hîrbovăț. S-a alăturat proiectului atât din nevoia de a fi parte a unui grup, cât și din nevoia de a fi ascultată și de a-și dezvolta noi competențe.
„Eu sunt casnică și mamă de adolescent. Acum un an, împreună cu familia, m-am mutat în Hîrbovăț. Mă adaptam. Aveam multe emoții. Nu prea aveam cu cine să vorbesc despre ele, dar simțeam nevoia să o fac”, așa începe să-mi povestească Oxana cum a ajuns să susțină inițiativa Anei.
„Eu sunt casnică și mamă de adolescent. Acum un an, împreună cu familia, m-am mutat în Hîrbovăț. Mă adaptam. Aveam multe emoții. Nu prea aveam cu cine să vorbesc despre ele, dar simțeam nevoia să o fac”, așa începe să-mi povestească Oxana cum a ajuns să susțină inițiativa Anei.
Oxana consideră că este foarte important să verbalizăm emoțiile, trăirile noastre, pentru că dacă „le ținem înăuntru, problema se poate agrava”. La fel ca și Ana, Oxana a menționat ce riscuri pot apărea dacă vorbim despre propriile emoții și experiențe într-un mediu lipsit de siguranță, încredere și etică.
„În viață, poți să ai mulți prieteni, dar nu ai întotdeauna încredere. Și nu poți oricui să-i mărturisești ce ai pe suflet... Spre deosebire de o prietenă, care, la fel ca și mine, are și ea problemele ei, un specialist profesionist nu te judecă”, continuă Oxana.
„În viață, poți să ai mulți prieteni, dar nu ai întotdeauna încredere. Și nu poți oricui să-i mărturisești ce ai pe suflet... Spre deosebire de o prietenă, care, la fel ca și mine, are și ea problemele ei, un specialist profesionist nu te judecă”, continuă Oxana.
„Acum îmi trăiesc altfel viața”
Femeia crede că sănătății mintale i se acordă puțină atenție și este important ca fetele, încă de la vârste mici, să fie educate să aibă grijă de ele, inclusiv să meargă la psiholog.
„Eu, la psiholog, m-am adresat și atunci când locuiam în Tighina, dar nu am avut conexiune cu acel specialist. La Hîrbovăț, la ședințele cu doamna psiholog, am fost înțeleasă și ascultată. Multe femei încă nu știu că se poate și altfel. Mi-am îmbunătățit relația cu soțul, cu copiii, m-am învățat să observ și să analizez problemele calm. Înainte aveam momente că mă gândeam mai des la ce își doresc alții, decât la ce îmi doresc eu. Acum îmi trăiesc altfel viața”, concluzionează Oxana.
„Eu, la psiholog, m-am adresat și atunci când locuiam în Tighina, dar nu am avut conexiune cu acel specialist. La Hîrbovăț, la ședințele cu doamna psiholog, am fost înțeleasă și ascultată. Multe femei încă nu știu că se poate și altfel. Mi-am îmbunătățit relația cu soțul, cu copiii, m-am învățat să observ și să analizez problemele calm. Înainte aveam momente că mă gândeam mai des la ce își doresc alții, decât la ce îmi doresc eu. Acum îmi trăiesc altfel viața”, concluzionează Oxana.
Medicii de familie au un rol esențial să abordeze și să promoveze sănătatea mintală
Recunoștință am simțit și în dialogul cu Anna Buliga, o altă femeie din comunitate. Anna are 34 de ani, este mama unei fetițe de trei ani și jumătate și, în prezent, locuiește cu familia în afara țării, însă revine ori de câte ori are ocazia în satul natal. Regimul de muncă online al Annei îi permite să aibă un stil de viață împărțit între două țări.
Anna este una dintre puținele femei din comunitate care s-au bucurat de la început de invitația de a beneficia de suport psihologic.
„Să vină în sat un psiholog cu experiență și să acorde suport femeilor – asta este o premieră. Și mi-am zis: «De ce nu?» Este și o ocazie frumoasă să mă revăd cu sătenii mei, cu alte mame aflate în aceeași situație ca și mine”, îmi împărtășește cu entuziasm Anna.
„Aici, la Hîrbovăț, am fost prima oară la psiholog. Îmi doream foarte mult să merg. Inițial mă gândeam să apelez la un psiholog în țara unde lucrez, dar costa foarte mult. Și m-am bucurat să aflu că am oportunitatea să beneficiez de suport în satul meu”, continuă Anna.
În opinia Annei, medicii de familie au un rol esențial să abordeze și să promoveze sănătatea mintală, după modelul țărilor dezvoltate precum Elveția.
Anna este una dintre puținele femei din comunitate care s-au bucurat de la început de invitația de a beneficia de suport psihologic.
„Să vină în sat un psiholog cu experiență și să acorde suport femeilor – asta este o premieră. Și mi-am zis: «De ce nu?» Este și o ocazie frumoasă să mă revăd cu sătenii mei, cu alte mame aflate în aceeași situație ca și mine”, îmi împărtășește cu entuziasm Anna.
„Aici, la Hîrbovăț, am fost prima oară la psiholog. Îmi doream foarte mult să merg. Inițial mă gândeam să apelez la un psiholog în țara unde lucrez, dar costa foarte mult. Și m-am bucurat să aflu că am oportunitatea să beneficiez de suport în satul meu”, continuă Anna.
În opinia Annei, medicii de familie au un rol esențial să abordeze și să promoveze sănătatea mintală, după modelul țărilor dezvoltate precum Elveția.
Anna Buliga, la întâlnirea de grup cu psihologa
„Și noi avem nevoie de astfel de practici, mai ales că ne confruntăm cu multe dificultăți. Sunt atâtea schimbări în lume. Apar diferite situații în relația de cuplu, în relația cu copiii, la școală, la locul de muncă. Societatea se schimbă repede și noi, femeile cu copii mici, nu facem față tuturor acestor schimbări. Multe mame suferă în tăcere. Poate, pentru că ele nu găsesc persoana potrivită căreia să-i ceară ajutor”, mai spune Anna.
Ea menționează că este important ca femeile să fie informate despre dreptul lor la sănătate mintală, să fie încurajate să vorbească despre cum se simt, fără a fi blamate. Astfel, femeilor nu le va mai fi teamă să ceară ajutor.
Ea menționează că este important ca femeile să fie informate despre dreptul lor la sănătate mintală, să fie încurajate să vorbească despre cum se simt, fără a fi blamate. Astfel, femeilor nu le va mai fi teamă să ceară ajutor.
„Să vorbim mai mult despre cum ne simțim”
Tot ea spune că „este important să fie cineva alături de tine, să observe, când tu nu observi, că ai nevoie de ajutor ca să treci peste un anumit moment din viață. Pentru asta este psihologul. Când nu ajută psihologul, atunci apelăm la psihiatru, care poate să prescrie un tratament.”
„Ca să fim mai conștiente de importanța sănătății noastre mintale, eu cred că este nevoie să vorbim mai mult despre cum ne simțim. Să inițiem și să dezvoltăm proiecte comunitare. Să ne susținem între noi, femeile.
Poate că statul încearcă să rezolve anumite probleme materiale ale familiilor din mediile rurale, oferind soluții cu impact pe termen scurt. Însă probabil că statul uită că sunt și alte nevoi, nu doar materiale. De implicarea psihologilor este nevoie și în școală, și la locul de muncă, în orice instituție în care activează oameni”, menționează Anna.
Și îmi povestește mai departe: „Până să merg la psiholog, eu în atâtea situații reacționam altfel. Gândeam diferit. Apoi am înțeles cănu doar eu sunt în situația asta și că, uneori, schimbările prin care trec, nu e nevoie să le trăiesc atât de intens, că poate e timpul să las ca lucrurile să se întâmple de la sine.”
„Ca să fim mai conștiente de importanța sănătății noastre mintale, eu cred că este nevoie să vorbim mai mult despre cum ne simțim. Să inițiem și să dezvoltăm proiecte comunitare. Să ne susținem între noi, femeile.
Poate că statul încearcă să rezolve anumite probleme materiale ale familiilor din mediile rurale, oferind soluții cu impact pe termen scurt. Însă probabil că statul uită că sunt și alte nevoi, nu doar materiale. De implicarea psihologilor este nevoie și în școală, și la locul de muncă, în orice instituție în care activează oameni”, menționează Anna.
Și îmi povestește mai departe: „Până să merg la psiholog, eu în atâtea situații reacționam altfel. Gândeam diferit. Apoi am înțeles cănu doar eu sunt în situația asta și că, uneori, schimbările prin care trec, nu e nevoie să le trăiesc atât de intens, că poate e timpul să las ca lucrurile să se întâmple de la sine.”
Ce spune psihologa celor 13 femei
Psihologa Cristina Balan-Jereghi
În drumul dinspre neîncredere spre curiozitate și recunoștință, cele 13 femei din Hîrbovăț au fost însoțite de psihologa Cristina Balan-Jereghi. Timp de trei luni, specialista le-a acordat sprijin psihoemoțional și le-a ghidat să identifice și să aplice soluții practice și simple, astfel încât grija de sine să fie parte din rutina lor zilnică.
„Femeile noastre sunt atât de ocupate și au atât de multe griji – sunt și mame, și gospodine, și angajate, au grijă de gospodăriile lor mari, solicitante. Și uită că mai există și ele însele, pur și simplu. Și că trebuie să aibă grijă de sine. La început, a fost o dificultate să le aduc la cunoștință și să le conving că starea de bine începe cu grija de sine. Și că sănătatea mintală nu poate să existe fără conectarea la necesitățile proprii. De exemplu, poate că necesitatea mea primară ca femeie este să mă odihnesc, să mai las și pe mâine ceea ce aș putea face azi”, menționează Cristina Balan-Jereghi.
„Femeile noastre sunt atât de ocupate și au atât de multe griji – sunt și mame, și gospodine, și angajate, au grijă de gospodăriile lor mari, solicitante. Și uită că mai există și ele însele, pur și simplu. Și că trebuie să aibă grijă de sine. La început, a fost o dificultate să le aduc la cunoștință și să le conving că starea de bine începe cu grija de sine. Și că sănătatea mintală nu poate să existe fără conectarea la necesitățile proprii. De exemplu, poate că necesitatea mea primară ca femeie este să mă odihnesc, să mai las și pe mâine ceea ce aș putea face azi”, menționează Cristina Balan-Jereghi.
Pentru a preveni probleme de sănătate mintală, specialista recomandă ca femeile să fie atente zi de zi la corpul lor, la senzațiile pe care le trăiesc.
„Ar fi bine să ne privim stările emoționale și modul în care ne simțim în corp, în suflet și în minte. În lipsa acestei rutine, e dificil să înțelegem când începe o stare neplăcută sau când, ușor-ușor, vine depresia. Sau când oboseala este prea mare și devine un semnal de alertă. Din păcate, oamenii merg la psiholog atunci când doare atât de tare, încât asta se aude și în corp, și în minte, iar uneori intensitatea deja e destul de puternică”, punctează specialista.
„Ar fi bine să ne privim stările emoționale și modul în care ne simțim în corp, în suflet și în minte. În lipsa acestei rutine, e dificil să înțelegem când începe o stare neplăcută sau când, ușor-ușor, vine depresia. Sau când oboseala este prea mare și devine un semnal de alertă. Din păcate, oamenii merg la psiholog atunci când doare atât de tare, încât asta se aude și în corp, și în minte, iar uneori intensitatea deja e destul de puternică”, punctează specialista.
Ce face statul
Psihologa subliniază că o mai bună informare a femeilor despre serviciile de sănătate mintală și despre beneficiile acestora le-ar încuraja să se adreseze la timp la specialiști: „În general, lucrurile încep să se schimbe spre bine. Există centre comunitare de sănătate mintală în fiecare raion, care oferă servicii complexe. În foarte multe situații cu care se confruntă femeile, ele au nevoie de intervenție complexă, în care să fie implicat și psihologul, și psihoterapeutul, și psihiatrul, și, la necesitate, alți specialiști. Problema este că femeile nu sunt informate că există asemenea centre.”
Pe lângă informare, specialista menționează că este nevoie și de educarea femeilor prin combaterea prejudecăților: „Este important să trecem dincolo de rușinea asociată cu mersul la psiholog și dincolo de presiunea socială că a cere ajutorul unui specialist ar fi ceva grav. De asta vorbesc despre grija de sine, căci e o metodă de prevenire. Și, când spun «grija de sine», nu mă refer doar la starea psihologică, mă refer și la înțelegerea că este nevoie ca femeile să viziteze regulat un ginecolog, un orice alt specialist sau că e necesar să se odinească la timp, să doarmă suficient.”
Faptul că medicul de familie este o resursă-cheie pentru a încuraja femeile din sate să ceară servicii de sănătate mintală este reconfirmat și de către Cristina Balan-Jereghi.
Cu specialista am discutat și despre modul în care statul are grijă de sufletul femeilor prin intermediul legislației. Avem o lege nouă privind sănătatea și bunăstarea mintală, care va intra în vigoare până la finele acestui an și care, spre deosebire de vechea lege, pune accent pe respectarea demnității umane și oferă mai multe garanții din partea statului. Însă, deoarece multe femei care trec prin violență domestică devin și victime ale pseudospecialiștilor în psihologie și psihosomatică, este nevoie și de o lege a psihologului. În iulie 2024, după mai multe consultări publice desfășurate în 2023, Parlamentul Republicii Moldova a înregistrat un proiect de lege cu privire la exercitarea profesiei de psiholog. Deocamdată, documentul este în stadiu de examinare.
Pe lângă informare, specialista menționează că este nevoie și de educarea femeilor prin combaterea prejudecăților: „Este important să trecem dincolo de rușinea asociată cu mersul la psiholog și dincolo de presiunea socială că a cere ajutorul unui specialist ar fi ceva grav. De asta vorbesc despre grija de sine, căci e o metodă de prevenire. Și, când spun «grija de sine», nu mă refer doar la starea psihologică, mă refer și la înțelegerea că este nevoie ca femeile să viziteze regulat un ginecolog, un orice alt specialist sau că e necesar să se odinească la timp, să doarmă suficient.”
Faptul că medicul de familie este o resursă-cheie pentru a încuraja femeile din sate să ceară servicii de sănătate mintală este reconfirmat și de către Cristina Balan-Jereghi.
Cu specialista am discutat și despre modul în care statul are grijă de sufletul femeilor prin intermediul legislației. Avem o lege nouă privind sănătatea și bunăstarea mintală, care va intra în vigoare până la finele acestui an și care, spre deosebire de vechea lege, pune accent pe respectarea demnității umane și oferă mai multe garanții din partea statului. Însă, deoarece multe femei care trec prin violență domestică devin și victime ale pseudospecialiștilor în psihologie și psihosomatică, este nevoie și de o lege a psihologului. În iulie 2024, după mai multe consultări publice desfășurate în 2023, Parlamentul Republicii Moldova a înregistrat un proiect de lege cu privire la exercitarea profesiei de psiholog. Deocamdată, documentul este în stadiu de examinare.
Salvează-te în primul rând pe tine!
În Republica Moldova, serviciile de sănătate mintală se reformează din 2014, în mai multe etape. Studiile recente arată că peste 70 de mii de persoane din țara noastră (dintre care circa zece mii de copii) au probleme de sănătate mintală, depresia și anxietatea fiind mai răspândite printre persoanele cu venituri mici și printre persoanele cu vârste de peste 56 de ani.
La nivel mondial, pandemiile, crizele economice, sociale și politice, conflictele armate, războaiele sporesc riscul problemelor de sănătate mintală.
Dincolo de ritmul în care se dezvoltă sistemul de sănătate mintală din Moldova, dincolo de crizele prin care trecem, totuși grija de sine, pe lângă nevoie și drept, este sau nu este o responsabilitate personală?
Cristina Balan-Jereghi consideră că „Este o responsabilitate față de sine, dar este și, dacă asta e mai convenabil pentru femei să gândească așa, o responsabilitate față de ceilalți. După principiul salvatorului: nu poți să-i salvezi pe ceilalți, dacă nu te salvezi pe tine în primul rând, dacă nu-ți pui mai întâi tu masca de oxigen”.
La nivel mondial, pandemiile, crizele economice, sociale și politice, conflictele armate, războaiele sporesc riscul problemelor de sănătate mintală.
Dincolo de ritmul în care se dezvoltă sistemul de sănătate mintală din Moldova, dincolo de crizele prin care trecem, totuși grija de sine, pe lângă nevoie și drept, este sau nu este o responsabilitate personală?
Cristina Balan-Jereghi consideră că „Este o responsabilitate față de sine, dar este și, dacă asta e mai convenabil pentru femei să gândească așa, o responsabilitate față de ceilalți. După principiul salvatorului: nu poți să-i salvezi pe ceilalți, dacă nu te salvezi pe tine în primul rând, dacă nu-ți pui mai întâi tu masca de oxigen”.
„Deocamdată, grija de sine lipsește din stilul de viață al femeilor din Moldova.Nu ni s-a vorbit despre asta, nu am fost învățate să avem grijă de noi. Dimpotrivă, grija de sine a fost asociată cu un comportament negativ. Însă putem schimba viziunea”, concluzionează specialista.
Așa, încet-încet, cu responsabilitate față de noi înșine, informându-ne și educându-ne, putem da un nou sens experiențelor noastre, inclusiv mesajelorcare vor să facă presiune asupra noastră: „Adună-te!” „Ia-te în mâini!” „Fii puternică!”. Și, atunci, a te aduna, a te lua în mâini, a fi puternică înseamnă a cere ajutor la timp pentru stările tale de neliniște, tristețe, deznădejde, frică, oboseală sau singurătate.
Cere ajutor psihologic, discută cu medicul tău de familie! Acesta îți va oferi o îndreptare către un Centru Comunitar de Sănătate Mintală. Vei primi servicii în mod gratuit și confidențial, conform vizei de reședință. Lista centrelor comunitare de sănătate mintală din fiecare raion, contactele lor și alte informații le găsești aici.
Așa, încet-încet, cu responsabilitate față de noi înșine, informându-ne și educându-ne, putem da un nou sens experiențelor noastre, inclusiv mesajelorcare vor să facă presiune asupra noastră: „Adună-te!” „Ia-te în mâini!” „Fii puternică!”. Și, atunci, a te aduna, a te lua în mâini, a fi puternică înseamnă a cere ajutor la timp pentru stările tale de neliniște, tristețe, deznădejde, frică, oboseală sau singurătate.
Cere ajutor psihologic, discută cu medicul tău de familie! Acesta îți va oferi o îndreptare către un Centru Comunitar de Sănătate Mintală. Vei primi servicii în mod gratuit și confidențial, conform vizei de reședință. Lista centrelor comunitare de sănătate mintală din fiecare raion, contactele lor și alte informații le găsești aici.
Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului „Fete și femei - Solidaritate și autonomie”, implementat de UNICEF și A.O. „Femei pentru Femei” cu suportul financiar al Uniunii Europene (European Commission Humanitarian Aid & Civil Protection - ECHO)
Text de Tatiana Corcebaș-Onica
Editat de Anastasia Condruc
Fotografii de Vladislav Hîncu
Editat de Anastasia Condruc
Fotografii de Vladislav Hîncu
