Educația incluzivă înseamnă educație pentru toți copiii. De vorbă cu

Angela Șincovici este psihologă în cadrul Serviciului de Asistență Psihopedagogică (SAP) din Ialoveni. Această structură oferă, de peste 10 ani, susținere specializată pentru copii, părinți și cadre didactice în procesul de educație incluzivă.

Combatem stereotipuri

La aproape patru decenii de când a pășit în educație, Angela Șincovici continuă să se implice activ în toate schimbările din domeniu, în mod special cele care vizează educația incluzivă.

„Când spunem «educație incluzivă», se percepe ca ceva specific organizat doar pentru copiii cu dizabilități ori cu cerințe educaționale speciale (CES). Încercăm să combatem acest stereotip. Educația incluzivă presupune, de fapt, asigurarea unui mediu comun de învățare pentru toți copiii. Unde fiecare copil este văzut ca fiind ceva unic, specific, ce-l deosebește de ceilalți și care se identifică ca personalitate și ca membru al unui grup”, menționează specialista.

„Ce caută un psiholog în școala noastră?!”

Primii părinți și copii cu care a interacționat psihologa au fost cei de la Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” din Ialoveni, instituție în care a activat aproape 25 de ani.

„Când am venit, din start am fost întâmpinată cu replici precum: «Ce caută un psiholog în școala noastră?»; «Copiii noștri sunt sănătoși, vă rog să nu veniți la ei la lecții». Mi-a trebuit ceva timp să ajut părinții și profesorii să înțeleagă în ce constă, de fapt, o asistență psihologică, când trebuie să ne adresăm și de ce asta e important. Peste un an am consolidat rolul și percepția despre psiholog și am reușit să colaborez cu mai multe persoane ”, își amintește Șincovici.

Un lucru pe care a pus accent specialista a fost cooperarea cu profesorii. „Am întărit mesajul că copilul este o personalitate, iar în loc să dăm calificative «bun» sau «rău», este necesar să analizăm comportamentul propriu-zis ca să îi adaptăm activitățile, să înțelegem unde îl putem implica și ce competențe i-am putea forma pentru a se integra în grup. Am ajutat profesorii să înțeleagă că copilul nu este obiect, dar este subiect al educației.”

Raion-pilot în educația incluzivă

Serviciul de Asistență Psihopedagogică din Ialoveni a fost înființat atunci când Ministerul Educației a desemnat două raioane-pilot pentru promovarea educației incluzive – Florești și Ialoveni. Crearea acestui serviciu a fost o condiție pentru implementarea inițiativei. Mai mult, Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă” a fost selectat ca una dintre cele șase instituții-pilot din raion care urmau să implementeze programul de dezvoltare a educației incluzive. După perioada-pilot, Guvernul a decis extinderea modelului în toată țara.

„În toate acele instituții s-au creat servicii de suport educațional, adică cadru didactic de sprijin, logoped, psiholog și un management al educației incluzive – Comisia Multidisciplinară Intrașcolară. Și atunci am fost selectată președinta Comisiei, poziție în care am activat încă 5 ani și în care am învățat, de fapt, educație incluzivă, ce presupune și cum o promovăm.”

În perioada 2016-2019, Angela Șincovici a preluat postul de conducătoare SAP, însă pentru că rolul de gestionare nu îi lăsa loc pentru activitățile cu copii, a regândit decizia. Astfel, cu ghidarea și asistența metodologică a specialiștilor din instituție, a decis să-și reia activitatea în calitate de psihologă.

Presiunea notelor mari

Educația incluzivă a presupus un șir de provocări din partea tuturor părților implicate în proces: părinți, copii, profesori.

„Cea mai mare provocare la început era că profesorii, fiind cu o pregătire foarte bună ca specialiști și având rezultate la concursuri și olimpiade, puneau un mare accent pe reușita școlară a elevilor. Cu cât era nota mai mare, cu atât el era mai bun.”

Profesorii nu își puteau imagina un scenariu în care copiii cu CES sau dizabilități ar putea atinge performanțe academice ridicate.

„Treptat, educația incluzivă a consolidat percepția profesorului de a aborda un copil în mod individualizat, fără comparații cu alți elevi sau frați. Colegii de muncă de la liceu, cărora la început le părea ceva ireal ca toți copiii să învețe împreună și să lucreze la aceeași lecție, au ajuns acum să activeze într-o instituție-model pentru ce înseamnă educație incluzivă și prietenoasă pentru fiecare copil”, menționează Angela Șincovici.

Desființarea Școlii Internat

„Această școală va deveni internat” – era fraza pe care cadrele didactice o auzeau de la localnici în perioada în care Școala Internat de la Ialoveni s-a închis, iar elevii de acolo urmau să fie incluși în alte instituții, inclusiv la Liceul Teoretic „Petre Ștefănucă”.

„Până în 2012, cât activa Școala Internat, făceam des vizite copiilor de acolo.” Șincovici povestește că în trecut, atunci când vizitau internatul împreună cu copiii de la liceu, mulți părinți se arătau sceptici. „Erau de acord să cumpere rechizite, dulciuri, dar anume să comunice cu copiii nu voiau. Era foarte delicat momentul, nici nu puteam insista.”

Copiii din Internat nu puteau părăsi școala, iar vizitele se puteau face doar pe bază de înscriere. Atunci când s-a anunțat că Școala Internat urma să fie desființată, specialista și colegii de breaslă din liceu au început procesul de tranziție pentru 15 copii de la Școala Internat cărora trebuia să li se asigure incluziunea.

„Au venit și au văzut clasele, au văzut colegii, au făcut cunoștință, am făcut niște mese rotunde, profesorii, viitorii diriginți. Cei mai deschiși au fost copiii. Pe mine personal foarte mult m-au susținut. Era Consiliul Elevilor, aveam echipă de voluntari. Și ei, de fapt, erau o portavoce a tuturor copiilor”, spune specialista.

Treptat, profesorii promovau mesajul educației incluzive ca un mod în care toți copiii comunității să fie integrați și pregătiți pentru viața independentă.

„La ce bun această educație incluzivă?”

Pe parcursul anilor părinții tot veneau cu un bagaj imens de îngrijorări și neliniști. Pe de o parte părinții copiilor cu CES, dizabilități și nevoi complexe, iar pe de altă parte părinții copiilor tipici. La una dintre adunările pe care psihologa le organiza frecvent, unul dintre părinți a întrebat: „Și totuși, la ce bun această educație incluzivă?”. Specialista a livrat mesajul într-o manieră în care, presupune ea, i-a făcut pe cei prezenți să vadă lucrurile diferit.

„Educația incluzivă nu este doar despre copiii cu CES sau dizabilități, ne privește pe toți. Într-o societate în care mi-e rușine de o mamă în vârstă, de o mamă bolnavă, de un frate cu o dizabilitate, acest dialog deschis este o pregătire a tuturor copiilor să accepte diferențele. Să ne accepte pe noi, la rândul nostru, când vom fi mai cărunți, când ne vom deplasa în baston și când nu vom mai auzi sau vedea poate atât de bine.”

Chiar și sintagma „CES” îi făcea pe părinții copiilor cu necesități educaționale speciale să se simtă rușinați și neputincioși. De multe ori aceștia evitau să vină la ședințele școlare. Specialista explică că această sintagmă este pentru comunitatea didactică. Ca profesorii și toți cei implicați în procesul educațional să cunoască despre necesitățile copilului și felul în care îi pot ajuta. Și pe cei care vin la ore, și pe cei cu mobilitate redusă care beneficiază de predare la domiciliu.

Educație incluzivă cu implicarea părinților

Părinții copiilor tipici se temeau și că va fi afectată calitatea lecțiilor în clasele care aveau copii cu CES sau dizabilități. Aici specialista oferă câteva explicații.

„Acum profesorii au demonstrat că în timpul unei lecții nu poate fi afectată calitatea procesului educațional din considerentul că fiecare profesor este pregătit să lucreze și individual, și în grup mic, și cu toată clasa. Pe de altă parte, în școală există serviciul de asistență din partea cadrului didactic de sprijin, care un orar foarte bine structurat și metodologia necesară să acționeze. Și când zic că suferă calitatea studiilor, vin cu exemplul Liceului «Petre Ștefănucă» unde există centru de resurse, unitate de educație incluzivă și nu a cedat poziția nici la un rezultat și nu se atestă insucces școlar la copii.”, spune psihologa.

Pentru ca părinții să depășească temerile și să fie informați despre educația incluzivă, psihologa, împreună cu alți specialiști, a început să organizeze ateliere comune în care cei prezenți își comunică deschis îngrijorările. „Ei învață unii de la alții, își transmit reciproc mesaje puternice. Și asta este important, deoarece educația incluzivă fără implicarea părinților nu s-ar întâmpla. Ei continuă acasă ceea ce noi încercăm să le livrăm aici.”

Luminițe la capătul tunelului

Angela Șincovici spune că roadele practicilor incluzive sunt tot mai evidente, începând cu felul în care copiii devin mai empatici și mai informați despre colegii lor cu necesități speciale și până la părinții care din propria inițiativă solicită ajutor și suport de la specialiști.

Asta s-a văzut și în cadrul Săptămânii Educației Incluzive, organizată la Ialoveni în perioada 18-22 noiembrie. Aici s-au organizat diverse activități pentru copii și părinți, iar unul dintre obiectivele evenimentului a fost să comunice și să sensibilizeze comunitatea cu privire la mai multe aspecte ce țin de incluziune și acceptare.

„Iată am lucrat cu un grup de copii de la Gimnaziul Cărbuna la o activitate îndreptată spre gestionarea emoțiilor, dar pe care am dus-o până la educația incluzivă. Noi am propus instituțiilor să aibă și o mascotă a Săptămânii Educației Incluzive și azi a ajuns la noi prima. Copiii mi-au explicat așa: ochii sunt diferiți, înseamnă că elevul are o deficiență de văz, dar învață cu noi. Iar cartea aceea ne cheamă pe toți să fim alături și să învățăm împreună. Un mesaj foarte frumos, transmis de ei așa cum îl percep la vârsta asta.”

Angela Șincovici mai spune că părinții devin încrezători când văd rezultate și decid apoi să solicite primii ajutor. Pentru că, adaugă specialista, „educația incluzivă înseamnă și asigurarea progresului în dezvoltarea unui copil”.

„Anual, în rezultatul reevaluării dezvoltării copilului, Serviciul nostru de Asistență Psihopedagogică retrage cerința educațională specială la 30-35 copii din școlile din raion. Părintele vede că a beneficiat copilul de asistența cadrului de didactic, că a avut program individualizat, că a fost ajutat să treacă la curriculum general. De aceea, când se retrage cerința educațională specială, noi câștigăm încrederea lor. Iar acum avem mai mulți părinți care nu așteaptă ca instituția să observe dificultatea copilului, dar vin cu cererea, cu acordul ca să ne solicite să evaluăm copilul pentru a beneficia de serviciile din instituție.”

Dezvoltare de la grădiniță

Grădinițele sunt locul în care, spune specialista, mai este de lucru cu percepția educației incluzive. „Chiar dacă informăm părinții, chiar dacă îi ajutăm să perceapă necesitățile copilului și rolul intervenției timpurii, sunt mai reticenți cât e mic, că mai lasă timp să vadă cum se dezvoltă.”

Evaluarea complexă de dezvoltare a copilului se face de la 3 ani, dar până atunci mulți părinți speră că bănuielile lor despre dificultățile copiilor nu se vor adeveri. Și chiar de se adeveresc, metodologiile individualizate pentru educația timpurie nu au fost încă aprobate la nivel de țară, ceea ce încetinește procesul.

Chiar și așa, Angela Șincovici menționează cu entuziasm că lucrează umăr la umăr cu colegii săi pentru a îmbunătăți situația. Deseori menționează că tot ce se întâmplă și toate succesele pe care le au se datorează întregii echipe. Iar cei care au ajutat-o să se mențină atâția ani în activitate ar fi, surprinzător sau nu, copiii.

„Cu ei am avut cea mai bună colaborare de-a lungul timpului. Fiecare a fost un motoraș care m-a încurajat să progresez. Aveau încredere în mine, iar eu trebuia să fiu gata să mă ridic la înălțimea așteptărilor lor. Copiii, când ies din școală, trebuie să știe cine sunt, cum s-au format și ce rol au societate. Iar eu am încercat să-i ajut să răspundă la aceste întrebări”

Serviciul de Asistență Psihopedagogică din Ialoveni este una dintre cele 35 de structuri teritoriale din Republica Moldova care, la finele anului 2023, s-au centralizat sub diviziunea unei unități distincte, și anume Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică (CRAP).