Te-ai simțit vreodată neliniștit/ă când erai în preajma altor persoane? Poate că ai evitat să mergi la evenimente sau să vorbești în fața unui grup, din teama că vei face o greșeală sau că vei fi judecat/ă. Multe dintre aceste sentimente sunt normale. Însă, uneori, ele pot ascunde o problemă mai profundă – anxietatea socială.
De multe ori anxietatea socială este confundată cu timiditatea. De fapt, aceasta este mult mai intensă. Anxietatea socială poate face chiar și cele mai simple situații, cum ar fi o discuție cu un coleg sau o întâlnire cu prietenii, extrem de dificile.
Am discutat cu Ana Niculăeș, psihoterapeută, și cu Olga*, o tânără de 20 de ani care se confruntă cu această problemă, pentru a înțelege mai bine cum arată anxietatea socială și ce soluții există pentru a o depăși.
*Am păstrat în text doar prenumele Olgăi, pentru a-i respecta dorința de a rămâne anonimă.
Ce este anxietatea socială?
Ana Niculăeș, psihoterapeută, spune că anxietatea socială este o frică intensă și persistentă de a fi judecat sau respins de ceilalți. Spre deosebire de timiditate, care este o trăsătură de personalitate, sau de introversie, care se referă la preferința pentru singurătate, anxietatea socială duce la suferință reală și la evitarea situațiilor sociale. Persoanele care suferă de anxietate socială își doresc conexiuni, dar sunt paralizate de teama de a fi judecate.
Potrivit studiilor, aproximativ 7,1% dintre adulții din Statele Unite au avut anxietate socială în ultimul an, iar 12,1% au experimentat-o măcar o dată în viață. Femeile sunt mai afectate decât bărbații, cu o prevalență de 8% față de 6,1%.
Cum recunoști semnele anxietății sociale?
Este important să putem identifica semnele anxietății sociale înainte ca aceasta să devină o problemă majoră. Ana Niculăeș ne spune că simptomele nu sunt doar fizice, precum palpitațiile sau tremuratul, ci și gânduri auto-critice și o teamă constantă de a fi judecat. „Persoanele cu anxietate socială analizează obsesiv fiecare cuvânt și gest după o interacțiune socială, preocupându-se excesiv de cum au fost percepute.”
Olga, care trăiește cu anxietate socială, spune: „De la grădiniță am simțit că nu mă potrivesc în grupuri. Nu știu exact când am realizat că este vorba despre anxietate socială, dar am început să mă simt din ce în ce mai izolată și copleșită. În locuri publice, mă concentram doar pe ce credeau ceilalți despre mine, iar frica de a vorbi sau de a face o mișcare greșită devenea tot mai puternică. Simțeam că toți ochii erau pe mine, iar orice cuvânt spus greșit ar fi dus la un eșec total.”
Cauzele anxietății sociale – factorii genetici și experiențele de viață
Anxietatea socială nu are o singură cauză, ci apare dintr-o combinație de factori genetici și experiențele trăite de-a lungul vieții. Pe lângă predispozițiile genetice care ne fac mai sensibili și ceea ce trăim în copilărie poate avea un impact mare, explică Ana Niculăeș. De exemplu, momentele de respingere sau criticile dure pot lăsa o amprentă puternică și pot face ca teama de a fi judecat să devină o frică constantă. Astfel, anxietatea socială se dezvoltă atunci când trăirile negative din trecut ne fac să evităm situațiile sociale, iar teama de a fi respinși ne împiedică să fim noi înșine.
Cum se manifestă anxietatea socială în viața de zi cu zi?
Anxietatea socială se manifestă diferit în viața de zi cu zi, afectând atât relațiile interpersonale, cât și activitățile cotidiene, cum ar fi munca și educația. Ana Niculăeș explică faptul că anxietatea socială poate limita semnificativ interacțiunile cu ceilalți, chiar și atunci când există dorința de a fi mai deschis. „Relațiile devin limitate, nu din lipsă de dorință, ci din teamă. Munca și educația sunt umbrite de frica constantă de evaluare. Persoana se retrage din oportunitățile care ar putea conduce la creștere, trăind o existență limitată de frică”, spune Ana Niculăeș. Această frică constantă de a fi judecat duce la o viață limitată, unde autenticitatea este adesea ascunsă sub măști protective. În ciuda prezenței celor din jur, persoanele afectate de anxietatea socială se simt adesea izolate și invizibile în esența lor.
Terapie prin auto-portrete
Olga povestește că, deși lucrează activ la gestionarea acesteia încercând să-și depășească fricile, experiențele cotidiene o afectează constant. „Pentru că lucrez la ea, anxietatea mea se manifestă moderat, dar constant. La job, gândesc de 10 de ori un cuvânt înainte de a-l spune, chiar și un «salut» îmi ridică adrenalina. Când vorbesc cu oameni semi-apropiați, la fel, mă analizez mult, înainte și după convorbire. Mă întreb: de ce au spus asta? Poate mai avea un sens? De ce i-am răspuns așa? Sper că a avut în vedere asta când a spus aceea.”
În locurile deschise, unde oamenii îi sunt necunoscuți, „mă simt cel mai calm, pentru că știu că ei oricum mă vor uita până diseară”.
În ceea ce privește relațiile, Olga se simte confortabil doar în preajma familiei apropiate, dar la întâlnirile cu familia extinsă, anxietatea o face să se simtă distantă și incomodă. „Mă simt foarte confortabil în familia apropiată. În familia extinsă mă simt foarte anxioasă, și chiar nu înțeleg de ce. Am încercat să lupt cu asta, dar este extrem de complicat, acum doar păstrez distanța, respectuos.” Chiar și la locul de muncă (e creatoare de conținut), unde lucrează cu oameni pozitivi și deschiși, Olga spune că nu știe cum să se deschidă complet. „Anxietatea îmi afectează munca prin faptul că nu mă încadrez în grup, nu știu cum. Am norocul că lucrez cu oameni foarte deschiși, pozitivi, și îi apreciez pentru asta, însă nu știu cum aș putea să mă deschid la fel pentru ei. Dar am început munca recent, așa că sper că voi învăța cum.”
Soluții pentru depășirea anxietății sociale
Pentru a depăși anxietatea socială, este important să căutăm ajutor atunci când aceasta începe să ne limiteze viața, cum ar fi atunci când evităm situații importante sau ne simțim tot mai izolați. Ana Niculăeș sugerează că, dacă îți organizezi viața în jurul fricii de a fi judecat, este timpul să ceri ajutor.
Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai eficiente metode, deoarece ajută persoanele cu anxietate socială să facă față gândurilor negative și să renunțe la evitarea situațiilor sociale. De asemenea, terapia existențială poate ajuta la înțelegerea anxietății ca o frică profundă de respingere și poate oferi oportunități de a explora nevoia de conexiune autentică, spune Niculăeș.
Psihoterapeuta subliniază că recunoașterea suferinței este un act de curaj, iar primul pas poate fi simpla realizare că ai nevoie de ajutor. Practicile de mindfulness, expunerea treptată la situațiile temute și ținerea unui jurnal al gândurilor pot ajuta la gestionarea anxietății zi de zi.
Psihoterapeuta mai spune că e nevoie să învățăm să ne vorbim cu blândețe. Pe măsură ce înfruntăm temerile pas cu pas, putem învăța să trăim alături de anxietatea socială, fără ca aceasta să ne limiteze viața, crede Niculăeș.
Cu răbdare, sprijin și exercițiu, putem învăța să o controlăm, să ne recăpătăm încrederea și să ne bucurăm de interacțiunile cu cei din jur.
Autoare: Mihaela Rusnac, stagiară Moldova.org
