Când rușinea slujește agresorul
Istoria unui viol la locul de muncă, care s-a transformat în abuz sexual, psihologic, economic și social
După ce a acceptat un pahar cu alcool într-o deplasare de lucru, realitatea *Ralucăi s-a rupt. A fost violată de directorul companiei la care tocmai se angajase, iar abuzul abia începea. Sentimentul de rușine a urmărit-o ca o umbră. Mult timp a tăcut, iar acum speră că asta este ultima dată când povestește istoria abuzului ei care a durat șase luni.
„Eu am decăzut în ochii mei atât de tare, încât nu am știut să mă mai ridic.” Așa începe să povestească Raluca despre abuzul la care a fost supusă anul trecut. Vorbește cu vocea coborâtă și cu o ușoară detașare față de fiecare frază. „De câteva luni fac un tratament cu antidepresante puternice, iar asta mă ajută să vorbesc mai ușor despre căderea mea…”, spune ea.
Istoria unei „fete cuminți”
Raluca are 25 de ani și păr blond, mătăsos care îi conturează umerii. Pare plină de energie, însă chipul îi este înghețat. Zâmbește, dar gestul pare împrumutat dintr-o altă poveste. „Nu am fost așa mereu”, recunoaște ea.
Totul începea ca orice istorie a unei „fete cuminți”. A făcut studiile. A luat cele mai bune note. S-a angajat. Și-a luat un apartament în credit. Se bucura de povestea de dragoste cu iubitul ei. Își imagina un viitor minunat.
Pentru a putea plăti mai ușor creditul și-a căutat un loc de muncă mai bine plătit. La interviul de angajare, directorul la costum, cu privirea severă și vocea joasă, părea să-i inspire încredere și profesionalism. Deși nu ofereau salariul pe care și-l dorea, părea un loc de muncă ofertant, cu multe deplasări în afara țării și posibilități de dezvoltare profesională. „Am fost angajată ca manageră de export, iar la o lună distanță mi s-a propus să fiu și asistenta personală a acelui director”, adaugă Raluca.
Totul începea ca orice istorie a unei „fete cuminți”. A făcut studiile. A luat cele mai bune note. S-a angajat. Și-a luat un apartament în credit. Se bucura de povestea de dragoste cu iubitul ei. Își imagina un viitor minunat.
Pentru a putea plăti mai ușor creditul și-a căutat un loc de muncă mai bine plătit. La interviul de angajare, directorul la costum, cu privirea severă și vocea joasă, părea să-i inspire încredere și profesionalism. Deși nu ofereau salariul pe care și-l dorea, părea un loc de muncă ofertant, cu multe deplasări în afara țării și posibilități de dezvoltare profesională. „Am fost angajată ca manageră de export, iar la o lună distanță mi s-a propus să fiu și asistenta personală a acelui director”, adaugă Raluca.
„Nu-mi puteam explica acea amnezie”
La scurt timp a urmat prima deplasare în afara țării. După un drum lung parcurs cu mașina și mai multe întâlniri cu potențialii clienți, la miez de noapte, Raluca și directorul s-au oprit în fața ușii unui apartament închiriat de el. „Am avut multe deplasări la serviciile anterioare. Știam cum cazările trebuiau organizate, când fiecare avea o cameră separată la hotel sau cel puțin camera era împărțită de persoane de același gen, dar nu un apartament împărțit de directorul bărbat și asistenta sa - femeie”, spune tânăra. A vrut să-și caute o cameră la hotel. Dar bărbatul cu privirea severă i-ar fi spus că e o oră târzie, asigurând-o că se va ocupa el de asta în dimineața următoare. „Am făcut repede un duș și m-am închis în una dintre camere. Nu mă simțeam în largul meu să împart un apartament cu un om aproape străin, mai ales după ce l-am văzut cum consuma substanțe interzise la fiecare oprire la stațiile PECO”, spune ea.
Și-a sunat iubitul, să-l anunțe că a ajuns bine și să-i povestească despre ședințele care urmau în celelalte două zile. Din camera vecină l-a auzit pe director chemând-o la bucătărie, să mănânce niște tartine. Ea își amintește cum bărbatul i-ar fi întins un pahar cu vin. Iar după o înghițitură, obiectele din jurul Ralucăi au început să pară suspendate de fire invizibile. Se simțea moleșită și pierdută, ca într-un somn.
Și-a sunat iubitul, să-l anunțe că a ajuns bine și să-i povestească despre ședințele care urmau în celelalte două zile. Din camera vecină l-a auzit pe director chemând-o la bucătărie, să mănânce niște tartine. Ea își amintește cum bărbatul i-ar fi întins un pahar cu vin. Iar după o înghițitură, obiectele din jurul Ralucăi au început să pară suspendate de fire invizibile. Se simțea moleșită și pierdută, ca într-un somn.
„Dimineața m-am trezit în camera mea. Eram îmbrăcată doar într-un halat. Îmi era rău, corpul era slăbit, aveam o stare persistentă de vomă. Nu-mi aminteam cum am ajuns în cameră și nici cum m-am dezbrăcat. Nu-mi aminteam nimic, decât că directorul mi-a spus să mai beau puțin vin…”, povestește tânăra.
Se simțea confuză și rușinată. Poate a băut și s-a îmbătat, motiv pentru care noaptea i s-a șters din memorie? Asta deși nu s-a mai îmbătat niciodată în viață. „M-am îmbrăcat. În câteva minute urma să mergem la o întâlnire cu partenerii de afaceri. Cu toată rușinea l-am întrebat pe director ce s-a petrecut noaptea trecută. Iar el a râs… A conectat un video la telefonul său și mi l-a întins”. Era un video cu un act sexual. „Unde el practic mă violează… Arătam amețită, moleșită. Eram ca o persoană beată care nu are puteri să se opună și nici măcar să reacționeze în vreun fel. Arătam ca o leșinătură”, scuipă ea aceste cuvinte, de parcă ar vrea să se debaraseze de ele.
Se simțea confuză și rușinată. Poate a băut și s-a îmbătat, motiv pentru care noaptea i s-a șters din memorie? Asta deși nu s-a mai îmbătat niciodată în viață. „M-am îmbrăcat. În câteva minute urma să mergem la o întâlnire cu partenerii de afaceri. Cu toată rușinea l-am întrebat pe director ce s-a petrecut noaptea trecută. Iar el a râs… A conectat un video la telefonul său și mi l-a întins”. Era un video cu un act sexual. „Unde el practic mă violează… Arătam amețită, moleșită. Eram ca o persoană beată care nu are puteri să se opună și nici măcar să reacționeze în vreun fel. Arătam ca o leșinătură”, scuipă ea aceste cuvinte, de parcă ar vrea să se debaraseze de ele.
«Ai să vezi cum într-o clipă te fac vedetă!»
„Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare. L-am întrebat de ce a filmat? Și mi-a răspuns: «Tu tot ți-ai dorit asta!» L-am rugat să șteargă video-ul, dar a refuzat dur. Tot atunci au început manipulările, care ulterior s-au transformat în șantaj”, recunoaște tânăra.
„Drogul violului” este un termen folosit pentru a descrie substanțe chimice care sunt utilizate în scopuri abuzive, pentru a induce o stare de inconștiență sau slăbire a voinței victimei, în scopul de a facilita comiterea unui act sexual neconsimțit. În engleză fenomenul de a introduce astfel de droguri în băutura cuiva fără știrea lui se numește spiking.
De obicei, victimele sunt drogate fără știrea lor, substanțele fiind adăugate în băuturi sau alimente, acestea fiind fără miros și fără gust, ceea ce le face greu de identificat. Substanțele acționează deja peste 5-10 minute. „Drogul violului” lipsește victima de capacitatea fizică de a se opune, pentru că este moleșită, este cu o stare generală între veghe și somn. De asemenea, aceste substanțe produc amnezie. După ce sunt metabolizate și eliminate din corp, persoana respectivă nu-și mai amintește ce s-a întâmplat în perioada în care drogul a acționat, astfel încât, reclamațiile de multe ori sunt imposibile, pentru că se trezește a doua zi dimineață și nu-și mai amintește ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor șase ore.
De obicei, victimele sunt drogate fără știrea lor, substanțele fiind adăugate în băuturi sau alimente, acestea fiind fără miros și fără gust, ceea ce le face greu de identificat. Substanțele acționează deja peste 5-10 minute. „Drogul violului” lipsește victima de capacitatea fizică de a se opune, pentru că este moleșită, este cu o stare generală între veghe și somn. De asemenea, aceste substanțe produc amnezie. După ce sunt metabolizate și eliminate din corp, persoana respectivă nu-și mai amintește ce s-a întâmplat în perioada în care drogul a acționat, astfel încât, reclamațiile de multe ori sunt imposibile, pentru că se trezește a doua zi dimineață și nu-și mai amintește ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor șase ore.
Din acea clipă, directorul la costum, cu privirea severă și vocea joasă uitase de tonalitatea respectuoasă cu care îi vorbea anterior. Știa că ea are vârsta copiilor lui. Știa cât de atașată este de părinți și că făcea totul ca să nu-i dezamăgească. Știa că are și un iubit. Lovea anume în aceste puncte, cerându-i să întrețină relații sexuale cu el. „La început l-am respins, m-am zbătut. Înțelegeam că amnezia mea nu a fost o întâmplare. Dar mă simțeam expusă când amenințările deveneau tot mai dure. Îmi spunea că nu sunt bună de nimic, decât doar pentru a fi… Iar dacă-mi mai fac de cap, adică-l resping, video-ul va ajunge la părinții mei sau chiar și pe Pornhub: «Ai să vezi cum într-o clipă am să te fac vedetă!» Îmi striga el, iar eu am cedat…”
Încrederea ei în oameni a început să se sfărâme în cioburi mărunte. Niciodată nu s-ar fi gândit că asta putea să i se întâmple ei. Înainte de acest caz, istoriile despre substanțe turnate în băuturile fetelor și viol păreau o ficțiune.
Nu se gândea că ar putea fi în pericol lângă un bărbat cu care lucra. „Dar nu poți niciodată avea încredere necondiționată în oameni. Iar lecția asta am învățat-o în lunile care au urmat”, spune ea, după care se oprește din povestit. Pune o pauză între noi, ca un zid după care să se poată ascunde și să plângă de supărare că a crezut cândva în corectitudinea oamenilor.
Încrederea ei în oameni a început să se sfărâme în cioburi mărunte. Niciodată nu s-ar fi gândit că asta putea să i se întâmple ei. Înainte de acest caz, istoriile despre substanțe turnate în băuturile fetelor și viol păreau o ficțiune.
Nu se gândea că ar putea fi în pericol lângă un bărbat cu care lucra. „Dar nu poți niciodată avea încredere necondiționată în oameni. Iar lecția asta am învățat-o în lunile care au urmat”, spune ea, după care se oprește din povestit. Pune o pauză între noi, ca un zid după care să se poată ascunde și să plângă de supărare că a crezut cândva în corectitudinea oamenilor.
Rușinea
„Din cauza drogurilor și a alcoolului pe care-l consuma, el era instabil emoțional. Aveam impresia că se joacă cu mintea mea. Îmi spunea că mă iubește, că nu s-a așteptat că sunt o fată atât de deșteaptă, ca peste câteva minute să-mi spună că nu sunt bună de nimic, decât să se culce cu mine. Îmi spunea că salariul pe care-l primesc pentru munca mea, de fapt este un act de binefacere din partea lui… Peste un timp chiar am început să nu găsesc nimic bun în mine”, recunoaște ea.
Gabriela Popenco, psihologă la Institutul pentru Familie și Inițiative Sociale, susține că puterea și controlul sunt armele de bază ale abuzatorului, care de cele mai multe ori este o personalitate slabă, cu multe frici, cu o stimă de sine scăzută sau cu elemente accentuate de narcisism. „Desigur, există anumite subtilități în trăsăturile abuzatorului, dar de cele mai multe ori cu toții acționează de parcă ar avea un manual”, constată cu tristețe specialista, care lucrează cu victimele abuzului.
Ea susține că de cele mai multe ori, când este vorba despre un abuz, acolo nu vorbim despre o singură formă. „Acolo unde este abuz sexual poate fi și abuz social, abuz economic și aproape de fiecare dată abuz psihologic. Abuzatorul este cel care manipulează cu sentimentul acut de rușine și de vină al victimei: că a mers cu acel bărbat, că a băut acel pahar de vin, că nu a fost atentă... Victima își asumă toată responsabilitatea pentru ceea ce i s-a întâmplat. Pentru că există stereotipuri în societate, că asta se petrece doar cu fetele care au căutat-o... E foarte multă presiune care se pune pe femei. Și atunci frica, rușinea și gândul de a nu dezamăgi părinții și pe cei din jur le face pe victime să tacă și ulterior să suporte mai multe forme de abuz, la care se recurge prin manipulare și șantaj”, explică psihologa. Ea afirmă că un lucru esențial este ca victimele să nu tacă, ci să caute susținere din partea persoanelor apropiate, care ar vedea situația dintr-o parte și le-ar ajuta să nu intre în acest „ciclu de abuz”.
Ea susține că de cele mai multe ori, când este vorba despre un abuz, acolo nu vorbim despre o singură formă. „Acolo unde este abuz sexual poate fi și abuz social, abuz economic și aproape de fiecare dată abuz psihologic. Abuzatorul este cel care manipulează cu sentimentul acut de rușine și de vină al victimei: că a mers cu acel bărbat, că a băut acel pahar de vin, că nu a fost atentă... Victima își asumă toată responsabilitatea pentru ceea ce i s-a întâmplat. Pentru că există stereotipuri în societate, că asta se petrece doar cu fetele care au căutat-o... E foarte multă presiune care se pune pe femei. Și atunci frica, rușinea și gândul de a nu dezamăgi părinții și pe cei din jur le face pe victime să tacă și ulterior să suporte mai multe forme de abuz, la care se recurge prin manipulare și șantaj”, explică psihologa. Ea afirmă că un lucru esențial este ca victimele să nu tacă, ci să caute susținere din partea persoanelor apropiate, care ar vedea situația dintr-o parte și le-ar ajuta să nu intre în acest „ciclu de abuz”.
Gabriela Popenco
psihologă
Bărbatul era cel care dicta regulile „jocului”. El i-ar fi spus să vină la lucru mai devreme, dar și să plece mai târziu, pentru a întreține relații sexuale. Raluca spune că el îi verifica mesajele și apelurile din telefon și ștergea tot ce îi scria el, pentru ca ea să nu le folosească împotriva lui. Ar fi lovit-o când riposta sau dacă nu făcea lucrurile după placul lui. Își manifesta răbufnirile și în public, lăsându-i vânătăi pe corp. Nu conta că era căsătorit. „Iar eu în loc să mă apăr de el, mă băgam tot mai mult în cochilia mea. Mă izolam, deveneam tot mai anxioasă și tăcută. Îmi construisem o rutină, să pot funcționa ca un robot, în timp ce el mă transformase într-o păpușă cu care putea face tot ce-și dorea… Cu fiecare zi petrecută lângă el, rușinea devenea tot mai intensă, iar eu mai tăcută. Nu îndrăzneam să spun cuiva despre asta…”.
Nu i-a spus nimic nici iubitului ei, deși acesta observa că se întâmplă ceva cu ea. „După ce nu a primit niciun răspuns, a plecat. Dar deja eram prea zdrobită. Nu mai simțeam parcă nimic. Doar rușinea e cea cu care am rămas în mâini”, mărturisește Raluca privindu-și mâinile, după care își ridică privirea spre mine și tace.
Nu i-a spus nimic nici iubitului ei, deși acesta observa că se întâmplă ceva cu ea. „După ce nu a primit niciun răspuns, a plecat. Dar deja eram prea zdrobită. Nu mai simțeam parcă nimic. Doar rușinea e cea cu care am rămas în mâini”, mărturisește Raluca privindu-și mâinile, după care își ridică privirea spre mine și tace.
Consecințele abuzului asupra victimei
- victima se simte confuză;
- nu are încredere în sine;
- începe să creadă că abuzul este din vina ei;
- evită interacțiunile sociale.
- abuzul cauzează depresia: stări prelungite de tristețe, pierderea interesului pentru viață;
- dificultăți în menținerea unei identități de sine sănătoase;
- sentiment constant de rușine.
„Voiam să-i protejez prin neștiință”
Simțea că și-a anulat orice valoare. Îl credea când îi spunea că nu va fi capabilă să-și găsească alt serviciu și va pierde apartamentul luat în credit. Psihologa la care făcea terapie după câteva luni de la viol o întreba de ce nu pleacă de la serviciul care-i face doar rău. „Dar nici măcar ei nu i-am povestit despre abuzul aproape zilnic la care eram supusă…”, face iarăși o pauză, încercând să se împace cu sentimentul de rușine. Iar ca să scape de acest sentiment, își amorțea anxietatea cu antidepresante.
„Părinții mă întrebau ce se petrece cu mine. De unde toate aceste vânătăi pe mâini și pe picioare? Le răspundeam că sunt puțin mai anxioasă, iar antidepresantele pe care le iau îmi fac pielea extrem de sensibilă la orice lovitură… Voiam să-i protejez”, recunoaște Raluca.
Dar tăcerea nu o ajuta. Încerca să se apropie de părinții ei, dar când aceștia o întrebau ce se întâmplă se izola în camera ei și răbufnea în hohote de plâns înăbușite. „E greu să te ridici, când te simți atât de ruinată și când parcă nu mai valorezi nimic… Așa cum îmi spunea el, iar eu am învățat să cred în ceea ce spunea. Deveneam tot mai dependentă de un agresor, care găsea tot mai multe pârghii cu care să mă șantajeze și manipuleze”, recunoaște tânăra. Spune că în cele șase luni de abuz agresorul o dezmierda „собака”, după care ar fi lovit-o cu pumnii.
„Părinții mă întrebau ce se petrece cu mine. De unde toate aceste vânătăi pe mâini și pe picioare? Le răspundeam că sunt puțin mai anxioasă, iar antidepresantele pe care le iau îmi fac pielea extrem de sensibilă la orice lovitură… Voiam să-i protejez”, recunoaște Raluca.
Dar tăcerea nu o ajuta. Încerca să se apropie de părinții ei, dar când aceștia o întrebau ce se întâmplă se izola în camera ei și răbufnea în hohote de plâns înăbușite. „E greu să te ridici, când te simți atât de ruinată și când parcă nu mai valorezi nimic… Așa cum îmi spunea el, iar eu am învățat să cred în ceea ce spunea. Deveneam tot mai dependentă de un agresor, care găsea tot mai multe pârghii cu care să mă șantajeze și manipuleze”, recunoaște tânăra. Spune că în cele șase luni de abuz agresorul o dezmierda „собака”, după care ar fi lovit-o cu pumnii.
«Nici nu îți imaginezi ce legături am eu!»
Abuzul se intensifica, iar asta a făcut-o să rupă tăcerea. „La un moment dat i-am zis gata, până aici! Fă ce vrei. Sună pe cine vrei. Postează unde vrei. Mi-ai stricat relația cu iubitul, mi-ai stricat psihicul, mă simt o nulitate și nu mai am puteri. Fă ce vrei, dar unica ieșire pe care o văd e să mă rup de tine și să plec de la serviciul acesta. Și el atunci a încercat să pară mai blând, să mă convingă să rămân. Ca apoi să râdă în hohote și să-mi zică că o să mă distrugă. «Tu nici nu îți imaginezi ce influență și legături am eu!» Și cumva asta a băgat frica în mine, dar nu pentru mult timp”, recunoaște ea.
I-a povestit soției lui despre ce i s-a întâmplat, dar în schimb ar fi primit o avalanșă de insulte. Femeia nu părea deloc uimită de infidelitatea și abuzul soțului. A discutat cu cel de-al doilea director al companiei, dar și acesta ar fi îndemnat-o să nu-l mai deranjeze cu astfel de istorii. Atunci a mers la poliție. „Iar acolo mi-au ascultat istoria, după care mi-au spus că pot scrie o plângere, însă lucrurile nu se vor schimba cât timp nu am dovezi adunate. Dar mi-au recomandat să semnez un contract de mediere cu el”, spune ea indignată.
Aflând despre demersurile Ralucăi, directorul ar fi apelat la un mediator. Iar contractul de mediere îi cerea să nu vorbească despre abuz, iar în schimb… să-i fie achitat salariul pentru luna pentru care deja lucrase. „Am refuzat. Voiam să fie tras la răspundere. Mi se părea ciudat cum poți face așa ceva și să fii bine…”, spune ea parcă mai mult pentru sine.
Aflând despre demersurile Ralucăi, directorul ar fi apelat la un mediator. Iar contractul de mediere îi cerea să nu vorbească despre abuz, iar în schimb… să-i fie achitat salariul pentru luna pentru care deja lucrase. „Am refuzat. Voiam să fie tras la răspundere. Mi se părea ciudat cum poți face așa ceva și să fii bine…”, spune ea parcă mai mult pentru sine.
Ultimul șantaj
A scris cerere de demisie. Urma să mai lucreze încă două săptămâni, după care avea să iasă din calvarul în care i se transformase viața. Dar directorul a mai găsit o pârghie de manipulare înainte ca Raluca să plece. Era ultima deplasare în afara orașului. După o întâlnire cu partenerii de afaceri, a fost organizată o petrecere unde s-a băut și dansat. Directorul ar fi insistat ca Raluca să urce la volanul automobilului de lucru, până la hotelul din apropiere unde erau rezervate camerele lor.
„Am refuzat să urc la volan. Băusem și eu câteva pahare de vin. Dar el m-a îmbrâncit în mașină, m-a strâns atât de tare de braț că-mi venea să strig. Peste o sută de metri m-a oprit poliția și am primit o amendă de câteva zeci de mii de lei pentru urcarea la volan sub influența alcoolului… Iar el mi-a spus cu îngâmfare că dacă voi fi cuminte și voi face tot cum îmi spune, o să plătească această amendă pentru mine… ”, își amintește ea, îndoind încă un deget, adăugând la număr o nouă formă de șantaj.
„Dar nu am suportat!”, aruncă aceste cuvinte ca pe un ecou și desface pumnul. Peste câteva zile după incident, Raluca a decis că nu vrea să mai trăiască.
„Am refuzat să urc la volan. Băusem și eu câteva pahare de vin. Dar el m-a îmbrâncit în mașină, m-a strâns atât de tare de braț că-mi venea să strig. Peste o sută de metri m-a oprit poliția și am primit o amendă de câteva zeci de mii de lei pentru urcarea la volan sub influența alcoolului… Iar el mi-a spus cu îngâmfare că dacă voi fi cuminte și voi face tot cum îmi spune, o să plătească această amendă pentru mine… ”, își amintește ea, îndoind încă un deget, adăugând la număr o nouă formă de șantaj.
„Dar nu am suportat!”, aruncă aceste cuvinte ca pe un ecou și desface pumnul. Peste câteva zile după incident, Raluca a decis că nu vrea să mai trăiască.
„Mâine nu voi mai fi”
„Nu voiam să mă găsească așa părinții și să-i rănesc și mai tare. De aceea, am mers într-o seară la birou. I-am spus paznicului că am uitat niște documente, după care am urcat la etaj. Eram destrămată ca un covor. Mediatorul mă suna insistent de câteva zile, voia să-mi trimită acordul de mediere ca să-l semnez. Întrerupeam apelul unul după altul. Dar el tot suna. I-am răspuns atunci să nu-și mai facă griji, că mâine nu voi mai fi…”, își amintește Raluca și înghite în sec.
Își masează încheietura stângă după care o strânge cu palma de parcă ar vrea să o protejeze. Acolo se ascunde semnul rușinii și al durerii ei, pe care a dorit să o sugrume cu o singură mișcare de cuțit. „Era o baltă de sânge, care mă speria, dar și mă făcea să văd finalul acestei istorii sumbre care mi s-a întâmplat”, spune ea, lăsând lacrimile să curgă.
Își masează încheietura stângă după care o strânge cu palma de parcă ar vrea să o protejeze. Acolo se ascunde semnul rușinii și al durerii ei, pe care a dorit să o sugrume cu o singură mișcare de cuțit. „Era o baltă de sânge, care mă speria, dar și mă făcea să văd finalul acestei istorii sumbre care mi s-a întâmplat”, spune ea, lăsând lacrimile să curgă.
Victimele trebuie să înțeleagă că nu poartă nicio vină și nici responsabilitate pentru acțiunile unui abuzator.
Ambulanța chemată de mediator a ajuns la timp. După un tratament de aproape trei săptămâni, bărbatul care era de vină pentru tentativa ei de suicid i-ar fi scris: «Gata, ți-ai lecuit așa psihozele?» „Dar deja nu mă mai lăsam zdrobită. Uneori trebuie să cazi, ca să te poți ridica”, constată ea.
Raluca le-a povestit părinților despre abuzul prin care a trecut, „fără să vin cu prea multe detalii, pentru că mi-e rușine să le spun lor despre chestiile murdare care mi s-au întâmplat… Dar am simțit cât de mult i-a durut că nu au putut să mă protejeze. Într-o seară l-am văzut pe tata că plânge în bucătărie. Niciodată nu l-am văzut plângând și asta m-a făcut să mă simt și mai vinovată, că din cauza mea suferă și ei…”.
Raluca le-a povestit părinților despre abuzul prin care a trecut, „fără să vin cu prea multe detalii, pentru că mi-e rușine să le spun lor despre chestiile murdare care mi s-au întâmplat… Dar am simțit cât de mult i-a durut că nu au putut să mă protejeze. Într-o seară l-am văzut pe tata că plânge în bucătărie. Niciodată nu l-am văzut plângând și asta m-a făcut să mă simt și mai vinovată, că din cauza mea suferă și ei…”.
„Nu vreau să fiu victimă…”
Acum, în extrasul medical al Ralucăi este înscris diagnosticul de stres post-traumatic, iar cazierul judiciar este „pătat” după ce a urcat în acea seară băută la volan. Dar după luni de recuperare, tânăra a reușit să-și găsească un loc de muncă bine plătit „și cu oameni responsabili, respectuoși și care te apreciază pentru profesionalismul tău”, constată ea. „Acum învăț să mă despart de sentimentul de rușine și să înțeleg că nu era vina mea că am fost drogată și apoi violată. Acum înțeleg aceste lucruri, dar tot îmi este greu să mi le repet ori de câte ori îmi vine să urlu”, rostește ea asta atât de încet, încât se aude ca o șoaptă.
Ulterior, Raluca a mai scris o plângere la poliție pe bărbatul care a abuzat-o. A angajat o avocată. A depus mărturii în repetate rânduri. Au fost audiate și alte angajate de la lucru, care au povestit despre comportamentul nepotrivit al directorului. „Cu toate acestea, la scurt timp, am primit refuz de deschidere a unui dosar penal pe numele lui. Iar el continuă să-și trăiască viața liniștit”, constată cu tristețe ea. Iar acest refuz o face să se simtă și mai singură în această bătălie, în care nimeni nu garantează că victima va fi despăgubită și protejată.
Ulterior, Raluca a mai scris o plângere la poliție pe bărbatul care a abuzat-o. A angajat o avocată. A depus mărturii în repetate rânduri. Au fost audiate și alte angajate de la lucru, care au povestit despre comportamentul nepotrivit al directorului. „Cu toate acestea, la scurt timp, am primit refuz de deschidere a unui dosar penal pe numele lui. Iar el continuă să-și trăiască viața liniștit”, constată cu tristețe ea. Iar acest refuz o face să se simtă și mai singură în această bătălie, în care nimeni nu garantează că victima va fi despăgubită și protejată.
Avocata, căreia nu-i vom da numele pentru a păstra anonimatul Ralucăi, spune că a fost deschis un caz pe penal pe acțiuni de șantaj prin care o persoană a fost determinată să comită o tentativă de suicid. „Era un dosar deschis pe fapt, dar nu pe persoană. Iar după audieri, Raluca a fost recunoscută parte vătămată, iar ulterior urma să fie constatate toate circumstanțele care au dus la acea tentativă de suicid. Dar la începutul acestui an, dosarul a fost trimis spre arhivare cu refuzul de pornire a urmăririi penale a abuzatorului, lucru despre care am aflat abia la mijlocul lunii martie. Asta deși noi am prezentat probe care demonstrează că tânăra era șantajată și presată de către acel director, iar o mare scăpare a lui a fost când i-a trimis clientei mele un mesaj, când ea se recupera după tentativa de suicid, în care îi spunea că îi pare rău că nu poate publica imediat pe Pornhub videoul când o abuza sexual în prima seară, pentru că acolo se vede și fața lui… Prin acest mesaj bărbatul nu doar confirma că apelează la forma de șantaj, însă și recunoștea că a abuzat-o sexual în prima lor deplasare de lucru”, menționează avocata Ralucăi.
Cu toate acestea, femeia susține că încă așteaptă decizia tinerei dacă va contesta sau nu decizia de a nu porni un dosar penal pe numele abuzatorului. „Dar văd că ea încă nu a scăpat de frica față de abuzator și nu a reușit încă să iasă total de sub controlul șantajului la care a fost supusă în acele luni”, opinează avocata.
Cu toate acestea, femeia susține că încă așteaptă decizia tinerei dacă va contesta sau nu decizia de a nu porni un dosar penal pe numele abuzatorului. „Dar văd că ea încă nu a scăpat de frica față de abuzator și nu a reușit încă să iasă total de sub controlul șantajului la care a fost supusă în acele luni”, opinează avocata.
După câteva luni în care a încercat să-și facă dreptate, Raluca a pierdut încrederea și în sistemul de justiție. „Acum îmi dau seama că cel mai probabil el nu va fi tras la răspundere legal, în primul rând, pentru că el are bani și poate să mituiască oamenii, iar eu nu am atâtea resurse financiare să merg prin judecăți câte patru ani de zile și să achit de fiecare dată… De aceea, mă gândesc să mă concentrez pe restabilirea mea și asta să fie ultima dată când povestesc această istorie care parcă îmi arde plămânii la fiecare cuvânt rostit… Am obosit… Nu mai vreau să fiu victimă… Vreau să mă ridic în ochii mei și să fiu puternică, fără a avea încredere necondiționată în oameni”, mărturisește ea.
*Raluca - numele persoanei este schimbat.
*Raluca - numele persoanei este schimbat.
Dacă ești victima abuzului, nu ezita să suni la
Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete – 0 8008 8008
Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete – 0 8008 8008
Acest text face parte din Campania „Hărțuirea sexuală este ilegală”, elaborată de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Coaliția Națională „Viața fără Violență” și Moldova.org cu susținerea IM Swedish Development Partners și suportul financiar SIDA.
Text: Tatiana Beghiu
Editare: Anastasia Condruc
Colaje: Anastasia Odobescu
Editare: Anastasia Condruc
Colaje: Anastasia Odobescu
