Prolog
A fi diplomat, ministru, politician, şef de partid, om de afaceri sau a nu fi… Multiplele întrebări ce îl frământau pe Iurie Leancă la sfârşitul anului 2012 şi-au găsit un răspuns pe potrivă în declaraţia lui Vlad Filat – de a fi, a fi în toate ipostazele enumerate.
„Nu cred!”
Vizionând reportajele şi comentariile la posturile naţionale de televiziune şi citind ştirile şi postările prin internet, am avut un sentiment de profund regret că Republica Moldova (RM) nu e o ţară mare, sau fie şi mijlocie, şi atentia mass-media internaţională o ocoleşte. Când CNN, France-Press, Al-Jazeera şi alte companii mediatice vânează evenimentele ce ar prezenta un interes pentru consumatorii produsului mediatic, Moldova abundă în acţiuni care se desfaşoară cu aşa o viteză că mass-media autohtonă reuşeşte doar sa le reflecte şi să le comenteze sumar, fiind animată de producerea următoarelor evenimente.
Analizele aprofundate au devenit un lux care nu şi-l pot permite nici numeroşii analişti ce sunt antrenaţi în multiplele emisiuni de la canalurile televizate şi posturile de radiou. Să stea însă liniştiţi şi încrezuţi în sine sus-pușii ţării că prin acţiunile şi ieşirile lor la rampă ar putea genera doar valuri fără a culege furtună?
Răspunsul ar fi logic negativ şi aşa numiţii „formatori de opinie” ar trebui sa cunoască că gafele comise, unele din imprudenţă, iar altele deliberat, au un cost şi costul respectiv trebuie achitat.
Într-un pamflet meteo-diplomatic din vara anului trecut am ironizat pe seama zbuciumurilor interioare ale ministrului Iurie Leancă care intrase atât de bine în rolul distinsului şef al diplomaţiei moldoveneşti, omului de stat şi politicianului cu maniere europene că nici cei ce au rostit în maniera lui Stanislavski „Не верю!” (nu cred) au rămas totuşi îngrijoraţi de insistenţa sa de a-şi da demisia.
Show-ul continuă
Actul următor („the show must go on”) a urmat în decembrie trecut, când Iurie Leancă a evitat să apară în faţa presei, fiind după spusele sale anterioare mai matur, şi doar pe site-ul MAEIE a fost plasat un comunicat de presă potrivit căruia Leancă a prezentat demisia sa, decizia venind să onoreze angajamentul public, asumat anterior. MAEIE a ţinut să specifice motivul „de a demisiona în cazul în care până în ianuarie 2013 nu vor fi asigurate condiţiile necesare pentru ridicarea de către UE a regimului de vize pentru călătoriile pe termen scurt ale cetăţenilor moldoveni în spaţiul Schengen”.
Domnilor, nu cumva Leancă îsi imagina că el ar reuşi să asigure de unul singur condiţiile necesare? Sigur ca nu, cunoştea dânsul foarte bine ce şi cum poate realiza, dar a ţinut totuşi să plaseze responsabilitatea pentru intenţia sa de a demisiona şi pe colegii săi din Guvern, şi pe partenerii de la guvernare care, pe semne, că nu şi-au adus aportul la eforturile lui de a asigura acele condiţii.
Confirmarea a urmat în aşa numitul „UPDATE” plasat pe site-ul respectiv care anunţa că Vlad Filat a respins cererea de demisie din motivul că RM nu a obţinut regimul liberalizat de vize nu atât din cauza şefului diplomaţiei moldoveneşti, ci graţie factorilor obiectivi interni şi externi !?!
Mai mult ca atât, MAEIE a indicat şi link-ul secvenţei video în care Leancă, cu un ton grav şi plin de seriozitate, declara că cererea sa de demisie ar fi onorarea unui angajament public. Dar oare la învestirea Guvernelor Filat 1 şi 2 Ministrul Iurie Leancă nu şi-a asumat angajamente publice de a servi interesele ţării şi ale poporului, jurând să-şi dăruiască toată puterea şi priceperea propăşirii RM, să respecte Constituţia şi legile ţării? Le-a onorat el în bună credinţă sau s-a tot frământat cu întrebările cine e şi ce funcţie merită.
Surprinzător, dar facând referinţă la experienţa ţărilor democratice Leancă a vrut să explice „etnogeneza” acţiunilor sale şi să se erijeze în postura unui ministru cu apucături vestice, dezminţând speculaţiile unor „pretinşi analişti”. Totodată, el s-a declarat „recunoscător” premierului pentru faptul că nu i-a acceptat cererea de demisie pe simplul motiv ca „i-ar părea rău să plece în plin proces de europenizare a ţării”.
Maniera în care a fost regizată acţiunea dată a generat multiple comentarii, care au încetinit la un anumit moment, însă epizodul a revenit în atenţie fiind comparat cu istoria de demisie a Procurorului General Zubco. Dar nu asta a motivat analiza în cauza, ci ultima declaraţie a lui Leancă, care a anunţat că are foarte multe obiective şi de felul cum jurnaliştii vor comunica ceea ce face, depinde foarte mult, inclusiv şi resultatul pe care „îl dorim cu toţii”.
Ce anume a vrut să spună dl Leancă? S-a referit el oare la obiectivele „agendei europene" a RM sau poate la alte scopuri care nu sunt expuse în conferinţele de presă, nu apar pe site-ul MAEIE şi nu ajung în atenţia mass-media. Iar dacă totuşi jurnaliştii insistenţi reuşesc să prindă în camerele de luat vederi vizite private ale unor demnitari străini sau alte acţiuni ce se extind în afara obiectivelor europene ale dlui Leancă, atunci acestea sunt explicate cu dibăcie ca interese naţionale ale RM.
Pasărea pe limba ei piere
La un anumit moment am zis că subiectul s-a epuizat şi gata cu el. Dar nu a fost să fie, prea dureros a fost afectat orgoliul şi imaginea zidită cu mult drag. În interviul acordat editurii «Коммерсантъ Молдова» la 23 ianuarie curent (plasat instantaneu pe site-ul MAEIE) și întitulat sugestiv «Евроинтеграция означает в том числе ломку нашего менталитета» (Integrarea în UE înseamnă inclusiv și schimbarea mentalității nastre), Leancă declara că e necesar de a arata că în RM se luptă cu corupția. La remarca jurnalistului că nu prea se vede această luptă, Leancă a căzut de acord, invocând restructurarea instituțiilor din domeniu, dar a mai menționat că societatea moldovenească are mentalitatea şi problemele sale. A mai zis că noi suntem produsul unei anumite experiențe istorice, dar cunoaștem în care direcție ne mișcăm.
Să prevaleze oare și la dl Leancă mentalitatea formată în anii 80 la Moscova? Ar avea și el probleme cu activitatea sa anterioară în calitate de angajat al unui Minister de Externe în perioada 1986 – 1993 (CV-ul de pe site-ul MAEIE)? Cu toate că proverbul zice ca diplomații nu mint, ei ar spune totdeauna adevărul, doar că uneori el ar fi parţial, se creează impresia că nu e ceva curat în aceste eforturi desperate de a scoate în prim plan unele subiecte și de a ascunde altele sub preș. Sau poate așa a fost instruit dânsul în perioada în care a început activitatea ”diplomatică” în acel misterios Minister de Externe şi a lucrat sârguincios ca „diplomat sovietic" la Bucureşti. Încercările înverșunate de a se debarasa de trecut par ridicole, oricum trecutul determină în mare parte viitorul, el te vâneaza și te poate doborî în cazul în care îl tratezi fără respect.
În același interviu dl Leancă s-a referit la o alta cerere de demisie depusă în 2001, aparent din motive principiale. La doar un deceniu de la prabușirea fostei URSS erau încă proaspete amintirile despre sistemul politic și social comunist, cu atât mai mult în cazul celora care l-au studiat aprofundat în inima imperiului sovietic, dar și l-a slujit. Și e foarte straniu că Leancă a avut nevoie de tocmai cinci luni să conştientizeze că nu împărtășește viziunile comuniștilor care ar fi început să schimbe vectorul politicii externe a RM și să treacă la metode cvasi-totalitare de administrare. A înțeles el oare că nu poate juca rolul unui apărător al evenimentelor din țară în relațiile cu partenerii din vest; aşa să fi fost oare?
Informațiile de pe site-urile autorităților publice centrale din RM proiectează un tablou mai diferit decăt cel pictat de dl Leancă. În Guvernele Sturza și Braghiș, Iurie Leancă a ocupat funcțiile de Vice, apoi Prim-Viceministru de Externe. Prioritățile Partidului Comuniștilor nu constituiau un secret și valorile/metodele care ei le propuneau societății erau destul de cunoscute. Însa dupa alegerile din 25 februarie 2001 Leancă nu a părăsit administrația publica centrală. Nu a depus el cerere de demisie nici la 19 aprilie 2001 când s-a format Guvernul Tarlev-1. Mai mult ca atât, el a fost reconfirmat la 17 mai 2001 în calitate de Prim-Viceministru de Externe.
Ex-Președintele comunist Vladimir Voronin a avut încredere în persoana dlui Leancă, care în perioada 27 iulie – 3 septembrie 2001 a activat ca Ministru interimar de Externe al RM. Ce oportunitate extraordinară a ratat dânsul de a părăsi cu demnitate acea funcție, invocând motive „principiale”. Evenimentul s-a produs ceva mai târziu, doar când toate şansele de a se instaura permanent în jilţul ministerial au fost spulberate odată cu numirea noului Minsitru Nicolae Dudau. Dl Leancă a făcut-o, fără mare tam-tam, fără conferinţe şi comuniate de presă, fiind demis în baza cererii depuse la 4 octombrie 2001.
Epilog
Cine nu riscă, nu savurează din plin cupa de șampanie. Cu atât mai mult când riscul este foarte bine calculat și rezultatul e negociat din timp și bătut în cuie. Să savurăm deci din plin licoarea spumantă și să lăsăm trecutul în pace. Ca nu cumva în încercările de a-l înălbi sau înverzi, în dependență de culorile din dotare, să descoperim realitatea purpurie.
