De Rodica Ninicu/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Suntem o tărişoară cu istorie, al cărei teritoriu a reprezentat mereu un interes aparte pentru alte state, anume datorită amplasării geografice pe care o avem.
Am călătorit prin istorie, am trecut prin războaie, foamete, greu, am fost , pe alocuri, conduşi de străinii care nu aveau decât interesul să ne robească şi să ne vândă femeile. Trăim pe un pământ scăldat de lacrimi şi sânge, cu toate acestea (şi poate anume datorită acestora din urmă) ne-am păstrat ca popor.
Acuma putem să ne mândrim, suntem o ţară independentă. Teoretic, ne hotărâm singuri soarta; practic, aşteptăm disperaţi ajutor extern, pentru că ceea ce se numeşte naţiune începe să nu ne mai caracterizeze: nu mai ştim ce limbă vorbim, şi pentru că nu ne putem determina între română şi “moldovenească”, am ales să fie “de stat”. Avem un teritoriu (mic), dar în care s-au poziţionat destul de bine o Autoproclamată Republică, o Autonomie, care se vrea a fi Republică, şi alte minorităti etnice a cǎror culturǎ nici decum nu se vrea alǎturi cu a noastrǎ.
Astfel, din cele cinci particularităţi ale unei naţiuni – limbă, teritoriu, culturǎ, facturǎ psihică şi factorul economic, doar acesta din urmă nu poate fi distrus în ţara noastră, pentru că nu-l avem…
Din punct de vedere psihologic, dacă ar fi sa facem o estimare generală, putem afirma că suntem un popor disperat: nu mai ştim cine suntem, am uitat cine au fost strămoşii noştri şi nu ştim cine ne vor fi copii.
Iar pentru că o problemă poate fi rezolvată doar dacă este bine cunoscută şi înţeleasă cauza acesteia, vă propun să răspundem împreună la întrebarea : “De ce am ajuns în această situaţie?”
