E greu de crezut, dar şi în anul 2011, într-o ţară din centrul Europei, fiecare al treilea alegător, nu îşi votează viitorul, ci trecutul. Această ţară se numeşte Republica Moldova. E cea mai săracă ţară din Europa. Majoritatea absolută a tinerilor din această rezervaţie a trecutului comunist, au un singur vis: să fugă din R.Moldova cât mai departe, să fugă oriunde, dar să nu stea acasă, să nu vadă prostia, ignoranţa, iresponsabilitatea şi neputinţa celor de sus şi de jos, care spulberă zi de zi orice speranţă de viitor. În fond, e vorba de o lipsă de voinţă colectivă, când 4 milioane de cetăţeni nu se zbat să-şi construiască propria ţară, ci aleargă să-şi găsească o ţară adoptivă, o ţară bună şi prosperă, construită de alţii, – – de nemţi, italieni, spanioli, irlandezi sau portughezi. Iar dacă într-o bună zi, printr-o minune, R.Moldova s-ar ridica în picioare şi ar deveni înfloritoare, desigur, moldovenii ar reveni acasă, la baştină, la familie, la neamuri. Rămâne o singură problemă: cine să vină să facă din R.Moldova o ţară civilizată şi prosperă – chinezii, patagonezii sau africanii? Ei, iată aici se ascunde întrebarea întrebărilor, la care şi cei mai făloşi moldoveni se scarpină după ceafă… Până la urmă, sunt convins, răspunsul va fi cel tradiţional – alţii sunt de vină că lucrurile merg prost în R.Moldova, numai nu eu, chiar dacă şi eu fac parte din cel de-al treilea alegător, care votează trecutul, nu viitorul. Este limpede că batem pasul pe loc sau şi mai exact – dăm înapoi. Evident e că nu mai avem dreptul să ne facem că nu vedem cea mai spinoasă şi împovărătoare problemă a societăţii moldoveneşti – mentalităţile sovieto-comuniste care domină aproape o jumătate din populaţia republicii. De ce după 20 de ani de la prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a dictaturilor comuniste, în R.Moldova fiecare al treilea alegător votează partidul comuniştilor? Doar în nici o ţară din Europa cetăţenii nu cred în comunişti, chiar nici în fostele republici unionale alegătorii nu au încredere în promisiunile goale ale comuniştilor, nu riscă să le încredinţeze ţara şi instituţiile statului. Nici în Rusia, centrul mondial al demagogiei comuniste, partidul comuniştilor nu este luat în serios de alegătorii ruşi. Explicaţi-mi, vă rog, ce gânduri ascunse se află în capul alegătorilor moldoveni atunci când votează secera şi ciocanul? Poate că după 20 de ani de pronosticuri false, serviciile sociologice din R.Moldova, ne vor spune cauzele adevărate de ce peste o jumătate de milion de alegători nu se pot despărţi de comunism? La fel, poate aflăm, ce au făcut conducerile democrate pentru a salva sute de mii de oameni de la minciunile şi drogurile comuniste? Nimic, sau aproape nimic.
În anul 2009, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii ne-au întins o mână de ajutor pentru a ieşi din sărăcie şi întuneric. Marea şansă istorică a R.Moldova de a intra în familia ţărilor europene a fost şi este obstrucţionată non-stop de partidul comuniştilor şi de cei care îl susţin. Alianţa pentru integrare europeană (AIE) s-a îmbătat cu apă de ploaie când a avut iluzia că a pus mâna pe putere, fiindcă în realitate tot comuniştii, chiar dacă au năpârlit şi se numesc altfel, domină instituţiile statului şi hotărăsc soarta republicii. Comuniştii, indiferent ce nume poartă, zguduie Moldova de la o zi la alta, crează haos şi instabilitate, nu aleg preşedintele şi pregătesc luarea deplină a puterii prin provocarea alegerilor parlamentare anticipate. Miza lor cea mare este ca în R.Moldova lucrurile să meargă cât mai rău, lumea să fie cât mai nesatisfăcută de Alianţă şi pe un fundal de nemulţumire generală, nu fiecare al treilea, ci fiecare al doilea alegător să voteze secera şi ciocanul. Iar Alianţa se lasă dusă de val şi parcă guvernează cum le dictează partidul comuniştilor. În ansamblu, se crează o situaţie mai mult decât proastă, când Uniunea Europeană şi SUA se pot sătura de mofturile Alianţei, după cum se pot sătura şi alegătorii moldoveni, care aşteaptă schimbarea promisă şi care întârzie peste măsură de mult. În rezultat, R.Moldova poate pierde încrederea prietenilor occidentali şi americani şi, atunci, se spulberă şi ultima şansă oferită moldovenilor de a intra în familia ţărilor europene. De fapt, acesta e şi scopul, şi rostul partidului comunist – de a nu permite niciodată ca R.Moldova să devină o ţară a Uniunii Europene. Deci, să rămânem pentru totdeauna în izolare, în sărăcie, în întuneric, în afara Europei. Să nu ne mişcăm înainte, să stăm tot pe loc, să fim acum şi în veci cea mai săracă ţară. Asta aşteaptă sutele de mii de moldoveni care argăţesc peste hotare şi cei de acasă?
