Putin a vorbit ieri de moartea politică a lui Ianukovici. Că e un preşedinte mort, că n-are nici o şansă, că a fost primit în Rusia doar din considerente umanitare. În acelaşi timp Putin spunea că Ianukovici e preşedintele legitim al Ucrainei. O mortăciune preşedinte – asta reiese că-şi doreşte pentru Ucraina Putin.
Discursul lui Vladimir Vladimirovici a fost plin de minciuni, pe care nimeni nu le crede. Cum să spui că în Crimeea nu-s soldaţi ruşi, când vedem fotografii, imagini video cu ei? Când soldaţii recunosc că sunt ruşi, coboară din maşini ruseşti, au uniforme ruseşti. Desigur, sunt şi mulţi criminali în uniforme civile, care continuă să vină în Crimeea, dar toată lumea ştie că aşa „luptă pentru pace” Rusia. În fine, conferinţa lui Putin doar a confirmat ceea ce spunea Angela Merkel cu o zi înainte: „e rupt de realitate”. Putin a vorbit inclusiv despre „sfinţenie”, ceea ce trebuie să recunoaştem că a fost grotesc.
Actorul Putin însă n-a mai fost aşa bun ca înainte. N-a mai putut să-şi controleze vocea şi expresiile: trecea brusc de la ameninţări la clipiri şi amorţeli. În schimb – ce joc al picioarelor! Putin a bâţâit non-stop. Şi mi-a amintit cum îşi terminau cariera preşedinţii Uniunii Sovietice, apoi cei ai Rusiei – lăsând în urma lor o urmă udă. Nu ştiu dacă Vladimir Vladimirovici a lăsat urme pe scaun, dar momentul pare foarte apropiat.
Când vorbea despre moartea lui Ianukovici, Putin vorbea şi despre moartea lui. Nu mai e crezut de nimeni, susţinătorii lui sunt tot mai puţini, ruşii, fie din Crimea, fie din Rusia – îl imploră să stea acasă, că n-are de cine-i apăra. E un tiran care a rămas singur, cum şi Stalin rămăsese singur şi nu mai avea încredere nici în doctori, credea că vor să-l otrăvească. Pe Stalin în trata un veterinar, oare cine îl tratează pe Vladimir Vladimirovici Putin?
„Moartea” lui Putin este evidentă. Să sperăm doar că „veterinarii” lui nu-l vor lăsa să umble la butoane. Agoniile oamenilor politici sunt periculoase pentru mediul înconjurător.
