Poezia Nicoletei Papp are o muzică aparte, care trece dintr-un text în altul și devine obsesivă și pentru cititor, nu doar pentru eul poetic. Monedele, asfaltul, birturile, gara, spitalul, lumânările, turnurile, bisericile – sunt niște motive care creează un ritm, într-un loc care pare și centrul orașului, dar și periferie.
Să ascultăm muzica monedelor: „monedele au intrat în pământ /și au fost apoi călcate de cai /păcatele noastre /șterse cu prosoape apretate /au ieșit la soare /și s-au așternut pe asfalt”; „așez câteodată cuvintele într-un sac de nuiele /pun singurele monede pe care le mai am /îl închid bine /amestec /las să se așeze praful”; „stau toate amintirile uitate /cu câțiva mărunți găsiți rest /la automatele de cafea de pe palierul spitalului”; „toate paharele au pe fundul lor /o monedă care se joacă prin sticlă /dacă te uiți în lumină”; „despre cum zornăie în buzunar /câțiva mărunți /niciodată de-ajuns pentru 50 de rom”; „în marginea șinelor e la capătul buzunarelor- /ce ar putea pierde sunt doar monede”.
Eului poetic al volumului Carte de vizită pentru centrul oraşului, volumul de debut al timişorencei Nicoleta Papp, îi zornăie monedele între birturi, biserică, gară, spital. Este o poezie a cotidianului, un cotidian din imagini, în general cam sumbru, dar fără judecăţi şi sentinţe. Parcă ar fi un oraş din copii îmbătrâniţi prematur, ce se plimbă cu bicicletele pe lângă tramvai. Sau nişte copii pensionari care-şi petrec viaţa în birt, urmărind ce se mai întâmplă peste drum, la biserică. Relaţia beţivilor cu biserica e ca la Ioan Es. Pop, beţivii se aseamănă cu cei de la Ion Mureşan, dar parcă nu-s aşa de candizi, sunt doar nişte „cadavre de lux”.
Muzica din Carte de vizită pentru centrul oraşului nu e una veselă, e cumva monotonă, dinspre grotesc spre sumbru. Dar cine a spus că poezia trebuie să fie veselă şi că poeţii sunt nişte lăutari? Ceea ce mi se pare clar e că volumul are o voce de neconfundat, iar Nicoleta Papp, la fel ca poeţii valoroşi, are un debut foarte bun, nu de tatonare a terenului. Un debut pe care îl salut şi vi-l recomand cu căldură.
Nicoleta Papp a avut o lectură la cenaclu Republica, acum doi ani, în cadrul proiectului Interferenţe, Timişoara – Chişinău. O aşteptăm şi la lansarea volumului de debut. Până atunci, bucuraţi-vă de un poem:
cadavru de lux
înot mai nou câteva ore pe zi
prin oameni care nu au învățat să alerge
mă ridic să îmi storc slipul
regăsesc orașul de sub mine
ca pe o jumătate de sferă
singurul boschetar pe care l-am văzut astăzi
am fost chiar eu
și de aceea pot râde acum
că un cadavru de lux
s-a ascuns în mine azi dimineață
și de atunci îi povestesc despre
cum arată cartea ta de vizită
cu ce îți speli batistele
cât de greu e să ne despărțim
revin cu dăngănitul de la ora 12
așteaptă-mă acasă
în gară mă descurc
