Ne întrebăm cu toţii ce se întâmplă în Ucraina. În mass-media e un haos informaţional. Multe date false, multe minciuni. În zilele noastre media e o armă. Dacă n-ai câştigat un război sau o revoluţie în presă, eşti înfrânt. Aproape toată mass-media din Rusia vede în revoluţia din Ucraina un eşec. Anume prietenilor ruşi le-a scris un tânăr din Kiev. Aflăm de pe blogul lui că e proapăt tătic, pasionat de motociclete. I-am tradus textul din rusă, probabil e rus. Postarea originală e aici http://kaidannik.livejournal.com/180104.html. Să-l auzim:
Ce se întâmplă (pe scurt pentru prietenii și apropiaţii din Rusia)
Salut, prieteni. În ultimele zile, din păcate, am reuşit să mă cert cu mulţi moscoviți, cu care am comunicat mult, ne-am împrietenit, i-am vizitat şi i-am primit ca pe oaspeţi dragi. Scriu pentru toți oamenii normali care sunt în stare să ajungă la propriile concluzii, să creadă în propriile urechi și ochi. Nu am de gând să conving pe cineva, sau, Doamne ferește, să sparg tiparele. Doar am să vă povestesc cum mai trăim.
Amatorilor de NTV, ORT, Rossia 24, Kiselev, Kobzon, Dorenko, celor care-l citează pe Jirinovski şi alde el, vă recomand să nu vă pierdeţi timpul pentru a vă potoli setea de sânge și de ură, citind despre atrocitățile naziste și bande animalice, aici nu e cazul.
Deci, pe puncte:
– Încă mai avem canale rusești. Și ceea ce vedem uneori e distractiv, dar de cele mai multe ori simţim o dezamăgire amară, pentru că ce vedem înseamnă incitare la ură pe motive etnice, religioase sau politice și nu are de-a face cu ceea ce se întâmplă. (…) Apropo, ştirea în care un reporter Rossia24, echipat complet, se târâie printre gloanţe, iar cameramanul lui ar fi rănit, e filmată nu pe Institutskaia sau Gruşevski, ci pe Lavra, sub zidurile mănăstirii, care este la aproximativ 5 kilometri de Maidan :). Fără să râzi la astfel de circ e greu, căci aşa ceva nu e pentru oamenii din Kiev…
– Aici NU sunt persecutaţi ruşii. La fel cum nu sunt persecutaţi belorușii, moldovenii, evreii, polonezii, georgienii, azerii, cecenii, britanicii, germanii, italieniiși alţii. Ucraina a fost întotdeauna o țară în care puteai merge oriunde, oricând eşti în SIGURANŢĂ, de atunci nu s-a schimbat nimic. Ce fel de purificare etnică, care fugă a ruşilor, alo, ce-i cu voi? Jumătate din Ucraina aşa cum vorbea în rusă până acum, continuă să vorbească, deși, ca să fiu sincer, din cauza minciunilor fără capăt, tot mai mult îţi doreşti să uiţi această limbă.
– Kiev (și toate celelalte orașe, de asemenea ) NU este capturat, NU este distrus, NU-i pişat şi NU-i jefuit. Noi, în mod obişnuit ne trăim viața, mergem la muncă, ne plimbăm copiii. Totul s-a întâmplat pe Kresciatik, pe străzile Gruşevki și Institutstkaia. Desigur, acolo trebuie curăţat. Dar nici măcar în centrul acțiunilor nu sunt vitrine sparte, magazine jefuite (…)
– Lavra Pecerska nu este capturată, nu-i tâlhărită, toate altarele, relicvele și icoanele, precum și monahii sunt în regulă (…)
– Rada nu a fost capturată cum a scris mass-media rusă. S-au grabit să publice. Poliția a scos cordonul, i-a alungat pe tituşki (atacându-i pe ai lor, ca la adio) și s-au retras, așteptând atacul. Și oamenii au venit, dar… doar pentru a-i lăsa pe deputaţi înăuntru, care în cele din urmă s-au adunat, din toate partidele, cu excepția comuniştilor. Deputații au început să lucreze, iar mass-media a publicat deja despre capturarea Radei, totul merge conform planului :). Asta-i problema :). A fost foarte amuzant.
– Sistemul (dacă vreţi – hoarda, ceea ce înseamnă bandiți în uniforme) într-adevăr a căzut, și persoanele responsabile pentru sute de decese, jefuirea trezoreriei etc., sunt urmărite de către organele de drept, după arestare vor fi judecate.
– Pentru a-şi proteja familiile, casele, maşinile de gopnici – aduşi de putere din regiunile de sud-est, oamenii stau de veghe prin curţi. Dar nu va dura – pe străzi au apărut patrule, dintre care multe sunt întărite de către oamenii de rând din autoapărare (…)
– Oamenii nu sărbătoresc. Deoarece prețul de o sută de vieți omenești – este prea mare pentru a sărbători (pierderi umane, nu rebeli sau milițieni, pierderi UMANE) (…)
– Nu înțeleg de ce ni se spune banderovişti. N-avem din ăştia. N-avem fasciști, naziști, partizani și așa mai departe. N-avem zombi, maidanuţi, futuţi, cumpăraţi de vest. Există oameni obișnuiți: profesori, programatori, chelneri, pensionari, fermieri, medici, bibliotecari, muzicieni, avocați, militari, veterani și persoane cu dizabilități, tineri și bătrâni, bogați și săraci. Sute de mii de oameni. Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre voi să vadă și să simtă puterea care vine de la miile de oameni, care auzind clopotele bisericii, ies din casă, se amestecă în mulţime și în tăcere merg mai departe –să trateze, să care, să lupte în timp de pace.
– Avem multă benzină, alimente, bancomatele funcţionează, crește dolarul, n-avem zăpadă, afară e soare și în curând va veni primăvara.
Cine nu crede –să vină şi să vadă. Iar pentru cei care împroaşcă cu bale despre “trădarea haholilor” și eroismul miliţienilor–să știți: râgâiturile lornu dor și nu nerănesc. Ei arată ca nişte nebuni de oraş urlând undeva pe stradă: ţi-e milă de bieții oameni, vrei să-i ajuţi, să-i linișteşti, dar știi că acest lucru este imposibil, îi ajută doar medicamentele.
Amintiți-vă, în vremurile pline de minciuni, adevărul pare extremism.
Pace tuturor!
