Într-o casă bătrânească, unde pereții de lut sunt încă albaștri și ferestrele și-au păstrat frumusețea, se construiește o sobă nouă. Cea veche a lăsat urme: peretele și podul negru și, pe deasupra, un miros specific.

Soba, construită deja pe jumătate într-o singură zi, urmează să încălzească două camere. Meșter îi este Anatol Cocieru. E un bărbat care preferă mai degrabă să clădească cărămizile una peste alta decât să clădească fraze lungi, desfășurate.

La picioare are o căldare de mortar făcut din lut, apă și nisip – lipiciul pentru cărămizi. „Eu după simț îl fac. Una la doi, una la trei, după cum e nisipul și lutul. Trebuie să fie moale", explică bărbatul cu un zâmbet rușinat, în timp ce nu se oprește din lucru. Într-o mână ține cărămida, iar cu cealaltă întinde cu mistria mortarul. Rândul de cărămizi crește încetișor. Uneori ia cu degetul niște mortar și îl trece între două cărămizi ca să corecteze aspectul.

Suntem în satul Drăgănești, Sîngerei unde există gaz, însă oamenii nu se grăbesc să-l folosească pentru încălzire. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 2021, doar 7 gospodării din localitate sunt conectate la rețeaua de gaze. Ceilalți se încălzesc la sobe.

Toată lumea din satul Drăgănești, Sîngerei, știe cine e sobarul Anatol Cocieru și ce sobe bune face. „Eu și așa sunt sătul de lucru, dar voi faceți reclamă", glumește bărbatul. Ia un ciocănaș și bate deasupra unei cărămizi ca să o îndese mai bine.

A învățat singur această meserie. „M-am apucat la mine și s-a primit...", spune acesta. De aproape 30 de ani face sobe și în tot acest timp a reușit să construiască o mie. „Asta e mult", precizează Anatol, care e solicitat să facă și grătare. „Trebuie să mă duc la un verișor să-i fac de copt carne. Au carne dar nu au unde o prăji."

Și sobarul își încălzește casa la sobă. De aceea, încă din primăvară, de cum s-a închiat iarna, și-a cumpărat lemne. A prins un preț bun în comparație cu toamna trecută - 1200 de lei pentru un metru ster de lemn. Știe că pentru iarnă trebuie să te pregătești din timp.

Și la magazinul din sat se vorbește despre sobă. Chiar și în magazin există o sobă. Dar iarna trecută nu a încălzit-o de frică să „nu afume marfa", spune Ala, vânzătoarea din magazin care este și soția sobarului Anatol.

Femeia stă după tejghea are părul brunet și e repezită la mână. Se fac văzuți anii lucrați în domeniu.

În magazin intră cumpărători. Un tânăr care a venit să-și ia de ale gurii spune că e costisitor să se conecteze la gaz. „Să trag gazul mă costă vreo trei mii de euro", îi spune tânărul Alei. Ține mâinele la brâu și îi lucesc ochii. E înalt și îmbrăcat într-o pereche de pantaloni sport.

Femeia se uită chiorâș la el. „Nu e corect, Tolea", îl contrazice. Femeia cunoaște toată lumea din sat, spune că în afară de instituțiile publice, doar vreo trei gospodării s-au conectat la rețea. „Chiar dacă au gaz, au sobe. Nu mai încălzesc casele cu el că e scump", ne asigură vânzătoarea.

Asta confirmă și Biroul Național de Statistică prin cercetarea „Consumul de energie în gospodăriile casnice". Aceasta s-a efectuat în perioada 1 aprilie 2021 și 1 aprilie 2022 chestionând 3.524 gospodării din toată țara.

Cercetarea a arătat că 93,9% din casele din mediul rural au un sistem de încălzire cu sobă, iar în mediul urban - 18,8%. Un lucru important pe care l-a arătat cercetarea e că cei cu sobe încălzesc doar jumătate din casă.

Studiul BNS a arătat că 67,7% din gospodăriile chestionate au cumpărat lemnele, iar 29,8% au fost din colectare proprie.

Așa planifică să facă iarna viitoare și Valentina Chirca și soțul ei Victor din Drăgănești - să taie vreun copac, doi din grădină. Anul trecut au cumpărat jumătate de tonă de cărbuni, dar pentru că temperaturile au fost mai ridicate, nici jumătate nu au consumat. În schimb, lemnele s-au dus repejor.

Valentina a fost profesoară de limba română, iar Victor de educația fizică. Acum, grijile lor la pensie sunt grădina, casa și să-și vadă fiii și familiile lor sănătoase. Vara se trezesc la șase dimineața pentru a hrăni puii, să lege via, să mai prășească în grădină sau să ude plantele din grădină. Iarna programul e mult mai redus. „Te scoli la opt-nouă și la patru deja e întuneric. Toată ziua numai mâncare și foc în casă. Vara e mai interesant, mai muncești. Iarna e tare monoton", povestește femeia cu cercei de culoarea vinului roșu. I-a primit cadou în tinerețe de la soț și îi poartă și azi cu mândrie.

Valentina se așază la masa din fața casei. Masa e pusă acolo strategic – privirea se îndreaptă spre grădină și spre trandafirii înfloriți. Continuă să vorbească despre iernile din tinerețe. „Cât eram tineri munceam și investeam. Voiam să ne fie mai comod iarna. Casa principală e din cotileț și iarna ne era frig. E făcută și pe beci. Pe pereți era promoroacă. Căldura venea de la soba care despărțea două camere. Nu a fost comod și ne-am mutat aici, în pristroika asta făcută odată cu casa", spune Valentina arătând, de fapt, la o casă un pic mai mică decât prima.

După câțiva ani de trai în casa principală, s-au mutat cu familia în a doua care s-a dovedit a fi mai călduroasă. Aici, la fel cum este și până astăzi, soba încălzea două camere. „Luam o mașină de cărbuni pe iarnă. Cât copiii au crescut, focul nu se mai stingea. Atunci mașina costa 18 ruble tona de cărbuni când salariul era 70-90 de ruble", își amintește Valentina, menționând că acum a dat 10.400 lei pentru aceeași cantitate de cărbune.

Își mai amintește că în casă au încercat și un sistem mai complex de încălzire care îi dădeau mari bătăi de cap. Era vorba de un cazan instalat direct în sobă din care pornea apa caldă în două calorifere în casă. Dar imediat ce aprindea focul în sobă, trebuia să pună în priză pompa care să miște apa prin calorifere și țevi. „Noi eram bludnici, uitam să punem în priză pompa. Aprindeam focul și apa începea să fiarbă, iar țevile să pocnească. Țușnea apa. Am scos tot și am lăsat sobușoara cu lemne și nu avem probleme", povestește Valentina.

Valerii Petrovici de la primărie este unul dintre oamenii care s-au implicat în gestionarea lemnului de foc anul trecut. „Asistentul social în sat e multifuncțional. Jurist, psiholog, este tot-tot. Cutare s-a bătut, elevul nu frecventează școala, probleme cu persoanele cu dizabilități, familii cu mulți copii, sfadă în familie", enumeră bărbatul, care zice că nu se lasă fotografiat în afară de funcționarii care fac documente.

Vocea bărbatului brunet e domoală și insuflă încredere. Era încă la primărie, însă se grăbește și la azilul de bătrâni din localitate unde este psiholog.

Spune că s-au înregistrat pe listă pentru a primi lemne, la primărie, vreo 400 de gospodării din aproximativ o mie existente în localitate. „Se strângeau banii, reprezentantul primăriei pleca la Șoldănești, aducea lemnele, le descărca aici. Oamenii veneau să-și ia lemnele de la primărie, erau ajutați la încărcat. În satele satelit, lemnele li se duceau direct acasă. Nu am avut probleme", spune asistentul social care e în funcție din 2007.

— Unde ai luat-o, fată hăi?, spune glumind Valerii unei femei cu batic care trecea prin fața primăriei.

— La poștă!, răspunde femeia.

— O! Să vii cu paralele încoace!, își continuă gluma asistentul social care știe fiecare om din sat.

— Vin, vin!

Bărbatul spune că și el se încălzește acasă cu sobă. Are și lejancă de care e mulțumit. I-a făcut-o un tânăr cu mulți ani în urmă, dar funcționează bine și astăzi. De iarnă este deja pregătit. „Îmi procur din timp. Avem aici chiar două magazine care vând cărbuni. Acum costă opt mii de lei tona", adaugă acesta.

Și sobarul Anatol crede că sobele vor rămâne în preferințele moldovenilor pentru mult timp, iar el va avea de lucru încă mult și bine. Oamenii își construiesc sobe, și iarna, și vara. „Mulți vor să facă sobe, dar nu au parale. Iaca problema. Cum s-a scumpit tot..."

Reportaj de Georgeta Carasiucenco
Fotografii de Tatiana Beghiu
Editare de Anastasia Condruc