Autor: Vladimir Socor, Radio Free Europe
Când ţăranul moldovean vede că cineva încearcă să-l înşele, să-l amăgească, el spune că cineva încearcă să-l îmbete cu apă chioară. Desigur, cunoaştem şi fenomenul auto-îmbătării cu apă chioară, atunci când omul se amăgeşte pe sine însuşi.
În ultimele câteva săptămâni, în Republica Moldova, observăm un caz serios de îmbătare cu apă chioară, atât din partea altora cât şi cu forţe proprii, băştinaşe. Aceasta se întâmplă tocmai în sectorul vinificaţiei şi al exportului de vinuri.
Observăm întâi şmecheria Rusiei care a promis şi continuă să promită redeschiderea pieţei ruseşti pentru vinurile moldoveneşti. În realitate, Rusia are de gând să importe vin moldovenesc numai în volum mic, cu ţârâita; numai prin intermediari favorizaţi de autorităţile ruseşti; şi chiar acea ţâră de vin ar cumpăra-o în schimbul unor concesii politice din partea Republicii Moldova.
Preşedintele rus Vladimir Putin i-a promis preşedintelui moldovean Vladimir Voronin, încă la sfârşitul lunii noiembrie, că ruşii vor bea şampanie moldovenească şi vin moldovenesc de Crăciun. Dar dl. Putin nu s-a tinut de cuvânt. Evident, dânsul aşteaptă cedări politice serioase din partea Chişinăului; le mai aşteaptă şi astăzi înainte de a catadicsi să importe măcar o părticică din volumul de odinioară.
Domnul Ghenadii Onişcenco, medicul-şef sanitar al Rusiei, învinuieşte Republica Moldova de falsificarea vinurilor, in ciuda faptului că falsificarea se face de către gangsteri sau negustori excroci pe teritoriul Rusiei. Dl. Onişcenco încearcă şi dânsul să ne îmbete cu apă chioară; la porunca domnului Putin, desigur.
Dar şi unii dintre vinificatorii moldoveni, alarmaţi de posibilitatea ruinei financiare, au ajuns să se auto-îmbete cu apă chioară. Zilele trecute, unii dintre aceştia au început să facă presiuni publice asupra preşedinţiei şi guvernului, cerându-le acestora să obţină urgent redeschiderea pieţei ruseşti şi permisiunea de a exporta vinul moldovenesc în vrac, adică în sub formă de materie primă.
Citind anunţurile şi interviurile unora dintre vinificatori, rămâi cu trista impresie că dânşii învinuiesc indirect statul Republica Moldova, în loc să numească adevăratul vinovat — Kremlinul, care a introdus embargoul din motive politice. Apelul pentru reînceperea exporturilor în vrac, conform practicii sovietice din RSSM, este pur şi simplu dezonorant pentru reputaţia Republicii Moldova ca producătoare de vinuri.
Anume ca să promoveze reputaţia ţării, preşedintele şi guvernul pe bună dreptate au interzis exporturile de vinuri sub formă de materie primă. Dacă această practică reîncepe, atunci producţia moldovenească va fi nou falsificată pe teritoriul Rusiei, prin adăugarea unor substanţe chimice; motiv pentru care Moscova va repeta atacurile la adresa vinurilor moldoveneşti, cu scopul politic de a le discredita pe plan internaţional.
Şi mai auto-amăgitoare îmi pare nostalgia pentru epoca sovietică din partea unor autori ai acestor apeluri. Firesc ar fi ca dânşii să spună concret ce anume au început să facă pentru a pătrunde pe piaţa europeană, britanică şi nord-americană, cu ce rezultate, şi să recomande concret guvernului în ce mod ar putea acesta să sprijine reorientarea exportului de vinuri de pe piaţa rusească pe alte pieţe.
Anume aşa procedează georgienii, confruntaţi şi ei cu embargoul rusesc. În lunile recente eu am avut ocazia să constat personal faptul că vinurile georgiene încep să pătrundă în unele ţări europene şi chiar în America. Am observat, de asemenea, personal eforturile serioase ale georgienilor de a organiza publicitatea şi marketingul vinurilor lor în Europa şi-n America.
Guvernul Georgiei si sectorul particular conlucreaza in aceste eforturi. Georgienilor nu li se face dor de piaţa rusească şi cu atât mai puţin de practicile comerciale ale epocii sovietice. Georgienii nu se îmbată cu apă chioară.
