De Andrei Covrig, ex-vicepreşedinte al MAE
Într-o vreme, îmi explicam tonalitatea dezgustătoare a mesajelor MAE, ca fiind un produs al mariajului electoral Petrencu-Pavlicenco. Conferinţa de presă de marţi şi obsesia de care a dat dovadă preşedintele MAE, care a declarat – a căta oară! – că de toate relele se fac vinovaţi liberalii şi că „aceştia au pierdut alegerile tocmai din cauza neunirii”, m-au făcut să-mi schimb părerea.
De fapt, MAE a adăugat la mai vechiul mesaj refrenul dedicat lui Ion Hadârcă, deputat PL, căruia i se reproşează că ar fi fost secretar la o „partiaceikă”. Dacă Hadârcă ar fi activat în calitate de secretar responsabil de ideologie la Cantemir, la fel ca vicepreşedintele MAE Ion Neagu, sau ar fi predat marxism-leninismul la universitate, ca Anatol Petrencu, totul ar fi fost O.K., probabil… Este de neexplicat şi cu totul respingător tonul ultimativ cu care MAE se adresează partidelor liberale. Nicolae Roşca, unul dintre reprezentanţii MAE la conferinţa de presă, deşi se îndoieşte de şansele formaţiunii sale în eventualele alegeri anticipate, pretinde ca MAE să fie inclusă pe „lista comună”. El mai are o pretenţie, şi anume, că „formaţiunile care au acces în parlament trebuie să propună soluţii rezonabile pentru partidele ce împărtăşesc aceleaşi idei în scopul simplificării alegerilor”. Apelul este, de fapt, un şantaj banal şi ar trebui înţeles în felul următor: fraţilor, fiţi atenţi cu noi, nu ne îndepărtaţi de la „treuca parlamentară”, vorba lui Petrencu. Şi Ion Neagu o face pe moralistul: chipurile, neparticiparea la alegerile anticipate a partidelor care nu au trecut pragul electoral la 5 aprilie ar „duce la mărirea ratei absenteismului alegătorilor”. Chiar aşa, dle Neagu?! Poate tocmai participarea unor partide ca MAE într-un nou scrutin ar spori absenteismul? Cine va dori să voteze repetat o formaţiune care s-a manifestat atât de gălăgios, pentru a acumula doar un procent?!
Auzind declaraţiile liderilor MAE la această conferinţă de presă, mi-am zis că am procedat corect atunci când, cu mult înainte de 5 aprilie, împreună cu un grup de colegi, am decis să ne retragem din MAE. Am încercat, dar fără sorţi de izbândă, să-i atenţionăm pe cei „cu prosopul” din capul mesei că participarea MAE în alegeri, chiar finanţată masiv, se va solda cu o înfrângere zdrobitoare. Am adus şi argumentele de rigoare: lipsa unui concept electoral bine închegat, ineficienţa sloganului electoral „Moldova fără corupţie”, din cauză că era o copie a campaniei din 2001 a PPCD, axată pe sloganul „mâinilor curate”. Nu o singură dată l-am atenţionat personal pe Petrencu asupra faptului că plasarea în vârful listei a unui candidat cu „mâini curate” (ex-secretarul general al PPCD, Ion Neagu), va fi respinsă de membrii şi simpatizanţii partidului. Alegerile din 5 aprilie au arătat că am avut dreptate. Neagu, acest veşnic deputat din 1990 încoace – l-a votat pe Voronin preşedinte, a ascuns adevărul în „cazul Cubreacov” şi în dosarul unei persoane maltratate de Iu. Roşca. De aceea a fost penalizat de electorat după merit.
În viziunea noastră, retragerea din scrutinul din 5 aprilie şi susţinerea unuia dintre cele trei partide liberale cu şanse ar fi fost mult mai benefice pentru imaginea MAE. Cel puţin, în acest mod, MAE ar fi putut evita previzibilul eşec. Dar liderii acestei formaţiuni, cu încăpăţânarea care îi caracterizează, au preferat… mirajul de zece procente! Acum, când s-a văzut cât costă inteligenţa şi intuiţia lor politică, merită să li se acorde vot de blam şi dispreţ public. În lipsa unei astfel de atitudini, însă, ei se aventurează într-un nou scrutin şi dau sfaturi „preţioase” partidelor care au ajuns în parlament… În campania electorală atât eu, cât şi colegii mei de partid am trecut cu vederea ceea ce se întâmpla în interiorul formaţiunii. Am încercat să spunem un cuvânt la şedinţa consiliului din 1 mai. Ne-au închis gura, iar Anatol Petrencu s-a enervat într-un mod atât de „democrat”, încât ne-a ameninţat că cheamă poliţia. Mai mult decât atât, poliţiştii se aflau în faţa Uniunii Scriitorilor, unde se desfăşura şedinţa. Întâmplător oare? Constat că nu sunt lăsat în pace. Ceva timp în urmă, Petrencu afirma pentru o agenţie de presă: „Se pare că lui Covrig nu i-a convenit locul de pe listă”. La o adică, dl profesor ştie bine că „locul de pe listă” nu mă interesează, chestia cu carierismul am depăşit-o demult. Nici nu ştiu, nici nu doresc să ştiu al câtelea am fost pe listă, la a cărei întocmire nici nu am participat. Ceea ce ştiu e că şi aici s-a dat dovadă de mult voluntarism şi lipsă de democraţie. Cu două zile înaintea alegerilor, Petrencu îl „aruncă” pe un vicepreşedinte de pe locul 11, pentru a o plasa pe acest loc pe ex-deputata pepecedistă Zoia Jalbă. Aceasta îşi dorea probabil din răsputeri să încapă în cele „zece procente trecătoare”, pe care le prognozau pentru MAE liderii formaţiunii.
„Când nu poţi distruge o mişcare, trebuie să o conduci!”, aceasta era arma securităţii pe timpurile „perestroicii”. Nu demult, citeam în presă o opinie potrivit căreia MAE este o „mişcare cu abreviere pretenţioasă, o făcătura a lui Tkaciuk”. Nu subscriu neapărat la această afirmaţie, dar în iunie 2008 s-a întâmplat ceva care mă pune şi acum pe gânduri. Dl Petrencu a refuzat să facă o deplasare la Bucureşti, cu o zi înainte de plecarea preconizată. Eu deja convenisem, la nivel organizatoric, asupra întâlnirilor ce urma să le aibă cu liderii principalelor partide de peste Prut. Dar Petrencu a contramandat totul, fără să ne spună de ce. Apoi, aveam de gând, graţie unor prieteni ai mei din Kiev, să organizez o serie de întâlniri şi în capitala Ucrainei. Am înţeles însă că aceasta nu întră în planurile lui Petrencu. În campania electorală, potrivit datelor CEC, MAE a cheltuit 2,6 mln. lei. De unde au fost luaţi aceşti bani? Membrii formaţiunii, cei care candidau pe listă pe primele poziţii, au făcut „donaţii” ce le depăşesc cu mult veniturile declarate. Numai pentru arenda sediului din centrul capitalei Petrencu plăteşte lunar peste 1700 euro. Suspicioasă este, de asemenea, promovarea în continuare a doi ex-pepecedişti, „îmbrăţişarea” peste noapte a doctrinei creştin-democrate. Totodată, Petrencu devine în ultimul timp o stea la televiziunea lui Todercan, la EU TV-ul lui Roşca şi la agenţia comunistă de presă „Omega”. Mă întreb: oare nu cumva se încearcă cu insistenţă plasarea MAE în locul celora care până nu demult formau „opoziţia constructivă”?
În această ordine de idei, nu pare deloc întâmplătoare declaraţia lui Petrencu despre participarea formaţiunii, din nou de sine stătător, în anticipate. Asta înseamnă că liderii MAE nu conştientizează criza de imagine prin care trece formaţiunea. Sau, poate, au ordin să nu înţeleagă acest lucru? De aici şi încercările de a face valuri într-un pahar cu apă. Dar „vulpoii” din MAE fac şi alte mişcări colaterale: Pavlicenco, de pe blogul său, îi face „ochişori dulci” lui Filat, iar Petrencu a rărit-o cu critica în adresa AMN. Toate acestea se întâmplă, bineînţeles, din cauza unei „rânze” uriaşe, de elefant, care, în limbaj politic înseamnă lipsă de responsabilitate.
