A declarat în interviul pentru Moldova.ORG Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Austria, Andrei Popov, care în această săptămână a prezentat scrisorile de acreditare preşedintelui austriac Hans Fisher.
Domnule ambasador, se ştie că este un protocol diplomatic de prezentare a scrisorilor de acreditare preşedintelui ţării de reşedinţă, or, pentru Dumneavoastră a fost unul semnificativ deoarece aţi avut parte de acest moment chiar în preajma Sărbătorii Naţionale a Republicii Austria.
A fost un moment, pe cât de solemn, pe atât de emoţionant. Eu am avut previlegiu să-l cunosc pe preşedintele Austriei, doctorul Hans Fisher, cu ocazia întâlnirilor cu preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, în mai 2011 la Varşovia şi în iunie 2013 cu preşedintele Nicolae Timofti când a avut o întrevedere bilaterală cu omologul său austriac. Am făcut cunostinţă şi cu consilierii dânsului. Chiar în marja întâlnirii de la Bratislava din luna iunie, urmata de conferinţa Preşedinţilor din Europa Centrala si de Est, am avut posibilitatea să schimb câteva fraze cu preşedintele austriac şi am fost plăcut mirat că atunci când primea scrisorile mele de acreditare preşedintele Fischer şi-a adus aminte de mine şi de discuţia avută la Bratislava. De altfel, întâlnirea Preşedintelui austriac cu Preşedintele Nicolae Timofti de la Bratislava a avut loc în ziua când predecesorul meu, ambasadorul Republicii Moldova în Austria, Valeriu Chiveri, a fost numit în funcţia de viceministru şi a fost o coincidenţă fericită, preşedintele Fisher la întâlnirea cu Nicolae Timofti a menţionat că cunoaşte faptul că foştii ambasadori ai Republicii Moldova în Austria sunt promovaţi. Doamna Natalia Gherman în perioada 2002-2006 şi Valeriu Chiveri în 2010-2013 au fost ambasadori în această ţară. Și, deci, dosarul Austriei este bine cunoscut de catre conducerea Ministerului. Aici voi adauga si faptul ca si Secretarul General al Ministerului de Externe, Mihai Capatina, a fost anterior consulul Moldovei in Austria. Când m-a văzut la prezentarea scrisorilor Presedintele Austriac şi-a adus aminte de acea interacţiune ceea ce, poate, a ajutat la crearea unei atmosfere mai distinse.
După înmânarea scrisorilor am avut şi o discuţie în cadrul căreia am trecut în revistă diverse aspecte ale cooperării bilaterale. În particular, am transmis mulţumiri statului austriac din partea Guvernului Moldovei, autorităţilor moldoveneşti pentru susţinere în procesul de integrare europeană, pentru proiectele valoroase de asistenţă în diverse domenii care se ridică, în ultimii 10 ani, la 10 milioane de euro. După discuţie, am fost însoţit de şeful protocolului în faţa Palatului Prezidenţial, unde am fost salutat de garda de onoare şi orchestra prezidenţială, fiind intonate şi imnurile de stat ale ambelor tări. De alfel, în discuţia cu dl Presedinte Fischer, m-am referit şi la imnul „Limba noastră”, menţionând că Republica Moldova este singura ţara vecină a UE, din cele peste 20 de state pe exteriorul UE, în care se vorbeşte şi una din limbile oficiale a UE.
Aţi reuşit să discutaţi şi despre cooperarea bilaterelă, despre susţinerea Austriei a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova?
Am discutat despre agenda întrevederilor, contactelor la nivel înalt şi interesul reciproc de a organiza vizite la nivel de preşedinte de ţară, eventual a preşedintelui Nicolae Timofti la Viena sau a președintelui Heinz Fischer în ţara noastră. Modul în care Președintele Fisher a reacţionat, mă face să fiu destul de optimist că pe parcursul anului 2014 vom reuşi să organizăm o asemenea vizită, care va fi în premieră pentru ultimii ani de zile. Aici, voi menționa că de la stabilirea relațiilor diplomatice acum 21 de ani, Președintele Austriei niciodată nu a vizitat țara noastră, iar ultima vizita bilaterală a președintelui Republicii Moldova în Austria a avut loc în 1996.
Dar ce alte evenimente aţi notat în agenda Dumneavoastră pe termen scurt şi mediu, care ar impulsiona cooperarea moldo-austriacă?
Abia acum câteva zile am prezentat scrisorile de acreditare. Deci, abia am intrat oficial în această funcţie şi mi se pare prea ambişios, nefiresc să vorbesc de evenimente şi acţiuni majore proprii. Or, în schimb sa ma refer la predecesorii mei. Sunt, într-un fel, privilegiat faţă de noii mei colegi ambasadori, numiţi recent din cadrul Ministerului de Externe, Emilian Brenici, pentru ambasada din Olanda sau Ala Beliavschi pentru cea din Canada. Sunt doua ambasade care se deschid. Astfel, este incomparabilă situaţia unui ambasador care vine într-o ambasadă care funcţionează de aproape 20 de ani, şi a celui care trebuie să o ia de la început. La Viena, pe parcursul ultimului deceniu, au fost ambasadori foarte buni si eficienţi, Natalia Gherman şi Valeriu Chiveri, actualii ministru şi, respectiv, viceministru al Afacerilor Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Ei au pus o bază solidă, atât la nivelul contactelor, promovării imaginii ţării, cât şi la nivelul organizării activităţii acestei importante ambasade sub aspectul diversităţii priorităţilor. Aşa cum se ştie, Ambasada de la Viena gestionează cooperarea moldo-austriacă, precum şi cu statul vecin, Slovacia. De altfel, ambele state, Austria şi Slovavia, în anul curent au deschis ambasade la Chişinău. De asemenea, Ambasada de la Viena este responsabilă şi pentru cooperarea cu OSCE, un important for pan-european. De asemenea, ambasadorul în Austria mai este acreditat şi la organizaţii internaţionale, agenţii, instituţii ONU şi este foarte important să ştii să prioritizezi, să te organizezi eficient ca să faci faţă şi a valorifica la maxim posibilităţile care există.
Vorbind de potențional și de priorități, îmi propun să mă concentrez mai mult pentru valoricarea potenţialului care există în domeniul economic și investițional. Austria este un mare investitor în regiune. De altfel, în majoritatea statelor din Balcani, Bulgaria, România este investitor de primă mărime, în unele ţări chiar cel mai mare investitor, cu un impunător număr de întreprinderi mici şi mijlocii. De exemplu, în România sunt peste 6000 de asemenea întreprinderi. Astfel, sarcina primordială a Ambasadei pe perioada mandatului meu, printre altele, va fi şi activitatea vizând creşterea numărului de investitori austrieci, a calităţii şi cantităţii investiţiilor austriece în ţara noastră, pentru că împeună cu acestea vin şi noiile tehnlogii şi apar locuri noi de muncă. De acest lucru m-am convins la faţa locului, când înainte de a veni la Viena, am vizitat la Bălţi, la Zona Economică Liberă ultima, cea mai mare investiţie austriaca, peste 30 de milioane de euro, Campania „Gebauer & Griller”, care a adus echipament performant din Austria, la instalat în ZEL în parteneriat cu o cunoscută companie germană şi împreună produc cablaj de cupru pentru automobilele din Germania. Au dechis locuri noi de muncă, organizează traininguri. Iată un exemplu bun, cum se poate de lucrat, de atras investiţii. O altă dimensiune ţine de asigurări şi bănci. Se cunosc situaţia şi evoluţiile controversate în cadrul Companiei de asigurări „Grawe” şi vreau să spun că am resimţit unele ecouri la nivel politic, nefavorabile, de altfel, nu de bun augur. În cazul în care nu se remediază situaţia cu această companie şi se constată că a avut parte de un tratament discriminatoriu, vor fi repercursiuni negative asupra şansei de a aduce alte investiţii austriece în ţara noastră. Mai sunt cunoscute în Moldova şi compania „Strabag”, care participă la proiecte de reabilitare a drumurilor, precum şi Compania „Raiffeisen”, în special, în domeniul de leasing şi asigurări. Am discutat chiar zilele acestea la Forumul Economic de la Viena cu fostul conducător al acesteia, cea mai mare bancă austriacă, despre perspectivele de extindere în sectorul bancar al Republicii Moldova. Aşa şi mi-a spus, că urmăresc tot ce se întâmplă cu primele investitori în ţara noastră, care este situaţia, cum evolueează. Şansele sunt în funcţie de modul cum se vor manifesta. Ar putea veni cu investiţii mult mai mari.
Prima dată veţi marca Sărbătoarea Naţională a Austriei la Viena. Este o zi specială şi pentrun Dumneavoastră?
Desigur, este o zi specială. După încheierea celui de al doilea război mondial, Austria, ca şi Germania a fost sub ocupaţia celor 4 puteri învingătoare SUA, Franţa, URSS şi Marea Britanie, fiind împărţită în zone. Viena se afla în zona sovietică, ca şi Berlinul, de altfel, însă în luna mai anul 1955, la 10 ani după încheierea războiului, la Palatul Belvedere din Viena a fost semnat un Tratat de Independenţă a Austriei, semnat de cele 4 mari puteri. Atunci s-a proclamat Austria, liberă şi independentă şi timp de 5 luni de la semnarea acestui document au fost retrase toate trupele. Ultimul soldat a plecat pe data de 25 octombrie, iar a doua zi Parlamentul austriac a adoptat o Declaraţie de neutralitate a statului. Austriecii tratează neutralitatea ca o valoare, ca o temelie a politicii externe a statului. De altfel, este o lecţie relevantă şi pentru Republica Moldova. Neutralitatea nu a împedicat Austriei să devină membră a UE. ( Lucru de reţinut în contextul speculaţiilor de la Chişinău în ultimul timp – statutul de neutralitate nu reprezintă un obstacol în cale avansării ţărilor candidate la spaţiul comunitar ). Deci, statutul de neutralitate nicidecum nu poate fi invocat ca un obstacol în calea unei politice externe active, pro-active, de participare la unele misiuni de menţinere a păcii, inclusiv, conduse de NATO sub mandat ONU. De altfel, Austria contribuie la asemenea misiuni, chiar mai multe decât unele state membre ala NATO. În prezent sunt peste 1600 de soldaţi şi ofiţeri austrieci, deci, a unui stat neutru, în misiuni sub mandat ONU, inclusiv în regiunea Cosovo. Şi iată aceasta este una din zonele de interes pentru Republica Moldova. Or, sunt şi alte domenii în care am putea învăţa de la austrieci.
Austria are relaţii excelente cu toţi vecinii săi. Deşi a avut o istorie complicată, a pierdut un imperiu la sfârşitul primului război mondial, dar a reuşit să păstreze legăturile economice, culturale cu fostele provincii, acum toate state independente şi care văd în Austria o ţară prietenă. A avut un rol decisiv în asiigurarea succesului european al Sloveniei, Croaţiei. Un alt exemplu ar fi relaţiile Vienei cu regiunile. De fapt, Viena este un stat federal, compus din 9 regiuni, cu reprezentare într-o cameră aparte a Parlamentului şi cu un grad de autonomie sporit. Austriecii consideră această formă de descentralizare drept un avantaj care le oferă posibilirtatea să valorifice mai eficient potenţialul existent şi să asigure o interacţiune armonioasă între capitală şi regiuni.
