Comunitatea basarabeană din celebrul oraş italian Veneţia, Comune di Venezia, este cea de-a doua după mărime, depăşind numeric comunitatea română, cea ucraineană, chineză etc.
Datele Serviciului Statistică şi Cercetare din Veneţia, publicate de ziarul italian „Metropoli”, din 24 februarie curent, relevă că aproximativ 2.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova erau rezidenţi legali, la 30 august 2007, ceea ce reprezintă 10,6 la sută din numărul total al străinilor aflaţi în acest oraş. Dintre moldoveni, 1311 sunt femei şi 681, bărbaţi. Primăria Veneţia mai include oraşele Mestre şi Marghera. Din cei peste 20 mii de rezidenţi străini, 61 la sută se află în Mestre, 22 la sută – în Veneţia şi 17 la sută – în Marghera.
Responsabilul din cadrul Serviciului Imigraţie din Veneţia, Gianfranco Bonesso, citat de „Metropoli”, afirma că autorităţile locale au înfruntat fenomenul imigraţiei în scopul favorizării integrării străinilor, care să includă drepturi şi obligaţii.
În această regiune, fenomenul imigraţionist a luat amploare în anul 1998, fiind şi astăzi în continuă creştere. În Mestre, de exemplu, fiecare al treilea copil nou-născut are părinţi imigranţi.
Faptul că Veneţia şi Mestre se află la intersecţia mai multor căi de transport, noduri auto stradale şi feroviare, frontiere maritime, a contribuit la confluenţa şi multor categorii de imigranţi care intră ilegal în Italia, cei care solicită azil, minori care nu sunt însoţiţi etc. „Vorbim despre o populaţie variată, datorată nu doar celor 126 de naţionalităţi cărora aparţin imigranţii. Cât priveşte ţările de origine, majoritatea vin din ţările de Est, din Balcani, dar şi din Asia”, susţine oficialul italian. Pe lângă domeniul serviciilor, inclusiv turism, principalul spaţiu al locurilor de muncă îl reprezintă şantierele de construcţii şi cele navale. În centrul istoric al Veneţiei, unde peste 30 la sută din populaţia autohtonă are vârste de peste 65 de ani, predomină cererea de asistenţi de familie, menajere, colf etc.
Imigraţia, un fenomen „normal”
„O caracteristică importantă a politicilor locale este abordarea integrată, în care sunt vizate problemele individuale şi cele familiale, chestiuni juridice, şcolarizarea, cu teme mai generale, valorizarea culturală, necesităţile religioase şi cele de socializare, apariţia asociaţiilor de imigranţi etc.
Aplicarea politicilor imigraţioniste au dat rezultate importante, cunoaşterea treptată a fenomenului, posibilitatea de a înfrunta urmările şi noutăţile lui, conştientizarea progresivă a migraţiei ca pe un fapt „normal” în faţa căreia populaţia trebuie să se simtă pregătită”, a declarat Bonesso.
În plan regional, Veneţia ocupă al treilea loc după numărul imigranţilor străini, înaintea ei fiind doar Verona şi Padova. Din 2001 până în prezent, numărul acestora aproape s-a triplat. Autorităţile locale acuză lacune în legislaţia naţională, care fac extrem de dificil procesul de legalizare a străinilor şi acordarea permiselor de şedere. La 24 ianuarie curent, în Veneţia erau 20141 de rezidenţi străini, ceea ce înseamnă 7,5 la sută din populaţie.
„De 2 ani nu mi-am văzut copiii”
Solicitată de FLUX, o tânără din Republica Moldova, Angela A, în vârsta de 34 de ani, din raionul Orhei, a spus că se află de câţiva ani în Italia, dar nu a reuşit să obţină permis de şedere. „Eu şi soţul meu muncim de 6 luni într-o familie italiană din Mestre. În decembrie, când a fost publicat Decretul Flussi, care permitea solicitarea unui contract de muncă, angajatorii italieni au spus că pot să facă cerere pentru o singură persoană, aşa că am fost puşi în faţa unei alegeri teribile”, a declarat Angela. Au ales să depună cerere pe numele soţului. „Cel puţin el să obţină acte în regulă, ca să poată merge acasă şi să revină la muncă înapoi, pentru a putea întreţine familia. De 2 ani nu ne-am văzut copiii. Eu o să muncesc cât mai pot şi apoi o să plec acasă, la copiii mei”, a surâs amar Angela.
Cu toate problemele şi dificultăţile existente, experienţa Veneţiei este considerată una reuşită, caracteristică în mare parte pentru nordul Italiei.
În zona de Centru-Sud, situaţia este alta. Menţinerea în ilegalitate a imigranţilor este tolerată de autorităţi şi legislaţia actuală, care impune limite drastice pentru legalizarea străinilor. În plus, numeroase familii italiene preferă să angajeze imigranţi clandestini, pentru care nu trebuie să achite taxe statului, scoţând astfel mai putini bani din buzunar.
Ecaterina Deleu, FLUX // Flux
