Fiecare fost sau actual elev cunoaște că relația cu școala nu presupune doar transfer de cunoștințe, dar și un transfer de bani. Și dacă cu transferul de cunoștințe totul este cît de cît clar și corect, atunci în cazul relației școală-bani situația este destul de încurcată. Astfel, o parte din bani școlile îi obțin de la stat, cealaltă parte – de la părinți (sau elevi). Unele din aceste plăți sunt justificate și legale – manuale, rechizite școlare etc., altele – mai puțin. În această categorie intră plățile pentru cadouri, pentru reparații, pentru suplinirea salariilor profesorilor etc.
Amploarea plăților non-formale
Cele mai recente studii din domeniu arată că la fiecare leu alocat de stat în învățămîntul primar sau secundar general părinții mai contribuie cam cu tot atît. Și această tendință este de creștere. Cu alte cuvinte, părinții plătesc tot mai mult, inclusiv în situațiile în care nu ar trebui să plătească. Conform datelor cercetării, în 2012 volumul plăților neformale a constituit cca. 300 milioane lei. Au crescut cheltuielile părinților pentru: lecțiile particulare (40% din totalul plăților neformale din 2012), comitetul părintesc(17%), reparația școlii (17%), cadouri pentru cadre didactice(15%) etc.
Fiecare părinte care are un copil ce merge la o școală din oraș achită suplimentar, în medie, 1500 lei pe an, iar la una din mediul rural – 365 lei. Majoritatea părinților (56%) achită aceste sume fără a pune întrebări suplimentare, afirmînd că procedează astfel pentru că „toți plătesc”.
Oamenii nu se gîndesc la corectitudinea acestor plăți și nu prea se interesează cum sunt cheltuiți banii respectivi, făcînd ceea ce li se cere „pentru binele odraslei”. Chiar dacă asta presupune încălcarea legii. În discuțiile neformale, părinții se arată nemulțumiți de solicitarea acestor plăți, declarînd că dacă ar putea alege, nu ar achita nimic, deoarece la noi în țară învățămîntul este gratuit.
…continuare pe bloguvern.
