Numeroasa şi impresionanta manifestaţie electorală de duminică a PLDM-lui a întruchipat într-un fel ofensiva opoziţiei democratice care, înainte de fluierul final, a asediat poarta adversarului, căutând să înscrie in extremis golul victoriei. Numai că efortul ei se poate dovedi zadarnic. Şi aceasta, ca să rămânem pe câmpul aceleiaşi terminologii sportive, din cauza unor relaţii de joc defectuoase.
Efectul feedback
Orice s-ar spune, cea mai mare parte a opoziţiei, vrând-nevrând, joacă astăzi, de fapt, într-o singură echipă, chit că blocurile electorale nu sunt permise. Potenţialii alegători ai formaţiunilor democratice ştiu deja că partidul lor favorit nu va primi sprijinul majorităţii votanţilor. În consecinţă, ei realizează că o eventuală cădere a comuniştilor va aduce la putere o coaliţie democratică. În aceste condiţii, apare aşa-zisul efect feedback care schimbă natura votului.
Altfel zis, electoratul caută astăzi să favorizeze posibilitatea creării unei alianţe post-electorale, fapt ce conduce la o polarizare a acestuia. Ca rezultat, formaţiunile fără şansă sau cu o opţiune incertă sunt abandonate. Tocmai acest lucru, de altfel, l-a resimţit deunăzi Partidul Democrat care s-a văzut silit, pentru a nu-şi risipi simpatizanţii, să precizeze că după alegeri va coaliza cu partidele de centru-dreapta, în niciun caz cu PCRM.
Ca să fiu mai clar, în aşteptarea unei coaliţii alegătorul va susţine o distribuţie probabilă a compromisurilor. Dar şi o capacitate de ajustare între componentele posibile ale viitoarei alianţe. Iată de ce, pentru a răspunde aşteptărilor şi a întări aşa-zisul vot util, partidele apropiate doctrinar, lucru pe care îl demonstrează şi Dan Dungaciu în „Timpul”, trebuie să lase deoparte interesele egoiste şi să lanseze un semnal comun.
Calul troian al comuniştilor
În această situaţie, orice tentativă a unui partid de a-şi maximiza voturile pe seama viitorului partener de coaliţie, orice neînţelegere sau atac reciproc nu conduce la extinderea bazinului electoral al opoziţiei. Din contra. Se soldează cu îngustarea acestuia prin creşterea numărului de nehotărâţi sau dezamăgiţi. Clar, nu?
Că lucrurile stau aşa şi nu altfel îşi dau bine seama strategii electorali ai formaţiunii de guvernământ. Tocmai de aceea, ei încearcă să bage zâzanie între adversarii PCRM.
Din păcate, unii reprezentanţi ai opoziţiei înghit, ca nişte fraieri, nada comuniştilor şi se apucă, din inconştienţă sau ranchiună, să lucreze deschis sau pe la spate alte partide democratice. Unii au ajuns până într-acolo încât se folosesc de nişte insinuări preluate din arsenalul propagandistic al lui Voronin sau al tovarăşilor săi de drum, sugerând că nu numai comuniştii, ci şi oponenţii acestora ar fi nişte corupţi.
Oricine umblă cu fofârlica şi creează cu bună ştiinţă animozităţi între partidele democratice, sperând că va izbuti astfel să intre în Parlament pe spinarea celor ponegriţi de el, se înşală amarnic. Acesta ori va fi taxat de alegători, ori va înmulţi numărul indecişilor, acţionând astfel, volens-nolens, ca un cal troian al comuniştilor în sânul opoziţiei.
Anteriul lui Arvinte
Pe de altă parte, partidele democratice cu şansă, dacă nu vor să-şi taie craca de sub picioare, nu mai trebuie să încerce să pună mâna pe electoratul probabil al viitorului partener de coaliţie. N-are rost. De ce să cârpeşti anteriul lui Arvinte, tăind de la poale ca să peticeşti coatele? Suma voturilor, întrunite de întreaga opoziţie, în urma unor certuri sau critici reciproce, nu va creşte ci, dimpotrivă, se va diminua.
Ca să obţină un scor electoral cât mai bun posibil, opoziţia urmează să dea de înţeles foarte clar că este unită şi mizează pe un succes comun al adversarilor PCRM. În aceste condiţii, se impune un mesaj integrat sau o acţiune electorală coordonată a unor formaţiuni precum PLDM, PL şi AMN.
Un atare gest politic ar fi în măsură să lovească două ţinte.
Mai întâi, să încurajeze electoratul deja dumerit, determinându-l să nu dea înapoi. Mai apoi, să aducă la sectoarele de vot şi alegătorul încurcat sau deziluzionat care deocamdată rămâne „în aer”. Numai pe această cale opoziţia va reuşi să-şi consolideze forţa electorală şi, în cele din urmă, să învingă.
