De Victor Neaga/ Chişinǎu / Moldova.ORG/ — O analiză făcută de „Expert Grup” (centrul analitic independent) privind eficenţa autorităţilor publice locale din Republica Moldova, arată că cea mai eficientă primărie, pentru perioada 2007-2009, a fost cea a oraşului Chişinău, unde este cea mai bună infrastructură, activitatea economică este mult mai activă, dar şi calitatea capitalului uman angajat în administraţia publică locală este mai înaltă.
Astfel, în timp ce transferurile formează în medie circa 75% în 2008 şi 80% din veniturile totale ale primăriilor (conform situaţiei în 2009), în oraşul Chişinău această pondere este de 7% în 2008 şi 10% în 2009. Pe lângă Chişinău, un nivel relativ înalt al eficienţei tehnice este observat în primăriile Ialoveni şi Codru – oraşe care, aparent, au beneficiat de pe urma proximităţii teritoriale faţă de capitală. Acestea sunt urmate de primăriile Căinari, Soroca, Făleşti, Cricova, Mărculeşti, Căuşeni şi Bălţi. Aceasta poate fi explicată de valorificarea potenţialului turistic (Cricova), a resurselor naturale (Soroca, Căinari), precum şi a avantajelor infrastructurale şi istorice (Bălţi).
În acelaşi timp, cele mai ineficiente oraşe sunt mici ca dimensiuni, dispun de o bază impozabilă foarte redusă, resurse naturale limitate şi, per ansamblu, sunt gestionate destul de prost de către autorităţile publice locale. Observăm că printre acestea se numără şi oraşele Vadul-lui-Vodă şi Vatra – localităţi pentru care proximitatea faţă de capitală este mai curând un dezavantaj decât avantaj, deoarece majoritatea activităţii economice şi, respectiv, populaţiei economic active, a migrat spre capitală. În rezultatul procesului intens de migraţie a capitalului şi a resurselor de muncă, aceste localităţi au rămas cu o bază impozabilă locală extrem de mică şi, evident, cu o dependenţă acută de transferurile bugetare.
Conform experţilor, primăriile mari sunt mult mai eficente faţă de cele mici. În Republica Moldova fenomenul respectiv are la bază problema fragmentării excesive a structurii teritorial-administrative. Cu alte cuvinte, există o mulţime de primării stabilite în localităţi foarte mici (sub 1500 locuitori), activitatea cărora implică costuri operaţionale relativ mari. În mod evident, existenţa unor astfel de primării are la bază raţionamente mai curând politice (având rol reprezentativ), decât sociale şi economice, ceea ce în prezent a devenit un lux incompatibil cu capacităţile bugetului de stat.
Principalii factori care explică variaţiile privind nivelul eficienţei primăriilor sunt transferurile, baza impozabilă locală (care explică şi dependenţa APL de bugetul de stat) şi dimensiunea primăriilor. Cu alte cuvinte, eficienţa primăriilor este determinată de factori care pot fi influenţaţi în mod direct de decidenţii de politici din Republica Moldova. Aceasta, încă o dată, accentuează necesitatea imperativă a implementării eficiente a reformei descentralizării, fapt ce, cu siguranţă, se va reflecta pozitiv asupra eficienţei primăriilor.
O concluzie făcută de experţi este că primăriile practic nu dispun de pârghii financiare pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere. Datorită volumelor mari de investiţii necesare, procesul decizional privind dezvoltarea infrastructurii rutiere este, în mare parte, centralizat, finanţarea fiind efectuată din bugetul de stat. Situaţia respectivă denotă, încă o dată, problema autonomiei financiare limitate a autorităţilor publice locale şi dependenţa acestora de puterea centrală.
La fel experţii cred că autorităţile publice locale au nevoie de o poziţionare investiţională mai eficentă.
Localităţile din proximitatea capitalei nu pot concura cu Chişinăul pentru atragerea investiţiilor şi a forţei de muncă. Prin urmare, acestea ar trebui să valorifice mai activ avantajele net competitive de care dispun în raport cu capitala: terenuri şi spaţii pentru activităţi industriale. Aceste avantaje ar trebui complimentate de o administraţie publică locală mai flexibilă (în virtutea dimensiunilor mai mici). În asemenea condiţii, aceste localităţi ar putea fi atractive pentru companiile producătoare, inclusiv agricole.
