Pășesc într-o casă bătrânească din zona Telecentru decorată în stil românesc, cu pardoseală din lemn și candelabre. În prima cameră mă întâmpină o oglindă înaltă până la tavan și o scară masivă din stejar. Câțiva pași și ajung în bucătăria cu aragaz vechi. Urmează o cămăruță cu un geam, un loc perfect de refugiu. Sub ea se află beciul, iar vizavi e baia de la parter care pare a fi ruptă din filmele anilor ‘90. La etaj găsesc trei dormitoare, un living și o baie. Bijuteria acestei locuințe este grădina, desprinsă parcă dintr-o carte poștală care atrage și fascinează pe oricine are norocul să o viziteze.

Casa a fost închiriată recent de patru fete queer și transformată într-un adevărat spațiu comunitar – un spațiu în care se simt în siguranță și în jurul căruia adună alți oameni cu care împărtășesc experiențe și stau la povești.

Lorelei și Cristina au fost anunțate că proprietarul vinde apartamentul pe care îl închiriază și trebuie să își caute alt loc de trai. Aveau timp limitat pentru a găsi o chirie prietenoasă cu animalele, așa că au venit cu această idee către Ana* și Elvira. Astăzi casa lor este cea mai queer din mahala și poate chiar din întreg Chișinăul.

S-au cunoscut online și formează un cuplu din 2020. „Am început să ieșim tot mai des și mai des până în momentul în care ne-am spus hai să încercăm. Cred că este prima fată de care m-am îndrăgostit atât de tare. Nu credeam că va veni momentul când se va întâmpla asta. Și uite au trecut trei ani”, își amintește Cristina. Au doi câini: Leonardo, un cățeluș din Suedia și Oscar. Despre Oscar au aflat dintr-un anunț al voluntarilor ce găzduiau animale aduse din Ucraina. Ambele lucrează la același proiect - „Queer Community Cafe”.

Povestind Anei, prietenei lor comune, că sunt în căutarea unui nou apartament, aceasta a venit cu ideea unei case comune. „O prietenă din SUA trăiește într-un Communal Living. Ce înseamnă asta? Sunt oameni diferiți care fie că se cunosc sau nu, trăiesc într-o casă cum e casa noastră și au diferite mecanisme de împărțire a spațiului, mâncării și celorlalte. Ei au numit casa lor casa luminii sau farul”, explică Ana.

Chiar în acea seară au dat peste un anunț. Pe prima pagină era grădina care le-a convins pe toate trei. „Avea un preț atrăgător. Am telefonat în același moment proprietara și în următoarea zi am stabilit să mergem să vedem casa”, spune Cristina, cea care a găsit anunțul.

„Doar Elvira nu era cu noi atunci și am luat o prietenă de camuflaj ca să fim patru la întâlnirea cu stăpâna (proprietare casei, n.red.) să-i arătăm că suntem oameni serioși cu joburi serioase și putem să ne asigurăm traiul”, povestește Ana.

Pentru Elvira și Ana mutarea la această casă a însemnat și mutarea împreună, ele formând un cuplu din februarie. Decizia a venit cu o doză de îngrijorare din partea ambelor. Elvira este activistă pentru domeniul drepturilor copiilor, femeilor și persoanelor din comunitatea LGBTQI+, iar Ana este activistă în domeniul drepturilor omului, are o pisică Soya și o cățelușă Risa. Ambele animale au fost luate de la adăpost.

Toate recunosc că mutarea a fost o provocare. Fetele au adus mobila, covoarele și tot ce aveau în vechile chirii. În primele zile casa era plină de lucruri, strigăte „A cui e asta?” și lătrat de câine. După ce au adus și aranjat totul, au început planificarea petrecerii de bun venit în casa nouă, petrecere care nu a avut loc nici până astăzi. „De fapt, casa noastră este un adevărat SPA zilnic, un loc de liniște și relaxare unde prietenii rămân peste noapte și se bucură de un spațiu urban cu grădină, umbră și liniște”, adaugă Ana.

Animalele au împărțit și ele spațiul. Soya stă mereu la etaj, iar cățelușii la parter. Doar Leonardo, fiind cel mai cuminte dintre canini, are permisiunea de a dormi la etaj.

„Anterior, fiind la apartament, duceau lipsa timpului petrecut pe afară. Acum au toată libertatea să petreacă toată ziua în curte. Plus, mai este și cățelul Anei cu care interacționează foarte drăguț și se joacă toată ziua în curte. Soya, pisica, stă la al doilea etaj, așa, nu prea interacționează, de la distanță, asta înseamnă că toți au spațiul lor personal, care e necesar”, spune Lorelei.

Prima se trezește Cristina, gospodina casei. Ea deschide ușile ca animalele să iasă în grădină și începe pregătirile pentru micul dejun. A doua cea mai matinală e Ana. Pregătesc cafeaua și ies la o țigară la masa din grădină. Lore și Elvira se alătură mai târziu dejunului din grădină. Și-au planificat viața comună. Au un set de reguli atunci când vin oaspeți. De exemplu, scriu în chat-ul comun cine va veni și ce spații vor fi folosite. Cine a gătit, nu spală vesela, iar dacă una dintre ele face curățenie în mod repetat și se simte nedreptățită, este liberă să își spună păsul la ședința de „La Covor”, așa au poreclit ele ședințele familiale din gradină.

Cristina spune că simte că e tot timpul cu prietenii ei. „Mereu interacționez, mereu aflu chestii noi, chiar și la o bârfă mică sau atunci când avem câțiva străini în living seara sau când ne uităm la un film. Pentru că noi, chiar și înainte să ne mutăm împreună, petreceam mult timp cu fetele, fie la noi acasă, fie la Ana acasă. Acum, faptul că putem folosi banii pe care îi cheltuiam pe taxi pentru casă este cu adevărat o mare îmbunătățire. Oricum, fiecare are spațiul personal pe care îl respectăm”, completează ea.

Pe lângă bucurii, fetele împart acasă și experiențele neplăcute. Cristina a avut recent o situație în care a fost bruscată de o persoană în transportul public din cauza unei brățări curcubeu. Fetele din casă au ajutat-o și încurajat-o să-și facă dreptate.

Fetele au experiențe diferite legate de familiile lor primare. Lorelei, după ce a făcut coming out, nu a mai vorbit la această temă cu părinții ei. Cris și Elvira inițial nu au fost acceptate de familiile lor. Ana nu a făcut coming out, adică nu a discutat cu părinții despre orientarea sa sexuală.

Ana adaugă că, odată cu această casă, simte că are unde să revină. „Adică, înainte, dacă trăiam singură sau eram peste hotare, nu simțeam că am unde să mă întorc. Dar aici, când termin ziua de lucru, știu că mă duc acasă. Aici sunt prietenii mei, animalele mele. Simt că aici sunt în siguranță și sunt acasă”, explică tânăra.

Ana*, numele persoanei menționate în acest articol a fost schimbat pentru a proteja identitatea sa și a respecta confidențialitatea acesteia.