Mâine, Biserica Ortodoxă (stil vechi) îi pomeneşte pe cei 40 de mucenici din cetatea Sevastiei. De această mare sărbătoare vă îndemn să ajungeţi la frumoasele şi primitoarele mănăstiri dintre Prut şi Nistru. Vetrele de spiritualitate vă aşteaptă la rugăciune, de asta vin şi cu unele propuneri. Astfel, aţi putea să-i pomeniţi pe cei 40 de sfinţi la Pripiceni-Curchi, Cuşelăuca, Curchi, Tabăra şi Chistoleni.

Tot mai mulţi turişti preferă odihna în zonele rurale. Turismul rural din România e pe val, iar anul 2013 aduce şi mai mulţi iubitori de a se odihni departe de larma oraşelor. Printre cele mai solicitate regiuni de turism rural din România sunt zona de turism rural Braşov (Bran-Moieciu, Fundata, Râşnov, Cristian), Bucovina, Maramureş şi Mărginimea Sibiului. Totodată, se atestă creşterea interesului faţă de nordul Olteniei sau zona Neamţului.

Sunt cele mai frumoase mănăstiri pe care le-am văzut vreodată. Încântătoare şi umplute de lumină, semeţe şi pline de o profundă încărcătură spirituală, ele au împrumutat, cu certitudine, ceva din tăria pietrei şi oamenilor din Ţara Moţilor. Unele se află la aproape 600 de km, altele la peste 600 de km distanţă de Chişinău, însă dorinţa de a le vedea, am avut senzaţia ca a micşorat calea spre ele.

Biserica „Sfinţii Constantin şi Elena”, unul din cele mai vechi monumente arhitecturale, apare în arealul spiritual la 1777, fiind o ctitorie a spătarului Constantin Râşcanu. Se spune că sfântul locaş a fost ridicat pe locul unde există încă pe la 1730 o bisericuţă de lemn. Până la 1834, biserica din dealul Visternicenilor, a avut hramul „Învierea Domnului”, apoi – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, numită întru cinstirea memoriei ctitorului Constantin Râşcanu. Acesta a şi fost înmormântat chiar la intrarea în Biserică.

E-o dragoste veche, una care nici nu mai ştiu când a început. Eroii, însă, nu sunt de genul Romeo şi Julieta sau Veronica şi Mihai. Eroii sunt mai altfel decât în poveştile de dragoste – pentru că şi dragostea e altfel. El încântat, ele – încântătoare. El iubitor de frumuseţi, ele – frumuseţi de nedescris. El dornic de provocări, ele – provocator de misterioase. El – sunt eu, subsemnatul. Ele – sunt stâncile, poienile şi râul dragostei de la Feteşti.

După cum v-am promis, vom călători în fiecare săptămână prin Chişinăul spiritual. În această duminică (zece martie) ne oprim chiar în inima urbei, pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, 164. Aici se află unul dintre sfintele locaşuri de o frumuseţe rară – Catedrala ortodoxă „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”. Acum se înalţă semeaţă, chemând la rugăciune creştinii, iar în anii ateismului sovietic, i-a fost pângărit numele. Astfel, timp de aproape trei decenii (1962 – 1991), a fost condamnată la tăcere şi transformată în Planetariu, un fel de centru de studiere a astronomiei, cosmonauticii, a ştiinţelor despre Pământ.