La Călăraşi, în valea Ichelului, paşii ne duc spre vestita Cruce basarabeană. Nu este vorba de vreun crucifix anume, ci de 4 binecunoscute mănăstiri, aşezate în formă de cruce: Hârjauca, Răciula, Hârbovăţ şi Frumoasa. Mii de pelerini, vizitatori, creştini ajung aici de-a lungul întregului an, de multe ori în scop de excursie, pe durata unei zile. Totuşi, dacă veţi decide a dedica măcar o zi fiecărei destinaţii, bogăţia spirituală a locurilor o veţi simţi cum pătrunde în fiecare ungheraş al inimii dvs., făcându-şi loc aici pentru mult timp înainte. Iar la drum vom porni de la Palanca – sat în vecinătatea mănăstirii Hârjauca, al comunei cu acelaşi nume, de pe pragul Casei Părinteşti a Tatianei Popa.

Despre Soroca s-au scris multe pagini, au fost realizate nenumărate emisiuni radio şi tv, editate pliante şi cărţi. Cel mai interesant e că de la 1990 încoace s-a scris mai mult despre Cetate, Dealul ţiganilor şi Lumânarea Recunoştinţei. Puţini au fost (co)interesaţi să afle, iar apoi să scrie despre sfintele lăcaşuri ale Sorocii. Vă îndemn să aflaţi mai multe despre perla spirituală din inima bătrânei citadele.

Din conacul boierului Constantin Cazimir de la Cernoleuca, Donduşeni nu a rămas aproape nimic. Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea acesta nu e decât o ruină şi doar cunoscătorii mai pot pricepe că pe timpuri aici stătea semeaţă o perlă a arhitecturii. Un alt monument lăsat de izbelişte la Cernoleuca este moara de vânt, care datează cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Când văd moara de la Cernoleuca, cred că poveștile sunt adevărate… Că au fost mai multe mori cândva, că la ele veneau gospodari din cele patru zări, că erau morari de viță… Apoi a început lupta morilor de vânt cu mofturile modernității, cu indiferența oamenilor (cu zmeii, dacă e să luăm personaje de poveste)… Și rând pe rând au început să dispară, una câte una… și a rămas doar una din cele 12 și aceea zace în uitare și paragină…Un alt monument lăsat de izbelişte la Cernoleuca este moara de vânt, care datează cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Când văd moara de la Cernoleuca, cred că poveștile sunt adevărate… Că au fost mai multe mori cândva, că la ele veneau gospodari din cele patru zări, că erau morari de viță… Apoi a început lupta morilor de vânt cu mofturile modernității, cu indiferența oamenilor (cu zmeii, dacă e să luăm personaje de poveste)… Și rând pe rând au început să dispară, una câte una… și a rămas doar una din cele 12 și aceea zace în uitare și paragină…