Stă de veghe credinţei la poale de pădure, nu e împrejmuită de ziduri impunătoare şi nici nu are porţi cu lacăt. Doar privind foarte atent îţi poţi da seama că aici este un locaş închinat Domnului. Pe timpuri, pe aceste locuri a funcţionat sanatoriul de odihnă şi tratament „Albinuţa”. În anii sovietismului, aici se spunea că religia este opiu pentru popor şi erau recitate fel de fel de poezii ateiste. Acum, însă Nordul Moldovei are parte de un adevărat sanatoriu pentru suflete, spune Arhimandritul Damian, stareţul Mănăstirii „Naşterea Domnului” de la Zăbriceni, Edineţ..

Deşi s-ar părea că Ziua Naţională a Vinului este un eveniment de promovare turistică a Republicii Moldova tot mai puţini pasionaţi de călătorii se arată interesaţi de această sărbătoare. Ajuns la cea de-a XI-a ediţie , evenimentul a atras un număr foarte mic de turişti. Într-o emisiune de la Publika Tv, unii invitaţi au accentuat că turiştii nu vin din cauza schimbării locului desfăşurării Zilei Naţionale a Vinului, precum şi lipsa elementelor de spectacol.

Sâmbetele, duminicile, dar şi de sărbători e tocmai potrivit momentul de a merge în pelerinaje. Ele, pelerinajele, bucură ochiul, luminează mintea şi liniştesc sufletul. Vă propun, de această dată, să ajungeţi la mănăstirile basarabene “cununate” de malurile bătrânului Nistru.

Creşterea duratei sezonului estival ar putea aduce beneficii turismului de pe litoralul românesc al Mării Negre. De această părere este fostul ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, scrie revistablogurilor.ro, cu referire la o postare de pe fb.

Nu trebuie să fii mare specialist în ale toponimiei ca să-ţi dai seama de ce satul se numeşte Rotunda. Cică Rătunda, aşa cum îi spun localnicii, vine de la formă rotundă care o avea pe timpuri pădurea din apropiere. Satul este atestat în septembrie 1771.

Musteaţa e un sat vechi, de prin 1490. Cică, pe la începuturi, s-a numit Oişeni, de la un crescător de oi, care, poposind, pe un timp ploios, prin părţile locului cu turma, aici a şi rămas. Deşi până astăzi sunt mulţi oieri, satul poartă numele de la mustaţa primului baci, căci, pe timpuri, oamenii locului veneau după urdă, brânză şi caş la „cel cu musteaţă”.

Pe un indicator citesc – Neculaeuca, iar pe o piatră este inscripţionat – Mănăstire Hirova. Ajung la ultima staţie din sat, iar până la mănăstire mai e cale de parcurs. E un peisaj deosebit, într-un sat autentic basarabean – case mici, văruite, acoperite cu olane roşii, cu prispe şi coloane. După ce trec de-o cotitură zăresc “o insuliţă” de case una ca una, presărate de Dumnezeu de parcă ar fi nişte perle, printre ele se înalţă semeţ o biserică.

Avem un dar… Cam aşa încep oamenii de la Hiliuţi, Făleşti, povestea despre felul lor de a fi. E greu să afli care e darul şi doar dacă stai la sfat cu ei înţelegi „vraja”. În spusele „iar noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem” sau „pâinea cea mai gustoasă e la noi acasă” se ascunde misterul vieţii acestor oameni. Chiar dacă satul e „tânăr”, de pe la 1920, cu oameni veniţi de la Hiliuţii Vechi, Râşcani şi Răchitna, Cernăuţi, se ţine la datină, la vatra strămoşească.

Mănăstirea “Sfânta Teodora de la Sihla” este ctitoria Înalt Prea Sfinţitului Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, şi a fostului primari de Ulmu – Tudor Coşleţ. Aceasta este prima mănăstire de maici aflată sub oblăduirea Mitropoliei Basarabiei şi apare în spaţiul spiritual dintre Prut şi Nistru în toamna anului 2004. Totodată, sfântul lăcaş de la Ulmu este printre puţinele care are hramul unei sfinte românce, marcat la 7/20 august.