Case părăsite, garduri dărâmate, bălării… Ăsta e drumul. Drumul plin de gropi, că ai impresia că Moldova e deja în Uniunea Europeană, față de ce vezi în Ucraina. Nu știu dacă așa e peste tot, sau doar în Bugeacul nostru…

Ajuns aici nu ai cum să nu înţelegi că eşti pe un tărâm al frumuseţii, liniştii şi rugăciunii. Impresionează pădurile de brad şi molid, lacul Oaşa cu adâncimea maximă de 91 de metri şi cu o lungime de cinci kilometri, Munţii Şureanu plini de legende, precum şi „timida”, dar încăpătoarea bisericuţă de lemn de la Mănăstirea Oaşa.

Sunt patru la număr, impresionează prin arhitectură, dar şi prin locurile pitoreşti, unde au fost presărate precum nişte diamante. Cele patru mănăstiri din Ţinutul Călăraşilor – Hârjauca, Răciula, Frumoasa şi Hârbovăţ – se spune că sunt amplasate în formă de cruce. Sfintele locaşuri sunt foarte des de pelerini. Cu certitudine, acestea ocupă locuri de frunte în topul celor mai căutate destinaţii din Basarabia.

Potrivit tradiţiei, Mănăstirea Govora apare în arealul spiritual al Ţării Româneşti printre primele, fiind ridicată în secolele XIV şi XV, sub domnia lui Vlad Dracul. Totuşi, nu se ştie când a fost pusă crucea pentru sfinţirea sfântului locaş. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare, iar între 1492 – 1496 este refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Mănăstirea, la acele vremuri, ajunge să fie una din cele mai bogate şi un locaş de închinăciune cu cei mai mulţi monahi cărturari. Pe timpul domniei lui Matei Basarab, la Govora funcţiona şi o tipografie, la care printre multe volume a fost tipărită şi prima carte de legi în limba română – „Pravila cea mică”, în anul 1640.

Tismana stă semeaţă printre munţi, înconjurată de copaci bătrâni, inundată de sunete şi miresme deosebite. De mai bine de şase secole, mândra mănăstire a Olteniei este leagănul culturii şi spiritualităţii româneşti. „Îmbrăcată” în alb şi negru, Tismana este ca o emblemă a credinţei ortodoxe de nestăvilit.

Satul Vărzăreşti, pe bune, poate fi declarat unul al recordurilor. Cândva, pe dealul din spatele mănăstirii erau 28 de mori de vânt. Astăzi, despre el putem vorbi doar la trecut. Ce a mai rămas din recorduri – trei biserici şi tocmai opt cimitire.

Au pregătit friptură de mistreţ, prepeliţe la grătar, supă de peşte, fazani umpluţi cu ficat şi multe alte bunătăţi. Peste 20 de echipe de vânători şi pescari şi-au demonstrat aptitudinile în ale gătitului la Festivalul „Ceaunul şi grătarul”.

Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” de la Arnota este ctitoria de seamă a lui Matei Basarab. Aici, în vechea biserică, se află şi cripta Domnitorului Ţării Româneşti (între 1632 şi 1654). Sfântul locaş, de la ctitorie şi până acum, e considerat unul din cel mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din spaţiul românesc.

La peste 620 de kilometri de Chişinău se află una din bătrânele mănăstiri ale Transilvaniei – Lupşa (de călugări). Istoria sfântului locaş din Ţara Moţilor, numită şi Ţara de Piatră, judeţul Alba, începe la 1420, iar nouă ani mai târziu este ridicată biserica din lemn de stejar, care poate fi admirată şi astăzi