Callatis (Mangalia) s-a constatat că este unul dintre cele mai vechi oraşe ale României. Dovezile sunt multele exponate de la muzeu. Aici pot fi văzute obiecte de epocă greacă, romană, romano-bizantină, dar şi produse ale civilizaţiei geto-dacilor din localitatea vecină Mangaliei, Albeşti.

Deşi nu este impunătoare precum multe din suratele ei din Maramureş, Mănăstirea Dragomireşti e una foarte căutată, datorită amplasării sale într-un cadru natural deosebit, dar şi pentru că aici se află una din icoanele unicat ale spaţiului românesc. Bijuteria spirituală de la Dragomireşti – icoana Maicii Domnului cu Pruncul – e interesantă prin faptul că piciorul stâng al Micului Iisus e în formă de palmă. Chiar nu este cunoscut nici autorul, dar nici cel la comanda căruia a fost pictată, feţele bisericeşti susţin că una din explicaţii ar fi atunci când săruţi piciorul Mântuitorului ca şi cum i-ai săruta mâna. Mănăstirea Dragomireşti în anul 1949 a trecut printr-un pârjol, însă icoană a fost găsită intactă în cenuşă. E considerată făcătoare de minuni. Astfel, pe parcursul anilor, mulţi au cunosc vindecări miraculoase, ajutoare în momente când nu mai exista nicio speranţă.

E vorba de Pociumbăuţi de prin părţile Râşcanilor, localitate aflată la 205 kilometri de Chişinău şi 25 de centrul raional.

În Apşa de Mijloc, sat atestat la 1406, se află una din cele mai vechi biserici de lemn din Maramureşul istoric (regiunea Transcarpatică a Ucrainei). Aceasta a fost ridicată la 1428 şi stă semeaţă pe un deal. De aici se vede ca-n palmă întreg satul. Biserica „bătrână” a fost închisă în perioadă sovietică. Noroc de oamenii satului care au avut grijă să păstreze odoarele sfinte.

V-am promis că vom reveni la Cernăuţi, oraşul care odinioară avea cele mai de seamă instituţii de spiritualitate şi cultură din spaţiul românesc. Licee de prestigiu, şcoli teologice de înaltă calitate, catedrale impunătoare, biblioteci imense, universităţi de renume, personalităţi notorii etc. – toate erau în inima Bucovinei, toate respirau româneşte.

Vă îndemn să treceţi pe la Corlăteni, localitate aflată la 135 de kilometri de Chişinău şi 34 de centrul raional Râşcani.

Am văzut frumoasele şi deosebitele biserici de prin părţile Râşcanilor, dar şi sfintele lăcaşuri în care mucegaiul indiferenţei a pus stăpânire, astfel atunci când le priveşti, chiar dacă ai avea inimă de piatră, oricum, ţi-ar curge o lacrimă. Plină de istorie, biserica de lemn de la Hiliuţi „se roagă” a îndurare.

Mănăstirea Răciula de prin părţile Călăraşilor (apărută în arealul spiritual la 1798) a trecut la fel prin pârjolul comunist. Am trecut de mai multe ori pe la acest sfânt locaş şi de fiecare dată mi-am imaginat cum creştinii de aici, enoriaşii, dar şi maicile, au luptat timp de zece zile (23 iunie – 2 iulie 1959) contra fiarei roşii.

Aici, eşti primit într-un mod cu totul şi cu totul deosebit. Pentru că se ţine la tradiţia locului, oaspeţilor li se dă dulceaţă de fructe sau pomuşoare şi apă rece.