Una dintre nevoile unui deținut este educația. Specialiștii îi recomandă să urmeze cursurile de instruire profesională din cadrul penitenciarului în care-și ispășește pedeapsa.

Iuliana Curea, șefa Direcției generale detenție în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul de reintegrare socială a deținuților, spune că specialiștii încearcă să vadă ce-i place deținutului și dacă piața muncii are nevoie de astfel de profesii.

În ce măsură educația contribuie la micșorarea ratei de recidive, Iuliana Curea spune că se poate stabili, însă foarte greu. „Trebuie să facem niște studii pentru fiecare om separat, niște studii de lungă durată. Recidiva depinde de cât timp a fost eliberat un deținut. Primul an este perioada de criză, dacă mai trece de trei ani sau de cinci ani, înseamnă că noi am avut un succes".

Totuși, una dintre soluții care ar putea contribui la scăderii ratei de recidivă ar putea să fie comunitățile terapeutice din penitenciare care îmbină nu doar lupta cu drogurile, ci educația deținuților și obținerea unei instruiri profesionale, reabilitarea deținuților, pregătirea lor pentru viața de după penitenciar.

Există și în Republica Moldova o asemenea instituție. Comunitatea Terapeutică „Catharsis" din cadrul Penitenciarului 9 Pruncul este destinată consumatorilor de droguri. Pe lângă lupta cu drogurile, deținuții studiază și se pregătesc pentru viața de după eliberare.

Până a ajunge în comunitate, a trebuit să trecem securitatea. Am lăsat bunurile personale într-un dulap de fier încuiat cu o lăcățică, inclusiv telefonul mobil și banii. Buletinul l-am transmis ofițerei de serviciu din spatele gratiilor. Ca într-o caserolă de ouă, în fața ei, deja stăteau aranjate telefoanele și buletinele angajaților.

Am părăsit clădirea unde are loc, de obicei, controlul și am intrat pe teritoriul penitenciarului. Unii deținuți poartă căciuli pe cap, îndoite până deasupra urechilor. Alții poartă geci matlasate negre sau gri. „Odnoklassniki", „bună ziua" se aude în spatele nostru. Trecerea noastră este grăbită de privirile curioase și insistente ale deținuților, dar și de angajații penitenciarului.

Comunitatea Terapeutică se află într-o clădire aparte și îngrădită pe teritoriul penitenciarului, „un penitenciar mic într-un penitenciar mai mare", după cum zice un consilier de la egal la egal din program.

Primii trei rezidenți au ajuns în comunitate în vara anului 2018. Unul dintre ei a fost Alexandru Biac, eliberat din penitenciar în aprilie 2019. Acum Alexandru lucrează în calitate de consilier de la egal la egal.

În cadrul acestui program pilot implementat de Administrația Națională a Penitenciarelor împreună cu AO „Inițiativa Pozitivă" deținuții devin rezidenți și sunt supravegheați mai lejer decât ceilalți deținuți.

Comunitatea este bazată pe trei programe. Ina Vutcariov, șefa Secției activități pentru persoanele aflate în conflict cu legea în cadrul AO „Inițiativa Pozitivă" spune că programul este strict și include ședințe de grup, consiliere individuală. „Noi am încercat să sintetizăm experiența specialiștilor din Norvegia, România, dar și experiența noastră locală din Comunitatea Terapeutică din Anenii Noi. Sunt niște principii ale comunităților terapeutice care se bazează pe faptul că oamenii interacționează în grup, trebuie să învețe să fie responsabili, să învețe să muncească, să fie capabili să se afle într-un format de comunicare și de feed-back permanent", a menționat psihologa.

Potrivit specialistei, programul trebuie să-i țină ocupați aproape tot timpul cu diferite activități. Alexandru Biac a făcut, la fel cum fac alții astăzi, terapie prin muncă, terapie prin artă, teme pentru acasă și altele. „Acum încercăm să publicăm un ziar care să iasă o dată la 3 luni și să fie despre activitățile comunității. Asta nu este integrat în niciun program, dar este o activitate la care participă mai mulți deținuți. Ei fac interviuri unul cu altul, învață a scrie la computer, învață cum să facă design. Încercăm prin diferite ocupații să le ocupăm timpul. Îi învățăm lucruri, le oferim aceste abilități care, pentru unii sunt obișnuite, dar pentru ei este cosmos", menționează Ina Vutcariov.

Reabilitarea durează un an și este formată din patru cursuri. În primul curs Alexandru a făcut cunoștință cu comunitatea, s-a adaptat, a învățat regulile și principiile. A durat trei luni. Trebuia să fie ghidat de un frate mai mare, un rezident din cursul 3 sau 4, dar, pentru că proiectul a fost la început în momentul în care el a intrat în comunitate, a fost ghidat de consilieri. Până la finele cursului, rezidentul a fost implicat în bucătărie, casă, antreprenoriat social și restul departamentelor.

În cursul 2, rezidentul are mai multe responsabilități. Poate să conducă activități de grup pentru colegii săi. În acest curs se pune accent pe învățare, pe schimbare comportamentală. El trebuie să respecte regulile și principiile comunității.

Cursul 3 presupune încă mai multă responsabilitate. Un deținut poate fi responsabil de un departament, de exemplu, de bucătărie. Poate deveni frate mai mare pentru un rezident nou, poate să conducă discuții pe diferite tematici selectate de el, adică are mai multă libertate. Poate veni cu inițiative de proiecte pentru comunitate.

În cursul 4, rezidentul poate fi liderul comunității. După ultimul curs, rezidentul rămâne în comunitate până la eliberare și este mentor pentru ceilalți. Acesta deja urmează programul de post reabilitare.

Înainte ca ei să ajungă în comunitate, rezidenții sunt selectați riguros. Criteriile sunt următoarele:

1. persoana trebuie să recunoască dependența de droguri
2. trebuie să fie adecvat, să-și poată controla comportamentul, fără boli psihice
3. trebuie să poată citi și scrie, întrucât programul de reabilitare presupune multă muncă intelectuală
4. să nu aibă alte dosare pe rol.

Potrivit Inei Vutariov, rezidenții frecventează cursurile de instruire profesională așa cum le este recomandat în programul de executare a pedepsei. „Ei merg în grup împreună cu restul deținuților din penitenciar care știu ce se întâmplă în comunitate și le respectă principiile și valorile. Una dintre legile comunității este că noi avem grijă unii de alții, să respectăm principiile".

Înainte de a deschide comunitatea de la Pruncul, specialiștii au vizitat nenumărate ori Comunitatea Terapeutică din cadrul Penitenciarului București – Jilava din România, de unde s-au și inspirat.

Cea din urmă a fost înființată în 2010, iar astăzi în comunitate sunt 32 de rezidenți. Comunitatea de la Jilava funcționează aproximativ după aceleași principii ca cea de la Pruncul din Republica Moldova, cu mici deosebiri. Potrivit Administrației Naționale a Penitenciarelor din România, programul este unul rezidențial, care promovează un stil de viață sănătos și moral.

Rezidenții au un program zilnic bine structurat, trebuie să respecte niște reguli pro-sociale, au activități pe toată durata zilei cum ar fi școală, muncă, consilieri socială și psihologică, de grup sau individuală. De asemenea, la fel ca la Pruncul, există stratificarea piramidală a rezidenților unde există lideri formali în progam. Relaționarea dintre rezidenți e de tip Big Brother.

Rezidenții sunt cazați separat de ceilalți deținuți și își desfășoară activitatea în departamente ca: Bucătărie, Curățenie, Recepție, Creație etc. Un alt element esențial în program și care diferă de comunitatea de la Pruncul este terapia asistată de animale, rezidenții interacționând zilnic cu câini, pisici sau păsări pe care le au în responsabilitate.

Totuși, pe parcursul timpului, Comunitatea Terapeutică de la Jilava a avut mai multe provocări. Din 2010 au fost incluși 400 de rezidenți. Dar, pe parcursul timpului, 118 dintre aceștia au fost excluși pentru încălcarea regulilor, iar 85 au abandonat din diverse motive. Principalele cauze au ținut de incapacitatea lor de adaptare la cerințele specifice programului. Cu toate acestea, dintre toți cei care au absolvit programul, rata de recidivă s-a dovedit a fi de 7,1%.

În România mai există încă două comunități de acest fel. Totuși, pe parcursul timpului, cea de la Jilava a avut cei mai mulți rezidenți, în total 698 de persoane. La penitenciarul București - Rahova sunt 219 rezidenți, în total, însă nu există date referitoare la recidivă.

În cazul Penitenciarului de Femei Ploiești Târgșorul Nou, din 2011 până în 2017, cât a funcționat Comunitatea Terapeutică Eva destinată fostelor consumatoare de droguri, au fost incluse 63 de persoane private de libertate. 6 femei dintre acestea au recidivat, adică 9,5% a fost rata de recidivă.

Începând cu 2017, funcționează Comunitatea Terapeutică Anima destinată persoanelor cu tulburări de personalitate, depresie și anxietate. Până în prezent sunt incluse 16 persoane private de libertate și există un singur caz de recidivă.

Comunitățile terapeutice și pentru alte tipuri de condamnați ar putea contribui la micșorarea recidivei. De această părere este Ina Vutcariov, șefa Secției activități pentru persoanele aflate în conflict cu legea, AO „Inițiativa Pozitivă". Potrivit ei, formatul comunității este mai mult decât doar tratament, este un format în care oamenii învață să relaționeze cu semenii, învață să fie vulnerabili, să-și accepte umanitatea.

„Omul se obișnuiește cu grija și susținerea de care ar parte în comunitate, iar după eliberare este preluat și ghidat în societate. Nu iese de după poartă și este al nimănui. În comunitate construiește relații de prietenie, relații de suport care poate să le utilizeze când iese la libertate, poate să solicite ajutor și să poată fi ajutat", a menționat specialista.

Totuși, și comunitățile terapeutice au anumite riscuri. „Comunitatea aceasta a început ca un proiect pilot și ea trebuie să-și demonstreze eficiența, inclusiv la nivel de costuri. Oricum, totul se măsoară în resurse și trebuie de văzut cât asta este de important pentru economia țării, cât de mult acest model în care se investesc resurse ca el să fie cost-eficient. Respectiv, dacă pilotarea acestei comunități va fi cu succes, va demonstra că așa trebuie de lucrat și iată așa modele trebuie de implementat pentru deținuții care doresc schimbări radicale în viață", a menționat reprezentanta AO „Inițiativa Pozitivă", adăugând că resursele financiare ar putea fi un risc.

O altă provocare ar putea fi resursele limitate de oameni, întrucât, la fel ca în alte domenii, ei lipsesc sau pleacă peste hotare.

Comunitatea Terapeutică de la Pruncul încă se află în fază de pilotare, cel puțin până la finalul acestui an, menționează Ina Vutcariov. Potrivit ei, s-au propus modificări în Codul de Executare, astfel încât activitatea comunităților de acest fel să fie reglementată, să aibă un statut legal.

Alte riscuri, din cauza cărora peste 200 de rezidenți nu au absolvit comunitatea de la Jilava, sunt nerespectarea regulilor sau incapacitatea de a se adapta regulilor.

Administrația Națională a Penitenciarelor din România a declarat, oficial, că programul de tip Comunitate Terapeutică se consideră că poate fi un instrument de reducere a recidivei, respectiv premisă a schimbării psiho-comportamentale în consumul de droguri, prin metode și tehnici specifice, așa cum s-a enumerat mai sus. „Elementele descrise trebuie internalizate de către rezident pentru ca acesta să-și poată însuși planuri de viitor, ce exclud revenirea în penitenciar sau întoarcerea la consumul de droguri. De asemenea, îmbunătățirea rezultatelor, pe termen lung, ar putea fi obținută prin crearea unor centre rezidențiale în comunitate care să ofere posibilitatea de continuare a tratamentului pentru rezidenții care părăsesc aceste Comunități Terapeutice".