La începutul primăverii vorbeam în redacție despre un spectacol la care se lucrează de mai mult timp la Teatrul „Luceafărul”. Urma să ajung la repetiții, să povestesc despre munca din spatele acestui spectacol. Știam că se va vorbi despre corupție, cum unii ajung să o accepte, transforme în normalitate sau cum zilnic pierdem câte ceva din cauza acestui fenomen atât de răspândit.
Timp de câteva zile am încercat să iau legătura cu persoana care ne-a și propus inițial să venim la repetiții. După cum ne-a spus unul din angajații Teatrului „Luceafărul” despre spectacol: „E o docu-ficțiune despre practicile de corupție din Republica Moldova… Putem să vă povestim cum s-a lucrat la crearea textului și a spectacolului, cum reacționează instituțiile pe care le abordăm cu propunerea de parteneriat când aud despre tema spectacolului…” Însă nimeni nu mi-a răspuns la telefon.
Peste alte câteva zile am aflat că premiera spectacolului „Invizibil” a fost anulată pentru o perioadă nedeterminată. „Una dintre colegele noastre se confruntă cu grave probleme de sănătate și trebuie să se concentreze pe recuperare. Vom reveni cu detalii despre premiera acestui spectacol”, se arăta într-un anunț al Teatrului.
Deși neașteptată, această anulare nu mi s-a părut ceva ieșit din comun până acum două zile. Când David Schwartz, regizorul spectacolului pe care așa și nu l-a văzut nimeni, în cadrul unui interviu pentru Platzforma a acuzat conducerea Teatrului Republican „Luceafărul” de cenzură și autocenzură, afirmând că spectacolul a fost amânat după ce directorul artistic ar fi fost telefonat de o reprezentantă a „conducerii”.
A sunat sau n-a sunat?
Veaceslav Sambriș, directorul artistic al Teatrului, susține că în timpul lucrului la spectacol a primit un apel de la consiliera președintei Angela Brașoveanu, menționând însă că aceasta nu a influențat decizia de a anula spectacolul. „Scenografa Stela Verebceanu a avut o discuție în contradictoriu cu regizorul în care și-a exprimat poziția. Mai târziu m-a sunat doamna consilieră Angela Brașoveanu, să mă întrebe ce s-a întâmplat. I-am povestit că am invitat un regizor, că se lucrează la un proiect de teatru documentar, că s-a făcut un draft de text la care trebuie să se lucreze, apoi ne-am spus la revedere și atât.
Subliniez, nu a fost nicio amenințare, și nicio restricție din partea dumneaei sau indicație! A fost un apel personal, de la o persoană cu care mă cunosc de foarte mult timp. David știe foarte bine cum s-a întâmplat și ce am discutat, i-am spus că apelul telefonic a fost o discuție care nu are scopul să influențeze procesul de lucru, este o clarificare a unor aspecte ce țin strict de relațiile interumane. Aceasta a fost singura discuție telefonică și singura comunicare despre proiect cu o persoană din afara teatrului…”, susține directorul artistic al Teatrului.
Stela Verebceanu, scenografă la Teatrul „Luceafărul”, despre care regizorul David Schwartz spunea că ar fi fost prima persoană care a refuzat să facă costume pentru acest spectacol, după ce a citit o versiunea inițială și nefinisată a textului, nu a vrut să comenteze la telefon această situație, „care peste noapte a luat o așa de mare amploare…”.
Replica Teatrului și a actorilor
La scurt timp după apariția interviului, și administrația Teatrului a venit cu o replică la adresa regizorului român care ar fi încercat, prin intermediul spectacolului, să-și exprime viziunile politice care nu rezonau cu cele ale actorilor.
„În calitate de cetățeni, fiecare avem dreptul să ne exprimăm liber opiniile și convingerile, dar un spectacol de teatru documentar, apărut sub egida unei instituții de teatru, trebuie să facă o distincție clară între fapte și opinii și să nu prezinte opiniile personale drept fapte, punând astfel la îndoială profesionalismul, credibilitatea și reputația instituției. Atmosfera de lucru devenind tensionată, unii actori antrenați în proiect au declarat că demisionează din teatru…”, susține administrația Teatrului.
Nu au întârziat nici declarațiile actorilor care au vorbit despre textul controversat al acestui spectacol, pe alocuri eronat sau manipulator pe care trebuiau să-l pună în scenă.
„După ce au apărut toate bucățile de text (pentru că unele apăreau pe parcurs, multe scene erau repetate individual, nu s-a conturat un produs cap-coadă decât la primul șnur), o mare parte dintre noi am dedus că acest spectacol sugerează un mesaj distorsionat, cu accente manipulatorii, cu care noi, actorii, nu suntem de acord. Dintr-un produs care a vrut să analizeze problema corupției la rece, rațional, bazat pe surse etc, s-a transformat într-un produs părtinitor, angajat politic”, susțin actorii implicați în acest spectacol.
Justificări și acuzații
Actorii mai spun că în timpul repetițiilor regizorul ar fi avut o poziție anti Ucraina.
„Regizorul a avut un discurs în care a făcut câteva declarații, cel puțin dubioase: «Ucraina e de vină pentru acest război; Ucraina trebuie să cedeze teritorii Rusiei de dragul încetării războiului; dacă Rusia nu ataca Ucraina, Ucraina avea să atace Rusia.»”
În interviul acordat anterior David Schwartz nu a menționat acest incident, ci a ținut să-și exprime poziția despre război, deși la acel moment încă nu i se aduseseră învinuirile.
„Poziția mea față de războiul din Ucraina este una hotărât pacifistă, care condamnă crimele în masă care au loc, dar în același timp una, să zicem, materialistă, care încearcă să înțeleagă resorturile și cauzele adânci și complexe ale acestui război. Însă în niciun caz, absolut în niciun caz, nu cred în legitimitatea agresiunii Rusiei și nu vreau să argumentez sau să susțin în vreun fel nici războiul pe care îl duce această țară în Ucraina, nici provocările și propaganda pe care le desfășoară în Republica Moldova. Și înțeleg că Moldova este într-o poziție foarte-foarte delicată din punct de vedere geopolitic, în care există riscul ca orice spunem să fie tratat drept propagandă sau contrapropagandă pentru o tabără sau alta…”, spunea regizorul celor de la Platzforma.
Cu ce rămânem noi?
Deși apar tot mai multe reacții în jurul acestui caz, este foarte dificil să se facă lumină într-o situație cu puține dovezi fizice, dar multe declarații înflăcărate și acuzații grave. E necesar să avem o discuție despre cenzură sau autocenzură în democrația noastră și așa foarte fragilă. Din acest caz neplăcut iese șifonată toată lumea: regizorul din România, Teatrul „Luceafărul” și guvernarea.
Totuși, cel mai mult probabil au de pierdut spectatorii, care nu au acces la text și au ratat posibilitatea de a vedea spectacolul și a judeca pentru sine opera de artă controversată.
