De Liuba Călăraș / Chișinău / Moldova.ORG — Se spune că cu cît mai mulți ani ai, cu atît mai multă experiență și inteligență ai. Ceea ce ține de străzile Chișinăului, cunoașterea este în favoarea tinerei generații, „experiența” celor în vîrstă fiind în defavoarea lor. Pînă la urmă, nu contează atît de mult cîți ani ai trăiți în municipiul Chișinău, ci atitudinea și interesul față de acesta.
Au trecut deja două decenii de cînd stăzile capitalei au fost denumite și redenumite, dar ele rămîn a fi cu numele inițial în memoria generației a treia. Cred că fiecare al 5-lea om a fost martorul unei divergențe dintre șoferul unui maxi-taxi și un bătrîn. Strada Grigore Vieru, pînă în anul 1990, a fost numită „Prospekt molodiojî”, după 1991 a fost redenumită „Renașterea națională”, ca la sfîrșitul anului 2009, să fie numită în cinstea poetului moldovean, Grigore Vieru. Din toate acestea trei denumiri, bătrînii noștri preferă să păstreze amintirea anilor ’90. Un alt exemplu ar fi strada Nicolae Dimo din sectorul Rîșcani, care inițial a fost numită Karl Marx, povestea se repetă și în cazul altor străzi din municipiul Chișinău…
Un lucru nu înțeleg, de ce după atîția ani trăim nostalgia anilor sovietici, am fost cuceriți și de otomani, ne-am unit și cu frații romani, deși din nefericire foarte puțin timp, dar noi tot continuăm să tînjim după URSS. Niciodată nu vom evolua, dacă vom stagna la nivel intelectual
Trăim momente de incertitudine și, se pare, că aceasta ar fi explicația stagnării noastre, „din spusele bunicilor și a părinților”, socialismul era mai benefic decît capitalismul, „măcar era ordine în țară” și oamenii lucrau, dar nu așteptau bani pentru nimic.
