Prietenul la nevoie se cunoaste. Pentru prima oara, Republica Moldova a intrat in posesia unui instrument juridic international de solutionare a problemei transnistrene.
Acesta ne-a fost pus la dispozitie de un prestigios grup de specialisti ai Baroului de Avocati din statul New York. Este vorba de un raport elaborat de juristii americani care, in concluzie, taxeaza regimul separatist de la Tiraspol drept „o putere de ocupatie”.
Gestul prietenos al americanilor.
Fara sa intru in detalii, voi constata din capul locului ca analiza facuta de avocatii din SUA are valoarea unei veritabile expertize juridice. Acum ramane de vazut cu cata dibacie vor uza de acest document oficialitatile moldovene. Oricum, elaborarea lui se constituie, neindoios, intr-un gest prietenos al Statelor Unite. Starui asupra acestui amanunt, pentru a sublinia un adevar de o stringenta actualitate: Republica Moldova poate supravietui numai datorita prietenilor. Fara aliati nimeni nu va da nici doi bani pe ea.
Exista o iluzie idioata ca o tara poate fi in relatii de prietenie si colaborare cu toate popoarele lumii. Si actuala putere de la Chisinau lasa sa se inteleaga anterior ca va fi aliata cu oricine ii convine pentru moment. Nimic mai fals.
In functie de interese comune
Ca si in relatiile dintre oameni, si in actualitatea internationala sunt prieteni pe viata, aliati de moment, parteneri de ocazie, dar si inamici. Au dusmani nu numai persoanele publice, ci si vagabonzii fara nume, pentru ca exista destule persoane care detesta existenta lor. Tot asa stau lucrurile si intre state. Nu numai cele mari si puternice, ci si cele mici si nevinovate sunt privite de unii cu ochi buni, iar de altii cu ochi rai.
Ca si in viata oamenilor, si in cea internationala prieteni adevarati poti sa-ti cauti nu in strada sau dugheana, ci doar sub rezerva compatibilitatii psihice si spirituale, in functie de interese comune care te leaga pentru totdeauna. In acelasi timp, este bine sa nu-ti faci singur dusmani din neglijenta, nepasare sau printr-un comportament abuziv. Sunt suficienti inamicii care apar prin forta lucrurilor. De altii nu-i nevoie.
Alieri prezumtive
Privind lucrurile din acest unghi, ma intreb daca are sau nu Republica Moldova aliati la ora actuala? Si cine sunt neprietenii ei?
La o privire atenta se poate observa ca in timpul de fata, Chisinaul are doar prieteni virtuali. Cu alte cuvinte, exista tari sau centre de putere ale caror interese geostrategice coincid in mod obiectiv cu interesele noastre nationale. Si viceversa. Atata doar ca alierea dintre noi, fiind una prin excelenta naturala, este mai curand prezumtiva decat reala.
SUA
Ma gandesc mai intai de toate la SUA. Nu trebuie sa ne insele dorinta Washingtonului de a avea relatii normale cu Moscova. Statele Unite si Federatia Rusa sunt doua puteri mondiale. De aceea sunt sortite sa creeze impreuna conditii pentru dialog si coexistenta pasnica. Acest fapt, insa, nu anuleaza rivalitatea naturala dintre ele. In ce priveste Republica Moldova, aceasta se afla in calea extinderii euroatlantice al carei pivot este, fara doar si poate, SUA. E fireasca, deci, tentatia americana, de a ajuta Chisinaul sa se integreze in comunitatea de state cu democratii de tip occidental.
In plus, printre obiectivele Statelor Unite se numara si lichidarea enclavei rusesti din stanga Nistrului. Aceasta tinta a Washingtonului se muleaza perfect pe scopul urmarit de Chisinau de a prelua odata si odata controlul asupra regiunii rebele.
Uniunea Europeana
Un prieten pe viata poate si trebuie sa fie, neindoielnic, UE. Avantajul ei e ca ii fascineaza nu numai pe partizanii convinsi ai unitatii Europei, ci si pe profitorii ordinari. Nu degeaba pana si businessul din Donbass care l-a sprijinit pe filorusul Ianukovici, acum n-ar avea nimic impotriva ca Ucraina sa intre in UE.
Orice prejudecati de sorginte sovietica si ruseasca ar avea autoritatile de la Chisinau, Republica Moldova e un stat european cu o populatie atrasa in mod obiectiv mai mult de Occident decat de Rasarit. Deschiderea hotarelor, libera circulatie si migratia din ultimul timp nu au slabit aceasta tendinta. Din contra. Au intarit-o.
Ucraina
Un aliat potential, orice s-ar spune, este si Ucraina. Si nu numai pentru ca aceasta tara pare sa intre, totusi, in sfera de influenta occidentala.
In ciuda unor nepotriviri de interese mai vechi cu Republica Moldova, Ucraina , pe de o parte, ne separa de Rusia, stand in calea anexarii noastre de fosta metropola, iar pe de alta viitorul ei european ne confera si noua o sansa de aderare la UE.
Romania
In fine, dar nu si in ultimul rand, Romania e mai mult decat un aliat. Acest adevar n-a putut fi invins sub dictatura sovietica. Necum in democratie! Nici sa nu spere cineva.
Pentru Bucuresti, Republica Moldova a fost, este si va fi nimic altceva decat cel de-al doilea stat romanesc. Unde mai pui ca acum suntem legati nu numai din punct de vedere istoric si etnic, ci si de liantul integrarii europene.
Lipsa de reciprocitate
Ipoteticii nostri prieteni pe care i-am enumerat mai sus ne sunt indispensabili, deoarece fara ei nici unul din obiectivele noastre nationale, atat cele pe termen lung, cat si cele pe termen scurt, nu poate fi atins. Nici recuperarea Transnistriei, nici intrarea in UE. Noi avem nevoie de ei toti. Dar si ei au nevoie de noi. De ce? Pentru ca nu-si pot permite sa lase Republica Moldova la voia intamplarii. Ar risca sa-si compromita alte interese, mult mai mari poate. Iata de ce si SUA, si UE, si Romania, mai putin Ucraina, ne trateaza cu seriozitate. Ceea ce nu se poate spune despre noi. Nu le raspundem cu aceeasi moneda. Puterea de la Chisinau, din pacate, nu face dovada unui sentiment reciproc. Isi abordeaza prietenii naturali cu suficienta sau conjunctural.
Se creeaza impresia ca Republica Moldova nu a realizat inca cine sunt prietenii ei pe viata. Guvernantii nostri se mai amagesc inca si astazi, imaginandu-si, pesemne, ca ar putea sa profite de bunavointa lor pana la un anumit punct, ca mai apoi, facand politica deja pe saturate, sa le intoarca spatele in cazul in care vor considera ca nu mai au nevoie de ei. Tocmai de aceea, conduita Chisinaului adesea pare mofturoasa, imprevizibila si ambigua. Prezumtivii aliati nu au cum sa nu vada asta. Iata de ce ne privesc de multe ori cu un pic de neincredere, chiar poate cu suspiciune. In aceste imprejurari, riscam sa ramanem singuri in fata Rusiei care nu poate nicidecum sa se numere printre aliatii nostri, pentru ca nu ne mai inghite. Nu o mai tine cureaua. De aceea, poftele revansarde i se opresc la Nistru. Se multumeste cu regiunea separatista pe care va asimila-o cu proxima ocazie. Cum ai intoarce-o, cale de impacare sau tocmeala nu este.
Ori Europa, ori nimic
Nu este neaparat nevoie, desigur, sa-i facem pe rusi dusmani, chit ca nu pot fi aliatii nostri. Dar pentru a nu-i inrai trebuie sa fim cel putin puternici. Numai ca Republica Moldova poate dovedi forta numai daca devine parte a Europei. Cercul, astfel, se inchide.
Chisinaul nu-si poate permite sa se joace de-a prietenii. Nu are voie sa declare, asemenea presedintelui Voronin, ca in cazul in care nu aducem inapoi Transnistria, nu intram nici in Europa. Nu-i posibil. Ori va fi Europa, ori nu va fi nimic.
// Flux
