La Palanca, de două zile, ucrainenii, cu consimţământul guvernării de la Chişinău, schimbă frontierele cu R. Moldova. Acordul semnat zilele trecute, pe sub fuste, între Kiev şi Chişinău (deşi subiectul este unul incandescent de mai mulţi ani) este o tranzacţie dubioasă, din care Ucraina s-a ales cu noi pământuri la Palanca, iar R. Moldova – cu noi promisiuni că ucrainenii vor contribui (?!) la soluţionarea diferendului transnistrean.
Pe cât de mare a fost şi va fi prinosul Ucrainei pe «frontul transnitrean» nu este greu să ne imaginîm dacă recitim ultima declaraţie a ambasadorului ucrainean la Chişinău, S. Pirojkov, vizavi de dosarul transnistrean, în care acesta spune franc că «Ucraina îşi va da concursul în soluţionarea diferendului», dar «noi vom ţine cont de interesele poporului transnistrean».
Pirojkov nu ascunde faptul că Kievul va rămâne în continuare aliatul Tiraspolului (Moscovei), iar dacă Chişinăul, la nivelul celor «3 capuri» vor să caşte gura, nu au decât s-o facă. Şi noua cedare de la Palanca, acceptată de «mau marii» de la Chişinău, este un nou exemplu de «fraierism cu capul în nouri».
M. Lupu consimte cedările şi se acoperă cu Tratatul de frontieră moldo-ucrainean din 1999, ceilalţi demnitari de la guvern şi externe arată cu degetul la Protocolul adiţional Tratatului, parafat în 2001, prin care Chişinăul se obliga să cedeze Kievului, la Palanca (fără nicio recompensă, cel puţin estimată oficial), tronsonul de circa 8 km din autostrada Odessa-Reni.
Numai că ceea ce s-au înţeles şi au început a face la Palanca ucrainenii nu are nimuc în omun nici cu Tratatul şi nici cu Protocolul. Documentele, vizavi de cedarea segmentului de şosea au fost demult semnate între ministerele transportului şi drumurilor de la Chişinău şi Kiev.
Proaspătul «document» este semnat, însă, de reprezentanţi ai instituţiilor cadastrale de la Kiev şi Chişinău, iar asta înseamnă că în joc au fost puse pământuri. Chişinăul a cedat, din nou. Cât de mult şi de ce, încă nu e clar, pentru că oficialii, şi de-o parte şi de alta au procedat tâlhăreşte, dovadă că lucrurile sunt murdare. Au pornit săm facă treaba, pe muta, la sfârşit de săptămână, înspre zile de odihnă, ca să nu se afle prea multe, iar spre luni «treaba» să fie ca şi făcută.
Noroc că i-ar au sărit pălăncenii, care au descoperit ieri că sunt furaţi şi ei, şi Moldova şi au dat sfară în ţară. Azi a plecat ministrul de externe Leană la Palanca să potoale spiritele, altfel zis să dreagă borşul pe care l-au făcut pe la spatele satului, deşi şi el şi Filat au promis ori de câte ori eu mers la Palanca că nu se va lua nici o decizie, fără consultarea prealabilă şi acordul localnicilor. Spus şi uitat.
Partea proastă a lucrurilor e că şi mediile de presă, din neştire sau complicitate, operează şi de data aceasta, cu speculaţiile guvernării de la Chişinău, că «Ucraina a cedat Moldovei, în schimbul tronsonului de la Palanca 450 m de litoral la Dunăre în zona Giurgiuleşti (?!). Braşoave.
Nu există niciun document oficial de schimb de teritorii între Ucraina şi R. Moldova. A încercat, acum un an, Andrei Popov, viceministrul de Externe, să aducă de la Kiev nişte «dovezi» post-factum, supte din degetul cel mic al Iuliei Timoşenko, ca să-i «potoale» pe pălănceni şi să adoarmă presa, care nu prea ştie nici unde-i Giurgiuleştiul nici unde e Palanca şi nici ce scrie în acordurile din 1999 şi 2001.
