Într-o discuție cu o persoană la care țin enorm și-i voi fi mereu recunoscătoare pentru aportul adus la dezvoltarea mea, am vorbit despre abuzul verbal în sistemul educațional din Republica Moldova și România.
În cele ce urmează voi face referire la propria-mi experiență, ecoul căreia se resimte chiar și peste un deceniu de la absolvirea liceului. Este imperativă mențiunea că acest text nu reprezintă o acuzație la adresa nimănui, ci conștientizarea fenomenului de abuz vebal care a dus la niște procese pe care încă învăț să le îmblânzesc în calitate de adult. Prin intermediul acestui text mi-am propus să trezesc conștientizarea faptului că fiecare copil merită să fie respectat și tratat cu prețuire, tragând alarma, totodată, în privința multiplelor situații în care elevii sunt abuzați verbal în școlile de la noi. Nutresc speranța eradicării acestui fenomen în viitorul apropiat astfel încât generațiile viitoare să aibă parte de un climat psihosocial sănătos.
Ce înseamnă abuzul verbal? Psihologa Claudia Mioara Popa definește abuzul verbal drept un tip de interacțiune verbală ce cauzează într-o persoană o suferință emoțională constantă și intensă. Cu alte cuvinte, este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată.
Deși de multe ori adulții recurg la abuz verbal inconștient (să le dăm crezare că de multe ori nu o fac nu intenție: nu sunt oameni răi, deci nu au o intenție crudă), totuși sunt multe situațiile în care o fac conștient din varii motive … sau chiar neîntemeiat.
Putem identifica cel puțin 10 forme de abuz verbal:
Multe din aceste fraze le-am auzit de nenumărate ori în anii de școală.
Alte forme frecvente de abuz verbal sunt intimidarea, manipularea, criticismul, înjosirea, umilirea, superioritatea și evitarea (voită).
Solicitarea perfecțiunii cristalizată prin idealizarea calității de a fi eminent (a se citi: de a lua note de 10) este toxică, de altfel. Goana după note duce într-un final la golire sufletească, elevul conștiincios nu mai are timp de propriile pasiuni, nu mai are timp să socializeze etc.
Câți dintre noi n-au fost umiliți stând în genunchi în colțul clasei? Pedeapsa este un instrument tipic educației tradiționale controversat care poate duce la multe traume în viața viitorului adult.
Un exemplu relevant de evitare voită împletit cu rușinare în cadrul orelor mele de limba rusă din gimnaziu: elevii care întârziau erau lăsați să stea la ușă, profesorul alegând să-i evite voit. Nu o dată am stat în fața ușii câte jumărate de lecție, pedepsită că am întârziat din cauza cozii de la cantină ca să iau prânzul.
O altă frază memorabilă din experiența mea de elevă este în contextul în care profesorul scrie pe tablă: „Notați-vă, rețineți, că eu nu scriu pentru mine – știu deja asta”. Această replică aparent nevinovată care îndeamnă la studiu, înglobează de fapt nevoia profesorului de a se simți superior, deci plasarea elevului pe o poziție inferioară. Deși elevul înțelege că acest comportament este lipsit de etică profesională, nu îndrăznește să-i reproșeze nimic profesorului din teama de a fi pedepsit.
„Clasa a 5-a C – trebuia să fiți D, de fapt, de la debili”. Această etichetare mi s-a înrădăcinat probabil cel mai adânc în memorie. În consecință, elevul se simte înjosit, frustrat, catalogat drept bun de nimic, ceea ce-i afectează stima de sine și poate duce pe termen scurt la indecizie, anxietate, gândire excesivă și lipsă de vitalitate, iar pe termen lung – depresie, dureri fizice, sindrom post traumatic, tulburări alimentare, tulburări digestive, migrene, diverse tipuri de dependențe (substanțe, jocuri, muncă).
Psihologul Anca Maftei ne explică motivele comportamentului abuzatorului și ce putem face în acest sens: „agresorul caută atenție, să obțină validare din partea grupului, să fie inclus, important, iar când noi nu îi dăm ceea ce dorește, nu îi hrănim tipul de comportament.” Prin urmare, victimele abuzului verbal ar trebui să ignore agresorul.
Claudia Mioara Popa ne propune o serie de recomandări în acest sens:
- oprește-te din a-i găsi scuze abuzatorului și din a gândi în exces și fă ceva pentru ține însuți așa cum îți spune instinctul
- învață să spui nu, învață să părăseșți o discuție când ti se expun argumente irezonabile
- evita sau măcar limitează contactul cu abuzatorul
- întrerupe orice legătură cu persoană abuzatoare cât de curând îți este cu putință, imediat ce te simți pregătit, chiar dacă probabil îți va fi foarte greu și complicat de realizat această ruptură.
- evita izolarea socială, vinovăția și rușinea vor încerca să te rețină în singurătate
- apelează la un consilier, psihoterapeut, caută un grup de susținere. Perspectiva celorlați oameni te va încuraja spre a urma direcția potrivită.
Deoarece schimbarea școlii poate să nu fie o opțiune din varii motive, este important ca elevii să le comunice părinților orice formă de abuz de care au parte la școală, iar pentru asta, evident, elevul trebuie să poate depista acest fenomen. Aici intervine rolul părinților care nu trebuie doar să-și canalizeze atenția pe rezultatele academice ale odraslei sale, ci și să-l întrebe cum se simte la școală.
În România Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 221/2019 prin care este prevenit și combătut bullying-ul în spațiile destinate învățământului au fost publicate în Monitorul Oficial abia în anul 2020. În Republica Moldova până-n anul 2012, când am absolvit eu liceul, nici măcar nu se știa de așa ceva. Înțelegeam că nu e în regulă ce se întămplă, dar nu ne știam drepturile. Nu aveam habar că în țările civilizate injuriile și insultele (ele sunt delicte civile) cel agresat poate face la instanța civilă cerere de acordare a daunelor morale, pentru amenințare, șantaj, hărțuire sau incitare la ură ori la discriminare (ele sunt infracțiuni), se poate face plângere la poliție pentru a se deschide urmărire penală, iar pentru discriminare se poate face sesizare la Consiliul Național de Combatere a Discriminării.
Potrivit unui studiu realizat în 2019 de UNICEF, peste 85 la sută dintre elevii claselor a VI-a – XII-a sunt afectați de bullying, în rol de victimă, agresor sau martor. Adolescenții implicați în cazurile de bullying sunt mai predispuși la absenteism și abandon școlar, rezultate academice scăzute, depresie și anxietate.
Cuvintele înalță, dar și doboară. Alegeți-vă cu grijă cuvintele: o replică scăpată dintr-un exces de furie se poate estompa în negura timpului, în timp ce un comportament abuziv recurent poate avea efecte nocive pe termen lung. Abuzatorul poate uita ce a zis, iar persoana abuzată va căra acest bagaj emoțional inutil mult timp înainte.
Îmbrățișarea meseriei de profesor de limbi străine este un strigăt împotriva abuzurilor de care am avut parte în anii de școală. Încerc să fiu profesorul pe care aș fi vrut să-l am, încercând să anihilez consecințele abuzului verbal comis de profesorii mei în anii de școală.
Cristina Chistruga
Praga, Cehia
