De Constantin Cheianu
Fenomenul „Pavel Turcu” este un fel de continuare a lui 7 aprilie prin alte mijloace. Este expresia unui protest al tinerilor faţă de o Moldovă care nu are altă vocaţie decât aceea de a fi codaşa tuturor clasamentelor. În fine, este o revoltă împotriva condiţiei de moldovean. Cei care o practică par să-şi fi dorit să se nască într-o ţară campioană mondială la fotbal, cu laureaţi Nobel şi cu învingători la Cannes şi Eurovision. Fiindcă s-au născut în ţara „pavelturcilor”, singura soluţie este să exalte ce au.
Pavel Turcu mai este şi o piatră aruncată în Eurovision, la fel ca şi pietrele aruncate în Parlament şi Preşedinţie. Ciudat că – şi într-un caz, şi în celălalt – cei care au făcut-o/o fac aşteaptă să fie aclamaţi şi să li se dea locul întâi. I-am auzit pe unii dintre ei înjurând şi scuipând Eurovisionul, pe chestia că „este un festival la care înving ciudaţii şi lesbienele”. În acest şir, un Pavel Turcu pare să se înscrie, în opinia lor, perfect. Din acest punct de vedere, mie Eurovisionul îmi este mai simpatic decât aceşti ideologi, pentru că Eurovisionul are inteligenţa şi generozitatea să accepte în competiţie şi muzică autentică, şi parodii la adresa sa. Iar uneori admite chiar ca aceste parodii să învingă.
Încercaţi să-i „parodiaţi” pe amicii lui Turcu, o să vedeţi cât de „inteligenţi” se fac!.. Numai că supărarea lor este nedreaptă, fiindcă Moldova a avut la Eurovision cea mai mare vizibilitate şi cele mai mari performanţe. Comparaţi locul şase al „Zdubilor” sau zece al Nataliei Barbu cu locurile ocupate de ai noştri la Olimpiada de la Vancouver, de pildă. Eu le-aş dori sprijinitorilor lui Turcu să reuşească în meseriile lor măcar atât cât au reuşit unii dintre ai noştri la Eurovision…
Opţiunea pentru Turcu este comodă pentru că, oricum ai da, e una câştigătoare. Să zicem că „idolul” nu învinge la finala naţională. Să vedeţi, vor zice ei, ce figură proastă va face Moldova la Oslo din cauză că nu l-aţi ales pe Pavel! Şi Moldova chiar nu are cum să facă o figură bună la Oslo (deşi evoluţia unui alt Pavel, pe numele lui scenic „Paşa”, mie mi se pare onorabilă, indiferent de locul pe care îl va ocupa). Ori să zicem că Turcu ajunge la Oslo. E minunat! Apoi să zicem că el învinge şi la Oslo. Vă imaginaţi ce triumf, vă imaginaţi cum vor jubila ei pe chestia că Moldova are nu doar proşti, ci şi pe ei, inteligenţii care au pus la cale „diversiunea Pavel Turcu”. Iar dacă Pavel Turcu pierde ruşinos la Oslo, din nou nu e rău – nimeni dintre ei nu va plăti cu numele şi carierele, întrucât sunt mulţi şi anonimi. Cât despre scuipăturile pe care le va încasa Moldova, acestea vor fi ca o „baie purificatoare”, care va trebui să le ajute moldovenilor să conştientizeze cât de proşti sunt. Câştig pe toată linia!.. Eu cred că aproape la fel ca şi strategii lui Pavel Turcu au gândit semenii lor finlandezi. Numai că nu poţi compara „Lordi” cu Turcu. Aici am ajuns la chestiunea esenţială. Nivelul parodiei pe care am văzut-o la 28 februarie este tipic moldovenesc. Adică e mediocru.
Ultimul aspect peste care nu pot trece este unul delicat. Eurovisonul în Moldova a fost de multe ori obiectul unor imixtiuni ale politicului. Mă tem că de data aceasta am asistat la imixtiunea unor neni care vor cu orice preţ să facă bani grei. Mă întreb, de ce noua conducere a TRM nu a luat nicio atitudine faţă de decizia Comitetului organizatoric, care, contrar regulamentului, a admis alţi cinci participanţi în competiţie fără grila juriului. Eu cred că dacă învinge oricare din cei cinci, ceilalţi participanţi au tot dreptul să acţioneze TRM în judecată. Numai că asta nu mai este nici în interesul nenilor respectivi. Iată de ce mâine Pavel Turcu nu va învinge. Totuşi, nu pot să nu mă întreb, oare cum se simt susţinătorii lui Pavel Turcu, acceptând asemenea sprijin ocult şi neortodox, pentru că ne aflăm în faţa unui veritabil act de corupţie. Sau moralitatea ţine pentru ei tot de „prostia moldovenească”?…
