Apropierea Chișinăului de UE în materie de politică externă prin filiera integrării europene, precum și emergența factorului american în vecinătatea Rusiei, prin instalarea sistemului anti-rachetă și întărirea unui parteneriat strategic americano-român, au condus la o resuscitare a interesului față de regiunea transnistreană. După o perioadă de întreținere a separatismului transnistrean prin alocări directe din bugetul național, Rusia intenționează să treacă la o fază activă de relaționare cu Tiraspolul, prin oficializarea prezenței sale diplomatice în regiune.
Gestul Rusiei va afecta indirect imaginea Alianței pentru Integrare Europeană, care își va demasca în mod repetat impotența în relația cu fosta metropolă. Filat va fi victima frontală, democrații se vor apăra cu mesajele pro-rusești, iar liberalii se vor întări pe sectorul electoratului cu viziuni anti-rusești.
Cu toate acestea, deschiderea unei instituții consulare la Tiraspol reprezintă mai mult decât o potențială sfidare a autorităților moldovenești constituționale și a coaliției de guvernare, în particular.
Funcționarea consulatului rus va însemna pentru Tiraspol o formă de recunoaștere oficială, deși indirectă, a independenței sale față de Chișinău în materie de politică externă. Inițierea unor relații consulare cu o regiunea separatistă anticipează pe termen lung stabilirea unor raporturi diplomatice, ceea ce semnifică recunoașterea de facto a entității separatiste ca stat. O demonstrație a acestor intenții va fi deschiderea consulatului rus la Tiraspol fără consultarea și acordul oficial din partea Chișinăului. Responsabilul pe problema transnistreană din cadrul guvernului rus, Dmitri Rogozin, a confirmat în timpul vizitei de la Tiraspol că este necesară instituționalizarea relațiilor consulare dintre Moscova și regiunea transnistreană, cu scopul promovării intereselor celor 150 mii de cetățeni ruși din regiune.
În altă ordine de idei, prezența consulară a Rusiei va influența inevitabil balanța de forță între Chișinău și Tiraspol și va încuraja ultimul să nu devieze de la principiul negocierii pe picior de egalitate cu malul drept. Prin această acoperire consulară, Moscova va tinde să ridice un perete ce va proteja liderii de la Tiraspol de măsurile persuasive ale negociatorilor occidentali. Controlul subtil și conexiunea permanentă cu administrația separatistă corespunde cu obiectivul Rusiei de a minimiza impactul acțiunilor de convertire a Tiraspolului la abordare constructivă în relația cu Chișinăul.
În final, adițional la cele menționate, consulatul rus trebuie privit ca o tentativă de a consolida factorul rusesc în regiune, amplificând tendințele euroasiatice de pe întreg teritoriu al Republicii Moldova, ca element competitiv cu procesul de integrare europeană și ca opoziție față de intensificarea mișcărilor unioniste.
