Chişinău / Moldova.ORG/ — Astăzi 19 august, prăznuim una dintre cele mai mari sărbători creştine Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe muntele Tabor.
Este cu adevărat mare acest Praznic, pentru că acolo pe Tabor Mântuitorul însuşi Şi-a arătat, ca într-o străfulgerare, slava Sa dumnezeiască înaintea Apostolilor Săi. Până acum, Sfinţii Apostoli văzuseră şi se uimiseră numai de minunile Lui, care erau mari şi puternice, semne ale dumnezeirii Sale. Dar în sufletul lor ei îl socoteau pe Mântuitor tot ca pe un om – un mare Prooroc, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor de până atunci.
Însă, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbării la Faţă, Sfinţii Apostoli se conving pentru totdeauna că marele lor învâţător este nu numai un om al lui Dumnezeu, ci şi Dumnezeu adevărat. Cele văzute şi trăite de ei pe muntele Tabor nu le vor uita niciodată. Ca timp, acest eveniment s-a petrecut în ultimul an al vieţii pământeşti a Mântuitorului, cu câteva luni înainte de răstignirea Sa.
După cum ne istorisesc primii trei Sfinţi Evanghelişti – "Matei, Marcu şi Luca – faptele s-au petrecut aşa: Iisus venea înspre nordul Ţării Sfinte, Se îndreptă către Ierusalim şi le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce şi Invierea Sa, care îl aşteptau în Ierusalim.
Ajungând în dreptul muntelui Tabor, a lăsat la poalele muntelui ceaţa ucenicilor Săi şi a luat cu Sine numai trei dintre dânşii: pe Petru, Iacob şi Ioan – ucenicii cei mai de nădejde, care vor fi martori şi la rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani. Ceilalţi Apostoli rămân la poalele muntelui, iar El împreună cu cei trei urcă pe munte, ca să se roage.
Şi, pe când se ruga El, Apostolii îngreunaţi de somn tresar deodată la o privelişte nemaivăzută. Chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcusera albe ca zăpada cum nu se poate nimic înălbi aşa pe pământ. Lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorbă cu Iisus despre Patima şi Moartea Sa în Ierusalim. Erau marii Prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie.
Ca ieşit din fire, uimit şi mulţumit de ceea ce vedea, Petru a zis către Iisus: "Doamne, bine este să fim noi aici; Dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una şi lui Ilie una" (Matei 17, 4) – nedându-şi seama de ceea ce spunea. Dar Petru încă nu isprăvise bine de vorbit, când ochii Apostolilor sunt martorii unei noi surprize – un nor de lumina îi învăluie şi pe ei, iar din nor aud deodată un glas care zice: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L" (Matei 17, 5). De spaimă, ucenicii au căzut cu fetele la pământ. Dar Iisus s-a apropiat de ei şi le-a zis: "Sculaţi-vă, şi nu vă temeţi" (Matei 17, 7). Când au ridicat ochii, nu mai era decât Iisus singur. Şi El le-a poruncit să nu dezvăluie nimănui nimic din cele ce văzuseră, până după învierea Sa din morţi. Aşa ne este înfăţişat în Sfintele Evanghelii faptul Schimbării la Faţă a Mântuitorului. În această zi, oamenii nu lucrează şi încearcă să nu se certe. Plantele culese astăzi au puteri tămăduitoare şi se gustă primii struguri, aceştia fiind duşi la biserică, pentru a fi sfinţiţi.
Sărbătoarea marchează trecerea de la vară la toamnă, când păsările migratoare încep să se pregătească de plecare, iar insectele şi târâtoarele îşi caută adăpost în pământ.
Nu e bine să te cerţi cu nimeni, pentru că aşa vei face tot anul.
Cea mai importantă pomană constă în fructe, în special struguri.
