Interviu cu Cristian David, candidat în Senatul României din partea Uniunii Social-Liberale
– Domnule senator, vă aflaţi la capătul unei campanii în care v-aţi întâlnit cu mulţi români din stânga Prutului. Ce le-aţi spus, despre ce aţi discutat cu ei?
Aşa este. Am cunoscut în aceste câteva săptămâni de campanie foarte mulţi români de aici, cu sau fără cetăţenie română. Mă consider privilegiat pentru că am reuşit să fiu anume eu cel care candidează în acest colegiu cu o importanţă simbolică pentru românime.
Am încercat, în primul rând, să le arăt cine sunt, ce am făcut până acum, dar şi principalele puncte din programul comun al USL, elaborat alături de dl candidat Victor Alexeev. Le-am mai spus că m-am născut în vestul Moldovei acum 44 de ani, că sunt căsătorit şi am un copil. Din 1990 sunt membru al Partidului Naţional Liberal din România, contribuind şi la consolidarea Tineretului Naţional Liberal. Mă pot mândri, aşadar, că reprezint de peste 20 de ani acelaşi partid, spre deosebire de contracandidatul meu, care a stabilit un veritabil record în acest an, trecând de la PDL la PNL (după ce PNL a venit la putere) şi înapoi în PDL, în doar trei luni. Sunt senator PNL din 2004 şi fac parte din Comisia comună pentru integrare europeană dintre Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova. Între 2004 şi 2008 am fost ministru delegat pentru aquis-ul comunitar şi ministru al Internelor şi Reformei Administrative. De asemenea, având rolul de director al Departamentului de Relaţii Externe al PNL, apoi cel de membru în Comitetul Electoral al liberalilor europeni, iar acum de vicepreşedinte al Internaţionalei Liberale, am avut mereu o activitate orientată către democratizarea şi europenizarea Republicii Moldova.
– Care sunt punctele din programul dvs. la care au reacţionat cel mai bine oamenii de aici?
Din fericire, şi este un merit al întregii echipe care a scris programul, cei pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc au primit foarte bine viziunea noastră, în întregimea ei. Toate punctele au fost concepute tocmai pentru a răspunde unor nevoi ale unor oameni diferiţi, dar cu toţii români şi cu toţii la fel de importanţi pentru mine. A evidenţia doar unele puncte ar însemna să-i nedreptăţesc pe unii dintre aceştia.
Fireşte, obiectivele mele pentru românii din R. Moldova sunt specifice, pentru că e singurul stat din lume, pe lângă România, cu o populaţie preponderent românească.
De la creşterea numărului de parlamentari delegaţi de românii de aici până la minim 3, până la înfiinţarea mai multor Centre de Consultanţă pentru atragerea fondurilor europene, toate contează pentru mine, pentru că mai presus de toate se află cuvântul dat celor care pe care îi voi reprezenta.
– Sună foarte bine ceea ce spuneţi, dar ce şanse există ca aceste puncte, binevenite, fără îndoială, să devină realitate?
Întregul program politic a fost conceput pentru a fi implementat pe parcursul celor patru ani de mandat. Şi am siguranţa că-l voi duce la bun sfârşit alături de colegii mei din PNL şi USL. Iar dacă este să ţinem cont de sondajele de până acum (62% pentru USL), vedem că putem avea certitudinea unei majorităţi parlamentare şi, respectiv, a unui Guvern USL pentru următorii patru ani. Asta nu poate fi decât în favoarea românilor din stânga Prutului, care vor avea o voce pe care se pot baza în Parlament şi în coaliţia de guvernare. Aşadar, pentru a vă răspunde la întrebare, şansele ca toate schimbările în bine pe care ni le propunem să devină realitate, sunt maxime.
– Care este mesajul dvs. principal pentru românii de aici?
Mesajul meu este că România trebuie să redevină a tuturor românilor. Iar pentru aceasta, ţara noastră trebuie să-şi recapete locul demn pe care îl merită printre statele lumii, ca partener respectat în UE, ceea ce le va aduce tuturor românilor beneficii directe. Conjunctura politică din ultimii ani a dăunat spiritului comunitar şi ideii de patriotism. Indiferent unde se afla, în Italia, Spania, Germania, Franţa, sau, bineînţeles, Republica Moldova, românii trebuie să fie uniţi, puternici şi încrezători într-o Românie puternică şi demnă. Îmi propun să fac tot ceea ce e omeneşte posibil, pentru ca românii din R. Moldova să resimtă cât mai puţin efectele nefericitelor evenimente istorice care i-au lăsat în afara Ţării.
– Aţi vorbit mai sus despre necesitatea ca românii să fie uniţi. Ce aţi avut în vedere, mai exact?
Am avut în vedere un lucru simplu, care trebuie să primeze în faţa oricăror alte priorităţi ale unui om de stat responsabil. Noi suntem români, membri ai unei naţiuni măreţe, fie că statul în care locuim într-un moment dat se cheamă România, R. Moldova sau Ucraina. Prin urmare, trebuie să depunem eforturi pentru ca această conştiinţă naţională comună să fie unitară, fără „bruieri”, aşa cum sublinia recent fostul premier Ion Sturza, la masa rotundă organizată de Institutul de Studii Liberale de la Bucureşti. Avem nevoie unii de ceilalţi. Avem nevoie să ne cunoaştem aşa cum suntem, iar una dintre măsurile pe care le voi sprijini ţine de crearea unui post comun de televiziune România-Republica Moldova, precum şi înfiinţarea unui studiou teritorial TVR Chişinău, după modelul TVR Iaşi sau TVR Constanţa. Vom contribui la completarea fondului de carte al bibliotecilor publice şi şcolare de aici, în cadrul proiectului „Cartea românească”, pentru că prin cultură ne putem cunoaşte exact aşa cum suntem, dar şi aşa cum putem fi, mai buni.
– Cum vedeţi chestiunea Unirii, în acest al 200-lea an de la anexarea estului Moldovei?
Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare. Unirea şi unionismul sunt unele dintre acele cuvinte care capătă pentru fiecare dintre noi sensuri speciale, iar uneori chiar diferite. Mai sunt şi politizate şi e mare păcat. Spunea Constantin Tănase la aceeaşi masă rotundă că românismul are o acoperire mult mai largă şi îşi găseşte ecoul în rândul mult mai multor persoane decât unionismul. Consider şi eu, în această cheie, că pentru orice român conştient şi responsabil, unitatea naţională este un deziderat firesc. Pornind de la această certitudine, orice discuţie despre Unire trebuie să se desfăşoare ţinând cont de două elemente esenţiale. Primul este dorinţa comună a populaţiei de pe ambele maluri ale Prutului de a face parte dintr-un corp comun. Iar cel de-al doilea este contextul internaţional favorabil. După destrămarea Uniunii Sovietice am avut câteva momente unice în care evenimentul putea avea loc, dar le-am ratat. Acum, însă, n-avem decât să muncim cot la cot pentru a ne apropia, pentru a ne cunoaşte şi re-cunoaşte. Avem de ridicat poduri (Leova-Bumbata, Cantemir-Fălciu ş.a.), de fluidizat procesul de recunoaştere a cetăţeniei române, de reformat politica de burse în favoarea studenţilor, de construit o şosea europeană (Tg Mureş-Ungheni), de deschis birouri parlamentare în minim şase oraşe din republică şi multe altele. Aşa înţeleg eu Unirea, mai multe fapte şi mai puţine vorbe. Abia după aceea ne vom putea gândi la formula cea mai potrivită pentru a fi împreună. Ceea ce contează este ca acest proces să fie unul ireversibil, pentru că lecţiile pe care ni le-a dat istoria trebuie să fie învăţate.
– Aveţi un program special pentru elevii şi studenţii originari din stânga Prutului?
În mod firesc, da. Doresc să facilitez accesul la burse de studii atât pentru toate ciclurile academice. Nu înainte, însă, de a evalua printr-un amplu proces de consultări, necesităţile tinerilor, pe de o parte, şi capacităţile statului român, pe de alta. Voi încuraja mobilitatea universitară, educaţia non-formală, programele de integrare şi dezvoltare personală.
Pun mare preţ pe potenţialul tinerilor, de aceea voi sprijini colaborarea dintre ONG-urile de pe cele două maluri, pentru a crea un spaţiu comun de activităţi. Liberalizarea iminentă a regimului de vize cu UE este esenţial în acest sens.
Am în vedere şi o serie de soluţii privind transportul, comunicarea şi transferul de bani, astfel încât studenţii să scurteze distanţa dintre ei şi familiile lor. Vreau să contribui la facilitarea accesului pe piaţa muncii a studenţilor, prin reducerea birocraţiei. De asemenea, pentru că există nişte energii imense care trebuie valorificate, voi promova în funcţii importante tineri de aici. Nu ne putem permite să vorbim atâta despre români, fără a ţine cont de nevoile lor. La fel cum nu ne putem permite să ignorăm alegerile din 9 decembrie, aşteptând ca România să ne audă, fără ca noi înşine să ne facem auziţi.
