Decizia Rusiei de a sista tranzitul gazelor naturale către Europa, începând cu 1 ianuarie 2025, reprezintă o provocare semnificativă care depășește cu mult granițele Republicii Moldova.
Dependența aproape totală a regiunii transnistrene de livrările furnizate de SAP Gazprom amplifică tensiunile, plasând această zonă în centrul unui potențial impas energetic, dar și social și economic. Fără soluții alternative clare, această situație ar putea destabiliza nu doar regiunea transnistreană și Moldova, ci întreaga regiune, având implicații economice și politice profunde.
Cum s-a ajuns aici?
Primele semnale de avertizare au venit încă din 2023, când autoritățile ucrainene au anunțat intenția de a opri tranzitul gazelor rusești prin teritoriul lor. În loc să răspundă preventiv, autoritățile moldovene au adoptat o abordare reactivă, iar reacțiile lor au fost întârziate și lipsite de rezultate tangibile. Vizita ministrului Energiei, Victor Parlicov, la Gazprom în noiembrie 2024, a evidențiat incapacitatea părților de a ajunge la un consens privind continuitatea aprovizionării. Lipsa unor garanții ferme din partea gigantului rus a lăsat Republica Moldova fără soluții clare, atât pentru malul drept, cât și pentru malul stâng al Nistrului.
Până în decembrie 2024, nu existau semne că Ministerul Energiei, responsabilul de politici, ar fi inițiat un dialog consistent pentru a preîntâmpina criza sau pentru a formula un plan concret de acțiune la nivel local și național. De exemplu, cei mai mari utilizatori de gaze și energie electrică abia acum câteva zile au fost informați despre cum urmează să gestioneze potențialele deconectări și să ofere o imagine a potențialului impact economic, într-o întâlnire cu prim-ministrul. Această lipsă de strategie și coordonare a expus vulnerabilitățile structurale ale sectorului energetic național și ale relațiilor regionale.
Impactul asupra celor două maluri ale Nistrului
Pe malul drept, SA „Moldovagaz” a reușit să contracteze volume suficiente de gaze naturale pentru a acoperi consumul până la sfârșitul lunii martie 2025. Totuși, situația rămâne incertă în privința energiei electrice. Dacă Centrala de la Cuciurgan (MGRES) va deveni indisponibilă, Republica Moldova va fi nevoită să importe energie de pe alte piețe, unde prețurile sunt mai mari. Acest scenariu ar putea majora facturile consumatorilor și, în cazuri extreme, ar putea duce la întreruperi temporare de electricitate în timpul iernii.
Pe malul stâng, regiunea transnistreană este afectată direct de sistarea livrărilor de gaze. Dependența totală de resursele rusești și lipsa unor alternative imediate pot genera o criză acută. În acest context, propaganda rusă a amplificat tensiunile, răspândind dezinformări despre posibile atacuri armate din partea Chișinăului. Aceste narative nu doar că destabilizează politic și social regiunea, dar creează și dificultăți suplimentare în coordonarea unei soluții pe termen scurt.
Deci cum rezolvi problemele care nu se vor rezolvate? O soluție viabilă necesită două ingrediente: bani și bun simț. Pe de o parte, Chișinăul este pus în fața situației în care să-și asume costurile pentru necesarul de bază al populației de pe malul stâng al Nistrului, în colaborare cu partenerii internaționali. Pe de altă parte, vedem o rezistență activă din partea actorilor implicați. Regiunea transnistreană refuză să colaboreze și să accepte soluții propuse de Chișinău, cum ar fi achiziționarea de gaze de pe piața liberă. Refuzurile sunt alimentate de interese politice și economice care mențin status quo-ul, chiar cu costuri uriașe pentru populația locală.
Din punct de vedere economic, întrebările esențiale rămân: Cine va plăti pentru gazul necesar spitalelor, școlilor și gospodăriilor? Cum pot fi împărțite echitabil costurile între malurile Nistrului?
Consecințele economice
Costurile energiei mai ridicate, tradițional, afectează gospodăriile și companiile din Republica Moldova. Investitorii percep țara ca fiind instabilă din punct de vedere energetic, iar acest lucru sporește reticența față de noi investiții. În lipsa unei soluții rapide, cel puțin pentru perioada iernii, consecințele economice ar putea include stagnarea investițiilor strategice, reducerea activităților economice și scăderea competitivității pieței locale.
Un test al maturității politice
Criza energetică actuală reprezintă mai mult decât o provocare tehnică – este un test al capacității Republicii Moldova de a-și depăși vulnerabilitățile structurale și de a colabora eficient cu partenerii regionali. Este o oportunitate de a-și întări poziția în regiune, de a reduce dependența de Rusia și de a-și moderniza infrastructura energetică.
Regiunea transnistreană este un punct sensibil în contextul geopolitic european, fiind amplasată la intersecția dintre influențele Estului și Vestului. O criză energetică aici ar putea genera efecte secundare în Ucraina și România, state care au deja un rol important în securitatea energetică regională. Mai mult, situația pune presiune asupra țărilor din Europa de Est, care încearcă să-și reducă dependența de gazele rusești și să diversifice rutele și sursele de aprovizionare.
Mobilizarea aliaților regionali este esențială pentru a preveni o escaladare a crizei. România, ca partener strategic al Republicii Moldova, poate contribui semnificativ prin sprijin logistic și soluții de conectivitate energetică. Ucraina, în calitate de actor-cheie în acest context, ar putea juca un rol central în negocierile atât cu instituțiile de finanțare internaționale, cât și cu reprezentanții regimului separatist, care până acum nu făcut decât să exploateze politic situația, fără a deveni și parte a soluției problemei.
În acest context, succesul va depinde nu doar de deciziile imediate, ci și de capacitatea autorităților de a transforma această criză într-un moment de cotitură pentru sectorul energetic al țării. Printr-o viziune strategică și măsuri coordonate, Republica Moldova are șansa de a deveni un model de reziliență energetică în Europa de Est.
Soluții pe termen mediu și lung
Un prim pas crucial este diversificarea surselor de energie. Consolidarea relațiilor cu partenerii strategici, cum ar fi România și Ucraina, poate facilita accesul la gaze naturale și energie electrică, oferind țării opțiuni mai sigure și mai stabile. În același timp, extinderea infrastructurii de interconectare cu rețelele energetice europene este esențială pentru a integra Moldova în piața regională și pentru a reduce vulnerabilitatea față de sursele tradiționale.
În paralel, dezvoltarea unor rezerve strategice devine vitală. Investițiile în infrastructura de stocare ar putea asigura o tamponare în perioadele de criză, oferind Moldovei capacitatea de a gestiona mai bine fluctuațiile pieței și riscurile geopolitice. Aceste rezerve ar trebui să fie suficient de mari pentru a acoperi cererea pe termen scurt în cazul unor întreruperi majore ale aprovizionării. Dacă pentru malul drept aceste rezerve au fost făcute, malul stâng nu a fost inclus până acum în ecuație.
Un alt pilon important al redresării este promovarea energiei regenerabile. Accelerarea proiectelor pentru energie solară, eoliană și biomasă nu doar că va reduce dependența de importuri externe, dar va poziționa Moldova pe o traiectorie mai sustenabilă din punct de vedere economic și ecologic. Acest tip de energie poate deveni un punct forte al strategiei energetice naționale, oferind o mai mare independență.
Totodată, protecția consumatorilor vulnerabili trebuie să rămână o prioritate. În fața creșterii prețurilor, extinderea schemelor de sprijin financiar și aplicarea unor mecanisme temporare de plafonare a tarifelor pot atenua impactul social al crizei. Aceste măsuri ar trebui să fie bine coordonate și să vizeze în mod direct grupurile cele mai afectate.
Un alt aspect critic este combaterea dezinformării, în special în regiunea transnistreană, unde propaganda destabilizatoare poate amplifica tensiunile existente. Colaborarea cu parteneri internaționali pentru a contracara aceste influențe poate contribui la restabilirea stabilității sociale și politice în regiune.
Nu în ultimul rând, planificarea strategică și prognoza energetică joacă un rol central. Bugetarea responsabilă a resurselor și implementarea unui sistem robust de prognoză vor permite autorităților să anticipeze mai bine riscurile și să reacționeze prompt la schimbările de pe piața energetică. Aceste inițiative ar trebui să fie integrate într-o strategie națională coerentă, capabilă să asigure reziliența și independența pe termen lung.
Prin aceste măsuri, Republica Moldova poate transforma actuala criză într-o oportunitate de modernizare și întărire a securității energetice. Deciziile luate acum vor defini nu doar modul în care țara navighează prin această perioadă dificilă, ci și poziția sa pe termen lung pe scena energetică regională.
Autoare: Tatiana Savva, fund manager, expertă în finanțe și politici publice
