de Nicolae Popa
Un cronicar afirma că Moldova stă în calea tuturor răutăţilor. Probabil era prost informat. Dacă ar urmări acum posturile radio-tv prin care vin gâlgâind ştirile dinspre guvernul R.Moldova, s-ar apuca să-şi autocenzureze afirmaţia, convins că un loc mai norocos nici că există pe pământ. Pe aici – nici urmă de criză mondială. Iar dacă există, liniştiţi-vă, nu-i mondială. E locală şi, în atâta sărăcie, nu se simte deloc. Norocul a dat peste noi, cică, odată cu raptul din 1812, după care pe parcursul unui secol Imperiul Rus aproape că ne-a desfiinţat ca neam, ca mai apoi, în numai 22 de ani fără frontieră la Prut să reuşim să ne repunem în circuit limba şi obiceiurile, după care, în 1940, să mai pierdem sudul cu ieşirea la mare, să urmeze ani de siberii şi foamete organizată… Cum să nu dai cu capu-n cer de mândrie, când ţi se spune că anume aici îşi găseşte adevărata înflorire Statul Moldovenesc preluat direct de sub buzduganul lui Bogdan Voievod. Am stat noi când am stat în calea tuturor răutăţilor, acuma însă ne vin în întâmpinare toate ţările lumii cu fel de fel de bunătăţuri. Mai puţin fraţii din Moldova de peste Prut, nu-i aşa? care ne propun lărgirea traficului de frontieră, deşi, las că ştim noi! au de gând să ne românizeze mai departe prin Alecsandri, Creangă, Eminescu, Sadoveanu, Brumaru… Totodată, ca un făcut, între timp au fost născocite nişte „pravili” care încalcă flagrant tradiţia strămoşească de transmitere a tronului. Ca şi cum Ştefan cel Mare, după primii opt ani de domnie, ar fi trebuit să se retragă la odihnă doar pentru că i-ar fi expirat mandatul. E-he, cum ar mai fi expirat timpul vieţii celor care ar fi îndrăznit să-i vină cu asemenea schimbări primăvăratice la curte! În fine, nu e adevărat că Moldova – mai precis RM – e situată în calea tuturăr răutăţilor. Uitaţi-vă câte delegaţii, câţi comisari europeni, miniştri, şefi de stat, cântăreţi în surle vin aproape zilnic la noi cu gânduri dintre cele mai bune, vin atât dinspre soare-răsare, cât şi dinspre soare-apune. Nici nu le pasă că îi sustrag din campania electorală pe liderii comunişti degrevaţi din funcţii. Mai ciudat e că cei ce vin dinspre soare-apune, adică din direcţia spre care stă aţintit vectorul nostru, nu declară că ar sprijini opoziţia. Habar n-am de ce nu o fac. Îmi permit, totuşi, nişte bănuieli. Unu. Occidentul nu-şi mai doreşte o asemenea victorie în alegeri care să-i fie datorată în totalitate – cel puţin nu în spaţiul ex-sovoetic. Doi. Occidentul deţine informaţii că plecarea comuniştilor de la guvernare se produce oricum şi că, dacă ar forţa nota, ar urma un efect invers. Trei. Pentru Occident susţinerea de către Kremlin a comuniştilor este atât de evidentă încât, ţinând cont de orientarea generală a electoratului spre UE, nu vrea să dea apă la moara mediilor propagandistice ruseşti. În plus, o victorie a opoziţiei fără sprijinul declarat al Occidentului ar fi una cu adevărat de lungă durată.
Şi acum un banc vechi – de săptămâna trecută. De ce în Japonia sacura a înflorit cu două săptămâni mai devreme decât înfloreşte de obicei? Deoarece ştie că peste două săptămâni Japonia va fi afectată de criza mondială şi se teme că japonezii nu vor mai avea timp şi bună dispoziţie să o admire. Dar de ce guvernul de la Chişinău a anunţat la începutul primăverii amenzi dure pentru culesul ghioceilor şi viorelelor? Păi, pentru că ghioceii şi viorelele au început să dea de veste cu mult înainte de 5 aprilie că în R. Moldova a venit primăvara.
