de Constantin Cheianu
Luni seara, cine a vurt să privească dezbaterile electorale, a trebuit să stea cu telecomanda în mână. Nici aşa nu am putut face faţă avalanşei de emisiuni programate la aceeaşi oră de tocmai trei televiziuni – M 1, TV 7 şi EU TV.
La TV 7, Iurie Roşca s-a confruntat cu Corina Fusu de la PL şi cu Andrei Dumbrăveanu de la Alianţa Verde. Mi se pare remarcabilă consecvenţa cu care ultimul se dedică de atâţia ani problematicii ecologice, numai că în situaţia în care îl văd pregătit pentru mai mult decât atât şi o face într-o Moldovă care nu prea are ce mânca, preocuparea domniei sale pentru aer mi se pare o risipă inexplicabilă.
Corina Fusu este o debutantă în politică şi era greu să crezi că ea va şti să facă faţă presiunii şi agresivităţii liderului pepecedist. În pofida ezitărilor şi a unei anume stângăcii, a avut în opinia mea o prestaţie onorabilă, reuşind să transmită mesajul pe care îl avea de spus, fiind pe fază şi atunci când a trebuit să comenteze ori să dea replici. Dacă ea va şti să acumuleze experienţă şi să crească, cred că ar putea deveni o voce distinctă nu numai a PL-ului, ci a politicii noastre în general.
Iurie Roşca este de fiecare dată previzibil cu cele câteva ticuri ale demersului său. Obsesia „sportivă” pentru vorbitul neîntrerupt, încununat cu satisfacţia de a se înscrie în minutele şi secundele pe care le are la dispoziţie, postura eternului cârcotaş pus pe întrebări şi comentarii maliţioase sau ofensatoare şi, în sfârşit, refrenul, care intervine de cele mai multe ori abrupt, al laudelor la adresa formaţiunii sale – iată cele „trei izvoare şi trei părţi componente” ale prestaţiei sale.
În nicio altă campanie electorală, liderul pepecedist n-a mai avut atâţia rivali buni vorbitori, cum se întâmplă în actuala. Iar cine ascultă atent, poate observa cu uşurinţă şi distincţia majoră ce separă „vorbitul” lui Roşca de „spusul” adversarilor săi, aşa cum s-a întâmplat la emisiunea de la EU TV, de pildă, în care acelaşi Roşca a fost în dispută cu Oazu Nantoi de la PD. La toate cele patru-cinci întrebări adresate de moderatoare, ultimul a avut de spus lucruri foarte precise şi concrete, ştiind să separe ceea ce este important de secundar, în timp ce Roşca a operat, de cele mai multe ori, cu generalităţi sau lucruri cunoscute. Am deplâns a câta oară faptul că un dotat expert şi politician, cum e Oazu Nantoi, stă de atâţia ani pe dinafara politicii noastre.
Acelaşi tip de demers competent şi analitic, rostit într-o română vie şi nuanţată, aveam să-l descopăr la Mihai Godea (PLDM), care s-a produs în dezbaterea de la M 1 nu doar cu o maturitate intelectuală şi profesională, ci cu fermitatea unui om aflat demult în politica activă. Recunosc cu jenă că abia din gura dânsului am înţeles ce înseamnă „capital speculativ”. Această capacitate de a explica fenomene şi noţiuni de specialitate pe înţelesul celor mulţi mi se pare încă un atu al noului tip de politician „bun vorbitor” din Moldova.
În această situaţie, Roşca nu mai poate decât să-i vrăjească pe oamenii care, vorbind ei prost, îi admiră pe cei cărora pur şi simplu le umblă bine gura. Plus „talentul” de a eticheta şi înjura adversarii politici.
O „vocaţie” egalată doar de jurnaliştii săi de la EU TV şi deja la acest mijloc de campanie electorală vedem că aceştia din urmă par să-şi fi dezvăluit şi epuizat toate procedeele. Când într-o ediţie parcă serioasă de ştiri apare Burciu şi trebuind să comenteze decizia AMN şi PLDM de a nu participa la dezbaterile de la EU TV, el pur şi simplu etichetează declaraţia celor două formaţiuni drept „ticăloasă”, ce iluzii mai poţi avea!…
