Alisa Glinka este prima sportivă ecvestră din ultimii zece ani care s-a calificat la Jocurile Olimpice și urma să reprezinte Moldova la Paris. Însă din cauza testului pozitiv la doping, Glinka riscă să piardă acest loc.
La finala Cupei Mondial de la Riad, la data de 22 mai, ea a fost depistată cu substanțe diuretice și agenți mascatori. Dacă Federația Sportivă Națională Ecvestră nu va găsi o altă persoană, acest loc va fi oferit Ungariei.
Am discutat cu Artiom Jucov, directorul general al Agenției Naționale Antidoping despre acest fenomen printre sportivii noștri, dar și despre ce substanțe sunt considerate doping, cum funcționează și cum poate fi depistat.
Moldova are o problemă cu doping-ul
„Noi avem cazuri de doping. Putem spune că la noi procentul de dopaj în rândul sportivilor este puțin mai mare decât procentul mondial, conform WADA. Sunt mai mulți factori din ce cauză acest procentaj este mai mare: statul a investit în sport, a majorat bursele, indemnizațiile viagere, diferite premii, susținerea sponsorilor. Există o legătură indirectă care implică necesitatea de a câștiga medalii pentru a justifica banii primiți”, afirmă specialistul.
Nu e prima oară când sportivii moldoveni sunt acuzați de doping. La Jocurile Olimpice din 2012 și 2016, halterofila Cristina Iovu și canoistul Serghei Tarnovschi au pierdut medaliile de bronz din cauza dopajului. În perioada 2023-2024 au fost descalificați șase sportivi pentru încălcarea regulamentului antidoping, patru dintre ei au folosit diuretice.
Diureticele se consideră doping din două considerente: ca agent mascator și ca agent pentru scăderea în greutate. Ca agent mascator prin folosirea diureticului se stimulează organismul să elimine această substanță de dopaj. Ca scădere în greutate, sunt unele genuri de sport unde greutatea la cântar arată categoria în care se luptă.
Cheat-code în lumea sportului. Ce substanțe sunt considerate doping și de ce?
Așadar, este considerat doping orice practică ilegală care ajută la îmbunătățirea performanței sportive în cadrul unei întreceri. Acestea sunt strict interzise atât de agențiile naționale, cât și internaționale. În cazul Republicii Moldova aceste aspecte sunt gestionate de Agenția Națională Antidoping sau de Agenția Mondială Antidoping (WADA).
La categoria doping vorbim despre: substanțe stimulente ca amfetaminele, efedrina și alte substanțe care cresc capacitatea de a face efort, diureticele, hormonii care ajută creșterea nivelului de globule roșii, transfuzia de sânge care ajută la oxigenarea mușchilor sau alte substanțe mascante.
Steroizii anabolizanți sau anabolicele sunt hormoni sintetici, similari testosteronului, care ajută sportivii să-și crească mai ușor masă musculară și să fie mai rezistenți la efort.
Când se pot folosi aceste substanțe?
Artiom Jucov spune că aceste substanțe se folosesc în medicina obișnuită. Și uneori chiar și de sportivii de performanță. „Dacă ești bolnav poți să le folosești, cu prescripția unui medic. Însă sportivul trebuie să anunțe că el este sportiv, atunci medicul trebuie să ia în considerare lista interzisă și să prescrie alte medicamente. Dar de exemplu insulina, dacă sportivul e cu diabet zaharat, substanța nu poate fi înlocuită, atunci, el trebuie să treacă prin comisia de scutiri de uz terapeutic. Atunci când vine ofițerul de control doping și rezultatul este pozitiv, prima întrebare este: Ai scutire de uz terapeutic sau nu?”, afirmă Artiom Jucov.
De exemplu sportiva Alisa Glinka a născut pe data de 8 martie, iar unii comentatori spun că aceasta ar putea fi cauza depistării anumitor substanțe interzise în cazul ei. Totuși, pentru că ea nu avea scutire pentru uzul terapeutic, substanțele depistate au fost considerate dopaj.
Cum se depistează dopingul?
În lume există 34 de laboratoare antidoping. În Moldova nu avem un laborator de acest fel, iar probele sportivilor olimpici din lotul național sunt făcute la laboratorul din Seibersdorf, Austria. Prețul mediu pentru o analiză antidoping este de 425 de euro. De obicei aceste probe sunt fie de sânge venos, fie de urină, în funcție de sport și competiție.
Artiom Jucov spune că sportivii moldoveni din lotul olimpic național sunt testați de 5-6 ori pe an în acest fel.
Care e prețul „scurtăturii” în sport?
Pe lângă riscul de a rata cariera în sport din cauza acestui fenomen, cu timpul sportivii pot suferi reacții adverse precum: problemele cu articulațiile, părul, unghiile, ochii, organele reproductive.
„Riscurile sunt de termen scurt și lung. Folosind anabolicele, reacțiile apar peste cinci ani, se ajunge că este nevoie de compensarea funcțiilor vitale. Dacă folosești un hormon care este în organism, cu timpul se anihilează producerea lui naturală în organism. De obicei, spunem sportivilor care au riscul de a folosi substanțele anabolice: acum nu simțiți nimic, ai medalii, te-ai ridicat pe podium, tot stadionul te-a aplaudat, dar ceea ce o să apară peste cinci ani merită?”, adaugă Artiom Jucov.
Scurt istoric al folosirii dopajului la Jocurile Olimpice
Dopingul este considerat una dintre cele mai grave încălcări etice în sport. Primele cazuri au fost înregistrate la Jocurile Olimpice din 1960 la Roma. Atunci, ciclistul danez Knut Enemark Jensen a căzut de pe bicicletă și a murit ulterior. Autopsia a relevat prezența amfetaminelor în organismul său. În urma acestui incident, Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a introdus testul antidoping.
La sfârșitul anilor 1990, Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a inițiat o luptă intensă împotriva dopajului, condusă de Agenția Mondială Antidoping (WADA). În timpul Jocurilor Olimpice de vară din 2000 și Olimpiada de iarnă din 2002 câțiva medaliați au fost descalificați după ce au fost depistați pozitiv. La Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, gimnasta Andreea Răducan a fost deposedată de medalia de aur, după ce controlul antidoping a arătat prezența efedrinei.
„Sunt niște încălcări de etică. De obicei vedem doping-ul ca pe o escrocherie, care contravine principiilor olimpice, cum ar fi: joacă cinstit sau play-true, fair-play”, a explicat Artiom Jucov.
