De Adriana Agapii/ Chișinău / Moldova.ORG/ — În fuga năprasnică de dimineaţă până seara pe străzile aglomerate ale oraşelor şi în furtuna aceasta de evenimente uităm de multe ori să ne uităm un pic în spate, la locul de unde am venit şi unde ne aşteaptă dulcile şi dragele amintiri din copilărie, cu casa părintească, cu părinţii care ne aşteaptă răbdători să mai venim pe acasă.
Pentru cei care nu au un loc de refugiu la ţară dar sunt dornici de a simţi ce înseamnă acest lucru, funcţionează o casă părintească a tuturor, deja de mai mult de un deceniu, la Palanca, raionul Călăraşi, muzeul „Casa Părintească”.
Cea care a creat acest muzeu este şi proprietara imobilului, Tatiana Popa. Dumneaei şi-a transformat casa părintească a copilăriei sale în casa părintească comună tuturor moldovenilor şi tuturor celor care vor să-i păşească pragul.
"Această casă mi–a fost restituită în 1999, după jumătate de secol de la sechestrare. A fost visul meu de aur să recuperam acest locaş, care an de an se demola în văzul satului, iar mie nu–mi rămânea decât să bat drumurile primăriilor şi instanţelor judecătoreşti, să adun de la consăteni obiectele ce ne aparţineau cândva. Unii veneau şi mi le ofereau din proprie iniţiativă, pe alţii îi căutam eu. Patul din dormitorul părinţilor mei, bunăoară, am fost nevoita să–l cumpăr de la nişte consăteni cu bani grei, e un pat deosebit procurat din târg, la începutul secolului douăzeci, împodobit cu picturi in albastru. Am recuperat multe lucruri şi, totodată, îmi venise ideea înfiinţării muzeului "Casa Părintească". Îmi doream un muzeu viu, nu un depozit de exponate, un muzeu unde copiii şi tinerii ar putea învăţa meşteşugurile, tatăl meu fiind un lemnar iscusit, iar mama – o meşteriţă neîntrecută în ale brodatului, ţesutului şi croşetatul" a mărturisit doamna Tatiana Popa.
Acest lucru i-a reuşit din plin, toţi cei ce vizitează muzeul nu trebuie să se simtă ca într-un muzeu propriu-zis, ci ca în casa copilăriei lor, pot să se tolănească pe laiţă sau să mănânce nişte sărmăluţe şi plăcinţele gătite de proprietara casei.
„Noi, la Casa Părintească din Palanca am restabilit străvechiul obicei al moldovenilor de a servi oaspetele cu apă de fântână şi cu dulceţuri. Pâinea şi sarea este o tradiţie străină nouă, impusă pe timpuri în spaţiul sovietic ca să înlocuiască tradiţiile autohtone” ne explică doamna Tatiana Popa.
Astfel că muzeul „Casa Părintească” de la Palanca ne este doar un loc de refugiu pentru orăşenii dornici de sat, dar şi un păstrător înrăit al tradiţiilor şi obiceiurilor acestui popor.
Treceţi hotarul împărăţiei copilăriei la Palanca.
