De Adriana Agapii/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Pentru azi v-am pregătit o călătorie spre… inima pământului, infern. Dar nu vă speriaţi va fi o călătorie imaginară, fantastică şi frumoasă.
Protagonistele de astăzi vor fi nişte stânci din munţii Apuseni. Dar o vă întrebaţi ce ar fi atât de deosebit la nişte stânci în munţi? Stranietatea constă în faptul că aceste stânci verticale, după spusele geologilor, nu îşi au originea în rocile munţilor şi ar fi fost aduse din altă parte şi fixate acolo. Şi de aici începe misteriosul.
Cică, acum mulţi ani în urmă câţiva călugări ar fi prins un diavol, acesta l-ar fi rugat pe stăpânul întunericului să-l scape de călugări. Şi iată că s-a deschis o gaură în stâncă până în inima pământului, în infern, pe acolo s-a strecurat diavolul şi a fugit. Călugării s-au sfătuit şi prin puterea rugăciunii ar fi adus stâncile şi ar fi astupat gaura. Iar în preajmă ar fi construit o mănăstire pentru a păzi ca nimeni să nu descopere gaura ce duce spre infern.
Dar moşii locului nu cunosc că ar fi existat aici vreo mănăstire vreodată.
Cu toate acestea aici se petrec lucruri stranii, unii le pun pe seama diavolului, alţii pe coincidenţă. Stâncile sunt de escaladate de alpinişti şi nu rare sunt şi accidentările.
Animalele ocolesc pe departe locul stâncilor, cu toate că iarba de acolo este foarte ademenitoare. Este ca şi cum ce va le-ar alarma şi le-ar îndepărta de stânci. Sătenii care nu au ţinut seama de superstiţii au avut de suferit.
Un localnic de 43 de ani are o istorie misterioasă legată de stânci, din cauza căreia era să ajungă la spitalul de nebuni. El susţine că pe când era copil de nici 10 ani ar fi plecat pe deal în cătare de ciuperci. La un moment dat a auzit nişte zgomote stranii din tufişuri, a mers acolo şi dat de o intrare în peşteră. A intrat în peşteră, care era luminată şi avea nişte încăperi şi un altar. „…în clipa următoare am auzit un urlet lugubru şi ceva s-a ridicat de acolo şi s-a aruncat asupra mea.
Am leşinat şi când mi-am revenit eram în partea cealaltă a dealului. Cred că din cauza asta oamenii nu ştiau nimic de vreo mănăstire, pentru ca fusese construită în subteran, nu afară. Acei călugări sau cavaleri, ce or fi fost ei, au fost mai înţelepţi decât noi”. Astăzi domnul nu mai ştie să arate unde este locul.
Să fie oare toţi oamenii locului supuşi unor efecte halucinogene generale? Este greu de crezut, dar şi existenţa
Diavolului nu este mai puţin credibilă.
Până una alta, stâncile rămân un obiectiv interesant şi extrem de frumos, de vizitat pentru turişti.
Distanţa de la Chişinău până la Stâncile de la Ampoiţa este de 580 km.
