Un ghem încâlcit: puterea centrală, puterea locală, opoziţia şi dialogul dintre ele.
Care trebuie să fie relaţiile dintre noile administraţii raionale necomuniste şi puterea centrală? Trebuie acestea să „colaboreze” sau nu? Care trebuie să fie relaţia dintre partidul de guvernământ şi opoziţie în situaţia când puterea locală nu e deţinută de comunişti, iar la nivel central la guvernare se află Partidul Comuniştilor? E posibil un nou „4 aprilie”, un nou „parteneriat politic în numele interesului naţional”? Mai jos prezentăm opiniile câtorva lideri politici în problemele vizate. / Valentina Basiul // Timpul
Leonid Bujor, secretarul Fracţiunii parlamentare a Alianţei „Moldova Noastră”
Preşedintele AMN a exprimat de nenumărate ori opinia partidului nostru – nu există niciun fel de împrejurări în care AMN ar forma o coaliţie cu Partidul Comuniştilor. Sper ca aceste coaliţii care s-au format în cele 2/3 din raioane şi în mun. Chişinău să fie durabile. Noi ne-am propus un scop bine determinat că alegerile locale din 2007 vor pune piatra de temelie pentru debarcarea comuniştilor de la putere. Consider că, în linii mari, s-a reuşit acest lucru. În continuare, totul depinde în ce măsură atât AMN, cât şi toate celelalte partide care se consideră democratice în RM vor reuşi să fortifice aceste premise obiective astfel ca în 2009 PCRM să devină un partid minoritar. De aceea, noi ne-am propus ca, după alegeri, data de 4 aprilie 2005 să nu mai fie unul din subiectele la care ne refeream altădată atât de des. În acelaşi timp, ca istoric, trebuie să menţionez că nici nu poate fi lăsată uitării această dată. Dar este şi celălalt aspect al problemei. Consilierii raionali şi săteşti trebuie să colaboreze pentru a soluţiona problemele cetăţenilor care le-au acordat vot de încredere. Ei sunt obligaţi să soluţioneze toate problemele şi să conlucreze fiindcă tot ei au declarat în campania electorală că în prim-plan sunt interesele cetăţenilor. Dar aspectul conlucrării nicidecum nu se răsfrânge şi asupra coaliţiilor la care v-aţi referit.
Victor Ciobanu, vicepreşedintele Partidului Social-Democrat din RM
Cred că un nou „parteneriat politic” este imposibil din mai multe considerente, inclusiv din rezultatul „parteneriatului” anterior. Or, interesul naţional (fără ghilimele) e cu totul altceva decât declară, dar mai ales realizează, actuala guvernare. După alegerile locale s-a creat o situaţie relativ inedită pentru RM, când puterea centrală este controlată în continuare de PCRM, iar în majoritatea consiliilor raionale au fost create majorităţi necomuniste. În aceste condiţii, tentaţia guvernării de a obstrucţiona puterea locală pare mai degrabă o primă reacţie nervoasă la pierderea controlului total. Sunt convins că, până la urmă, aceasta va fi impusă să-şi reconstituie poziţia şi va fi obligată să colaboreze cu puterea locală, pentru că orice încercare de „conlucrare” selectivă cu raioanele loiale va fi sancţionată dur şi din interior, şi din exterior. Pe de altă parte, nici puterile locale nu-şi pot permite luxul de a fi izolate de puterea centrală, pentru că – cu excepţia capitalei, sunt dependente financiar de aceasta. De aceea, dialogul, negocierile între administraţiile locale şi puterea centrală (nu neapărat şi consensuale) sunt inevitabile şi obligatorii. Şi aici nu e cazul să vorbim de orgolii, ci de interesele cetăţenilor, înainte de toate.
Dumitru Diacov, preşedintele Partidului Democrat din RM
4 aprilie a fost în 2005, acum suntem în 2007. Există o administraţie locală aleasă de populaţie absolut legal, care trebuie să-şi realizeze programul de activitate, inclusiv promisiunile politice făcute. Administraţia locală trebuie să conlucreze cu guvernul central în măsura în care este obligată să coordoneze nişte activităţi. Şi atât. Subordonările politice sunt chestiuni ce ţin de trecut, nu de situaţia actuală. Îmi pare rău că la noi, în RM, apar din când în când dorinţe din astea de a impune poziţia ta altcuiva, de parcă fiind un alt partid eşti rău. Este o chestie primitivă pentru că toate ţările din Europa se confruntă cu acelaşi fenomen, când guvernul central este de o culoare politică şi administraţiile locale – de alte culori. Şi între aceştia trebuie să existe o conlucrare civilizată în măsura în care toţi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiunile faţă de cetăţeni.
