Maestrul Eugen Doga a încântat, sâmbătă seara, sala arhiplină a Ateneului Român de la Bucureşti, care l-a aplaudat în picioare după fiecare piesă interpretată. A rămas mulţumit şi maestrul, chiar dacă orchestra Companiei publice „Teleradio Moldova”, condusă de Gheorghe Mustea, nu a fost alături de el, aşa cum era preconizat, şi nici interpreţii de la Chişinău pe care îi invitase (pe Mihail Munteanu, de exemplu – n. r.) nu au mai venit să-i interpreteze compoziţiile. Eugen Doga spune că nu este supărat pe colegii de la Chişinău şi este convins că „tot ce s-a făcut s-a făcut spre bine”.
– Dle Doga, felicitări! Lumea care a privit concertul pe care l-aţi susţinut la Ateneul Român susţine că a fost extraordinar…
– Mulţumesc. Nu ştiu, aşa spune lumea… La fiecare număr, publicul se ridica în picioare.
– Dintre invitaţii de la Chişinău, cine a fost prezent la concert?
– Au venit cei care mi-au făcut sărbătoare. Cel mai bun organizator al acestui concert a fost Dumnezeu, fiindcă tot ce s-a făcut s-a făcut spre bine. Orchestra de la Chişinău a fost înlocuită cu orchestra „George Enescu” de la Bucureşti, iar în locul tenorului Mihail Munteanu au evoluat trei tineri tenori: Rudolf Constantin Cocriş, Mircea Ciurez şi Ionuţ Orhean. La pupitru, în locul lui Gheorghe Mustea, au fost dirijorii de la Ateneu – Iosef Ion Prunner şi Vlad Andrei Agachi. Nici nu-mi închipuiam ca programul să fie atât de extraordinar! A fost unul clasic, unul care m-a prezentat publicului român într-o altă calitate, nu numai ca autor de muzică ţigănească. Aceasta m-a bucurat mult.
– Cu domnul Mihail Munteanu aţi mai vorbit? Nouă ne-a spus că n-a putut să vină la concert din cauza unor probleme personale…
– Nu doresc să mă refer la chestia asta. Îi priveşte. Nu mă interesează cine a venit, mă interesează cine a cântat. A cântat un bariton extraordinar de aici, de la Bucureşti, aşa că… Programul s-a ţinut, desigur, pe Svetlana Mareeva, de la Moscova, care a cântat în limba română perfect, interpretându-le pe Cătălina din „Luceafărul”, pe Veronica Micle. A fost minunat. Orchestra de la Bucureşti – una dintre cele mai bune din lume. Aşa că mi-am împlinit visul. Eram tot timpul cu gândul la acest Ateneu, mă uitam cu invidie la afişele celor care aveau norocul să cânte în această scenă şi, în sfârşit, am apărut şi eu. Acest lucru îmi dă o mai mare siguranţă. În România sunt cunoscut foarte puţin şi sunt mândru de ceea ce a auzit sâmbătă publicul – baletul „Luceafărul”, o suită din „Patul lui Procrust” pe care eu, de fapt, o numesc altfel, valsul „Blânda şi tandra mea fiară”, „Venencia”, romanţe pe versuri de Mihai Eminescu şi Veronica Micle etc.
– Domnul Mustea ne-a spus că nu au fost bani pentru a veni cu orchestra la Bucureşti…
– S-a întâmplat aşa cum trebuia să se întâmple. Cum pot fi moldovenii altfel? Nu am eu probleme cu dânşii. Să aibă ei probleme cu ei înşişi, eu am vrut să fac să fie bine. Aici, de la bun început, eram solicitat să cânt cu orchestra „George Enescu”, dar eu am vrut să-i scot în lume pe ai noştri. Dacă nu au bani, ce să-i faci? Asta este. Iată un băiat foarte bun, de 15 ani, de la Chişinău, a avut norocul să cânte cu cea mai bună orchestră a României, în cea mai faimoasă sală. E vorba de Ionel Manciu de la liceul „Ciprian Porumbescu”. L-am auzit acum zece ani, când era mic de tot. Cânta „Maria, Mirabela” pe scena Naţionalului de la Chişinău. Acum, a apărut ca viorist. Stăteam alături de un profesor de la Conservator, care a rămas încântat de băiat. S-a ridicat în scenă şi l-a felicitat.
– V-a sunat cineva dintre autorităţile de la Chişinău să vă felicite pentru concert?
– M-a sunat domnul Petru Lucinschi şi m-am bucurat foarte mult.
– Aţi vorbit cu cineva dintre organizatorii „Anului Doga”?
– Nu.
– Ce faceţi acum în Bucureşti, dle Doga?
– Vreau să mă debarasez puţin de tot acest stres, căci nu e puţin lucru să organizezi un concert. Voi face o călătorie prin Bucureşti şi pe urmă plec la Moscova.
– Următorul concert unde o să-l susţineţi?
– Nu ştiu. Am avut recent o serie de concerte în Estonia, tot cu orchestra simfonică. E straniu la noi – atât de bogaţi, atât de fericiţi suntem acolo la Chişinău, încât nici nu observăm ce se face pe alături.
– La Chişinău când veţi avea vreun concert?
– Nu ştiu dacă mă vor invita. Am înţeles că nu prea doreşte lumea acolo să cânt eu cu orchestra.
– Cine, domnul Mustea?
– Ei, Mustea. Ce, Mustea este ministrul Culturii? Mustea este un muzicant ca şi ceilalţi. Nu ştiu cine nu vrea, dar solicitări nu sunt. Cred că, atunci când voi împlini 90 sau 100 de ani, mi-or face iarăşi concert. Fiindcă mi se fac concerte numai la jubilee. Eu duc dorul scenei moldoveneşti, am cu ce apărea, dar, din păcate, timpul merge mai repede decât ne mişcăm noi. Aş dori ca societatea noastră să se mişte puţin mai repede.
– Maestre, vă mulţumim pentru interviu!
Mihail Munteanu: „S-a întâmplat o nenorocire”
Nici interpretul Mihail Munteanu nu a fost la Bucureşti să interpreteze câteva piese de Eugen Doga. Solicitat de JURNAL, Munteanu ne-a spus că nu a putut fi la Ateneul Român, fiindcă „s-a întâmplat o nenorocire”. „Trebuia să plec urgent la ţară. Un moş de-al meu e grav bolnav, se chinuieşte pe patul de moarte. Eu sunt tocmai de la Criva, în capătul Moldovei, şi n-am reuşit să mă întorc la timp. De aceea n-am plecat”, ne-a spus Munteanu. „Eram disponibil şi mă pregătisem, totul era… Eram la examene, când m-au sunat urgent să vin acasă. Asta a fost şi i-am comunicat doamnei Doga care e situaţia. Abia duminică am revenit de la ţară”, a mai explicat Munteanu. (Raisa Lozinschi) // JURNAL de Chişinău
